12 definiții pentru lupta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lupta [At: PSALT. 107 / Pzi: lupt / E: ml luctare] 1 vrr A se bate corp la corp cu cineva Si: (pop) a se încăiera, (îvp) a se măsura. 2-3 vir A fi în război cu cineva Si: (înv) a se oști, a se răsgloti, a voinici. 4-5 vir (Pop; îe) A (se) ~ în luptă dreaptă A (se) bate respectând anumite reguli. 6 vt (Îvr; fig) A prigoni. 7 vt A învinge. 8-9 vir (Fig; d. oameni) A depune eforturi deosebite, fizice, intelectuale etc., pentru a realiza, a depăși sau a obține ceva Si: a se chinui, (îvp) a se sforța, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma. 10 vrr (Pop; îe) A se ~ ziua cu noaptea A se face ziuă. 11-12 vtr (Îe) A (se) ~ pentru existență A (se) lupta pentru supraviețuire. 13-14 vir (Udp „împotriva”, „contra”, îvr „asupra”) A opune rezistență. 15-16 vir (Irn; cu determinări care indică mâncare sau băutură) A se forța să termine ceva de mâncat sau de băut. 17-18 vir (Îvr) A nu lăsa să se manifeste sentimentele. 19 vr (Îvr; îe) A se ~ cu frica și nădejdea A oscila între frică și speranță. 20 vr (Pop; îe) A se ~ cu gândul A fi preocupat în mod constant și intens de ceva. 21 vr (Irn; îe) A se ~ cu morile de vânt A întreprinde acțiuni inutile. 22 vr (Îae) A înfrunta dușmani ireali. 23 vr (Pfm; îe) A se ~ cu moartea (sau între viață și moarte) A fl în agonie. 24 vr (Pop; îe) A se ~ cu somnul A încerca să rămână treaz. 25 vr (Rar) A se descurca. 26-27 vir (Fig; d. oameni) A înfrunta chinuri, suferințe etc. Si: a se chinui, a îndura, a pătimi, a răbda, a suferi. 28-29 vir (Pex) A (se) agita. 30 vt A persecuta. 31 vr (Înv) A asalta. 32-33 vir (D. oameni sau grupuri de oameni, instituții etc.) A fi în dispută în scopul dobândirii sau al recunoașterii întâietății. 34 vr A polemiza. 35 vr A oscila între două impulsuri. 36 vr (Pfm; îe) A se ~ cu sine (cu inima sa, cu el) însuși A se autocontrola. 37 vr (Pop; îe) A se ~ cu viața (sau cu lumea (întreagă) A înfrunta dificultățile și neajunsurile existenței.

LUPTÁ, lupt, vb. I. 1. Refl. recipr. A se bate corp la corp cu cineva. 2. Refl. recipr. și intranz. A se război, a purta război, a fi în război cu cineva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Se luptă ziua cu noaptea = se face ziuă. 3. Refl. și intranz. Fig. A se împotrivi, a se strădui să învingă o greutate, un obstacol. 4. Intranz. Fig. A se strădui să obțină ceva. – Lat. luctare.

LUPTÁ, lupt, vb. I. 1. Refl. recipr. A se bate corp la corp cu cineva. 2. Refl. recipr. și intranz. A se război, a purta război, a fi în război cu cineva. ◊ Expr. (Refl. recipr.) Se luptă ziua cu noaptea = se face ziuă. 3. Refl. și intranz. Fig. A se împotrivi, a se strădui să învingă o greutate, un obstacol. 4. Intranz. Fig. A se strădui să obțină ceva. – Lat. luctare.

LUPTÁ, lupt, vb. I. 1. Refl. A se prinde corp la corp cu cineva pentru a-l învinge, pentru a-l doborî; a se lua la trîntă cu cineva; a se bate (pe viață și pe moarte) cu cineva. Învăță Ercule de la un alt dascăl cum să se lupte cu tot felul de arme. ISPIRESCU, U. 20. Greu m-am luptat... dar i-am venit de hac zmeului. ALECSANDRI, T. I 391. ◊ Refl. reciproc. Noi ne-om lupta Luptă cu dreptate, Fără strîmbătate... Și zicînd cuvîntul Brațele-ntindea, Pe turc cuprindea. ANT. LIT. POP. I 394. Din luptă să ne luptăm, din pușcă să ne pușcăm. ȘEZ. I 53. ◊ Intranz. (Rar) Ian așteapt-așteapt-așteaptă Să luptăm la luptă dreaptă. ALECSANDRI, P. P. 59. 2. Refl. A se război, a purta război. Amazoanele acestea erau niște muieri viteze... Ele se luptau cu oricine se scula asupra țării lor. ISPIRESCU, U. 50. (În personificări) Eu țin ca un frate la tine! Ridică tu tabăra ta, Tu, codrule, nu te lăsa Și luptă-te bine! COȘBUC, P. I 237. ◊ Fig. Se cunoștea că se lupta în sine mustrarea cugetului și presimțirea. NEGRUZZI, S. I 53. ◊ Expr. Se luptă ziua cu noaptea = se crapă de ziuă. ◊ Intranz. Prin foc... Prin mii de baionete, Urcăm, luptăm. ALECSANDRI, O. 241. ◊ Tranz. (Cu complement intern) Luptă-ți lupta cu dreptate. ȘEZ. II 6. 3. Refl. Fig. (Adesea construit cu prep. «cu») A se apăra împotriva a ceva, a se strădui să învingă o greutate, un obstacol, o nevoie. Se luptase cu sărăcia, și dăduse cu pieptul înainte prin toate greutățile. DUMITRIU, N. 166. Este el, cum îl arată sabia lui și armura... Traian, cinste a Romei ce se lupta cu natura? ALEXANDRESCU, P. 133. Singur era să rămîie în corabie să se lupte cu valurile mării. DRĂGHICI, R. 11. ◊ Fig. Frenetic și dezlănțuit... [Oltul] se luptă cu munții. BOGZA, C. O. 163. ◊ Intranz. Crîngașu își aduse aminte de Cîrlig, și-l închipui luptînd cu apele crescute, îndiguind ogorul. CAMILAR, TEM. 198. Omul e dator să lupte cît a putea cu valurile vieții. CREANGĂ, P. 235. Dacă tu știai problema astei vieți cu care lupt, Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt. EMINESCU, O. I 137. ♦ Intranz. (Construit cu prep. «cu», «contra», «împotriva») A combate. A lupta cu prejudecățile. A lupta contra abuzurilor. 4. Intranz. (Construit cu prep. «pentru») A se strădui, a depune toate eforturile pentru a obține ceva. Popoarele luptă pentru pace.

A LUPTÁ lupt intranz. 1) A fi în luptă. ~ cu dușmanul. ~ corp la corp. 2) A face să se lupte. /<lat. luctare

A SE LUPTÁ mă lupt intranz. 1) A se bate corp la corp (unul cu altul). 2) A fi în luptă (unul cu altul); a purta război (unul cu altul). 3) fig. (despre persoane) A face încercarea de a învinge o greutate, de a atinge un scop etc. ◊ Se luptă ziua cu noaptea se face ziuă; se luminează de ziuă. /<lat. luctare

luptà v. 1. a se prinde piept Ia piept cu cineva spre a-l da la pământ: se luptă băieții; 2. se zice despre orice combatere: armatele se luptară vitejește; 3. fig. a se împotrivi: s’a luptat mult timp cu suferința [Lat LUCTARE].

lupt, a v. intr. (lat. lŭctarĭ și lŭctare, a lupta; it. lottare, pv. sp. luchar, vfr. luitier, nfr. lutter, cat. lluytar, pg. lutar). Mă bat: a lupta cu dușmaniĭ (saŭ contra dușmanilor), a lupta pentru patrie, (fig.) a lupta în alegerĭ. V. refl. A te lupta cu dușmaniĭ, pentru patrie. Fac exercițiĭ de luptă: băĭețiĭ se luptă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

luptá (a ~) vb., ind. prez. 3 lúptă

luptá vb., ind. prez. 1 sg. lupt, 3 sg. și pl. luptă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

LUPTÁ vb. 1. a se bate, a se întrece, a se măsura. (Hai să ne ~ în luptă dreaptă.) 2. (MIL.) a se bate, a se război, (înv.) a combate, a se oști, a se răgloti, a voinici. (S-a ~ mult cu dușmanul.) 3. v. strădui.

LUPTA vb. 1. a se bate, a se întrece, a se măsura. (Hai să ne ~ în luptă dreaptă.) 2. (MIL.) a se bate, a se război, (înv.) a combate, a se oști, a se răgloti, a voinici. (S-a ~ mult cu dușmanul.) 3. a se sforța, a se sili, a se strădui. (Se ~ să împiedice răul.)


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se lupta cu ghearele și cu dinții expr. (și fig.) a se lupta cu înverșunare.

Intrare: lupta
verb (V3)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lupta
  • luptare
  • luptat
  • luptatu‑
  • luptând
  • luptându‑
singular plural
  • luptă
  • luptați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lupt
(să)
  • lupt
  • luptam
  • luptai
  • luptasem
a II-a (tu)
  • lupți
(să)
  • lupți
  • luptai
  • luptași
  • luptaseși
a III-a (el, ea)
  • luptă
(să)
  • lupte
  • lupta
  • luptă
  • luptase
plural I (noi)
  • luptăm
(să)
  • luptăm
  • luptam
  • luptarăm
  • luptaserăm
  • luptasem
a II-a (voi)
  • luptați
(să)
  • luptați
  • luptați
  • luptarăți
  • luptaserăți
  • luptaseți
a III-a (ei, ele)
  • luptă
(să)
  • lupte
  • luptau
  • lupta
  • luptaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)