19 definiții pentru alunga

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ALUNGA, alung, vb. I. Tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a izgoni. 2. A se lua, a alerga după...; a fugări, a urmări. – Lat. *allongare (< longus).

ALUNGA, alung, vb. I. Tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a izgoni. 2. A se lua, a alerga după...; a fugări, a urmări. – Lat. *allongare (< longus).

alunga [At: DOSOFTEI, ap. HEM 960 / V: (înv) l- / Pzi: alung / E: lat *al-longare] 1-2 vtr A (se) fugări. 3 vr (Fig) A se succeda. 4 vr A se repezi după... 5 vtr A goni. 6 vt (Îe) A ~ (pe cineva) din țară A expulza. 7 vr (D. vite) A fi în rut. 8 vtr A îndepărta. 9 vt (Fig) A elimina.

ALUNGA (alung) l. vb. tr. 1 A lua pe cineva repede din urmă, a-l goni; proverb: parcă-l alungă Tătarii (sau Turcii) se zice despre cineva care e tot grăbit, care umblă zăpăcit; ~ din urmă 2 A îndepărta de la sine, de lîngă sine: caută de mai alungă ideile triste; sarea e de mare ajutor, ea alungă tot răul de la casă (VOR.) 3 A izgoni: Aideți, frați din țara noastră, să alungăm pe păgîn (NEGR.). II. vb. refl. 1 A alerga unul după altul: Am patru surioare; Una pe alta se alungă Și nu pot să se ajungă (ghicitoare despre „roate”) 2 A se arunca asupra unui lucru, a se repezi la ceva: cîțiva flăcăi se alungară după cîine (ALECS.) [lat. *allongare < Iongus].

ALUNGA, alung, vb. I. Tranz. 1. A sili (pe cineva) să părăsească un loc, a goni, a îndepărta, a înlătura. M-alungați cu pietre ca pe cîine. BENIUC, V. 86. Uncheșul meu a alungat o viespe care-l bîzîia. SADOVEANU, N. F. 178. Alungă cioară cu perja-n gură tocmai dincolo, peste hotar. CREANGĂ, A. 72. ◊ Fig. Alungă mîhnirea ta... nu ai de ce fi supărat. CREANGĂ, P. 189. [Luceafărul] lucește c-un amor nespus Durerea să-mi alunge. EMINESCU, O. I 175. Sufletu-mi în taină șoptind inimii tale... Va alunga din ochii-ți oricare negri nori. ALECSANDRI, P. I 139 2. A alerga după..., a se lua după..., a goni din urmă, a urmări, a fugări. Vede ieșind dintr-o pădure... cele șepte iepe alungate de un roi nemărginit de țînțari. EMINESCU, N. 20. Zi de vară cît de lungă Vînătorul o alungă [pe căprioară]. ALECSANDRI, P. II 90. Iată pădurea unde alungam mierle. RUSSO, O. 120. Un dulce copilaș... alungă-un fluturaș. ALECSANDRI, P. P. 36. ◊ Fig. Cînd ne-am oprit, lumina alunga aburii peste oglinzile luminișurilor. SADOVEANU, N. F. 61. ◊ Refl. Nu te-a mai putea ajunge, măcar să se alunge el cît și cît după tine. SBIERA, P. 56. E un lup ce se alungă după prada-i Spăimîntată. ALECSANDRI, P. A. 115. ♦ Refl.reciproc. A se fugări unul pe altul. Patru surori gemene Scapără din cremene. Toată ziua se alungă Și nu-i chip să se ajungă (Roțile căruței). SADOVEANU, P. C. 8. Cît mi-a fost mie de drag... Să văd codrul plin de-areți Și cîrlanii cum s-alungă. COȘBUC, P. II 167. ◊ Fig. Domoale valuri se alungă, Recad cu spume argintii. POEZ. N. 265. Printr-un văzduh posomorît s-alungă nouri spulberați... de furtună. SADOVEANU, N. F. 26. Șoaptele curtenilor se alungau iute prin toate colțurile ca niște gîngănii veninoase. SADOVEANU, N. P. 27. Urlete de bătălie s-alungau după olaltă. EMINESCU, O. I 144.

ALUNGA, alung, vb. I. Tranz. 1. (Adesea fig.) A sili pe cineva să părăsească un loc; a goni, a îndepărta. Spune o vorbă grea, bate-mă, alungă-mă, mă duc! (SADOVEANU). 2. A se lua, a alerga după...; a urmări, a fugări. Un dulce copilaș... alungă un fluturaș (ALECSANDRI). – Lat. *allongare.

A ALUNGA alung tranz. 1) (ființe) A forța să plece (în altă parte); a da afară; a fugări; a goni; a izgoni. 2) (ființe) A face să părăsească un loc, urmărind. 3) fig. (gânduri, stări sufletești etc.) A da la o parte; a înlătura. /<lat. allongare

alungà v. 1. a goni de tot, a fugări: copilul alungă fluturele; 2. a lua la goană: un lup ce se alungă după prada-i spăimântată AL. [Lat. *ALLONGARE, din LONGUS, lit. a împinge în lung (cf. alerga)].

alúng, a v. tr. (lat. allongare = elongare, de la longus, lung). Fugăresc: copilu alungă fluturiĭ. Exclud: a fost alungat din sală. V. refl. Mă ĭaŭ la goană: copiiĭ se alungă uniĭ pe alțiĭ, lupiĭ se alungă după pradă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

alunga (a ~) (a izgoni) vb., ind. prez. 1 sg. alung, 2 sg. alungi, 3 alungă; conj. prez. 1 sg. să alung, 3 să alunge

alunga (a ~) vb., ind. prez. 3 alungă

alunga vb., ind. prez. 1 sg. alung, 3 sg. și pl. alungă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ALUNGA vb. 1. v. izgoni. 2. v. respinge. 3. v. surghiuni.

ALUNGA vb. 1. a depărta, a goni, a izgoni, a îndepărta, (rar) a prigoni, a răzmeri, a surghiuni, (înv. și pop.) a oropsi, (pop.) a zgorni, (înv. și reg.) a întiri, a mîna, a tăia, (reg.) a tintiri, a zgoni, (Transilv. și Ban.) a dudui, a gorgoni, (Transilv.) a păfuga, (prin Transilv.) a poteri, (prin Olt. și Ban.) a sprînji, (Transilv. și Maram.) a țipa, (Ban. și Transilv.) a zogorni, (înv.) a lepăda, a rășchira, (fam.) a mătrăși, (fam. fig.) a mătura. (L-a ~ de la sine.) 2. a goni, a izgoni, a respinge, (înv.) a împinge. (Îl ~ pe inamic.) 3. a exila, a goni, a izgoni, a ostraciza, a proscrie, a surghiuni, (livr.) a relega, (înv.) a urgisi. (L-a ~ din țară.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

alunga (alung, alungat), vb. – A îndepărta, a goni, a speria. Lat. allŏngāre (Pușcariu 71; Candrea-Dens., 1024; REW 1853; DAR); cf. it. allongare, cat. alunyar(se) și lat. elongarefr. éloigner. DAR și REW consideră că este posibilă der. directă din ēlŏngāre. Cf. lung.Der. alungat, adj. (îndepărtat, prigonit); alungător, adj. (care alungă; prigonitor).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NATURAM EXPELLES FURCA, TAMEN USQUE RECURRET (lat.) alungi natura cu furca, dar ea se va întoarce în goană mereu – Horațiu, „Epistulae”, I, 10, 24. Zadarnic încerci să îngrădești firea, ea își impune legile.

Naturam expelles furca, tamen usque recurret (lat. „Înlătură naturalul cu furca și mereu va reveni alergînd”) versul 24 din Epistola a zecea a lui Horațiu (cartea I) – Sensul este că, oricît ne-am strădui (prin contrafaceri, prin schimonoseli etc.), nu putem înlătura ceea ce e natural. El se va impune ca o forță împotriva căreia vom lupta inutil. Citatul, în original, a fost folosit pînă spre mijlocul secolului al XVIII-lea, cînd scriitorii au început să se servească numai, sau aproape numai, de versiunea franceză, căci autorul dramatic francez Destouches, în comedia Le glorieux (Trufașul), apărută în 1732, reluînd ideea lui Horațiu, a formulat-o mai scurt și mai ușor de memorat. În scena a V-a din actul 3, eroina îi spune personajului principal, „trufașul”, un conte țîfnos și vanitos, reproșîndu-i aerele și îngîmfarea: „Nu pot a-ți spune: schimbă-ți caracterul; Nu ne putem schimba, se știe; Alungă naturalul și-n galop o să revie.” În original: Chassez le naturel, il revient au galop. La Fontaine a tratat aceeași idee horațiană în fabula sa: Pisica metamorfozată în femeie. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

A ALUNGA a da avrigu’, a da (cuiva) cu flit, a pune pe fugă, a zgorni.

Intrare: alunga
verb (VT13)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • alunga
  • alungare
  • alungat
  • alungatu‑
  • alungând
  • alungându‑
singular plural
  • alungă
  • alungați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • alung
(să)
  • alung
  • alungam
  • alungai
  • alungasem
a II-a (tu)
  • alungi
(să)
  • alungi
  • alungai
  • alungași
  • alungaseși
a III-a (el, ea)
  • alungă
(să)
  • alunge
  • alunga
  • alungă
  • alungase
plural I (noi)
  • alungăm
(să)
  • alungăm
  • alungam
  • alungarăm
  • alungaserăm
  • alungasem
a II-a (voi)
  • alungați
(să)
  • alungați
  • alungați
  • alungarăți
  • alungaserăți
  • alungaseți
a III-a (ei, ele)
  • alungă
(să)
  • alunge
  • alungau
  • alunga
  • alungaseră
verb (VT13)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • lunga
  • lungare
  • lungat
  • lungatu‑
  • lungând
  • lungându‑
singular plural
  • lungă
  • lungați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • lung
(să)
  • lung
  • lungam
  • lungai
  • lungasem
a II-a (tu)
  • lungi
(să)
  • lungi
  • lungai
  • lungași
  • lungaseși
a III-a (el, ea)
  • lungă
(să)
  • lunge
  • lunga
  • lungă
  • lungase
plural I (noi)
  • lungăm
(să)
  • lungăm
  • lungam
  • lungarăm
  • lungaserăm
  • lungasem
a II-a (voi)
  • lungați
(să)
  • lungați
  • lungați
  • lungarăți
  • lungaserăți
  • lungaseți
a III-a (ei, ele)
  • lungă
(să)
  • lunge
  • lungau
  • lunga
  • lungaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

alunga, alungverb

  • 1. adesea figurat A sili pe cineva să părăsească un loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote M-alungați cu pietre ca pe cîine. BENIUC, V. 86. DLRLC
    • format_quote Uncheșul meu a alungat o viespe care-l bîzîia. SADOVEANU, N. F. 178. DLRLC
    • format_quote Alungă cioara cu perja-n gură tocmai dincolo, peste hotar. CREANGĂ, A. 72. DLRLC
    • format_quote figurat Alungă mîhnirea ta... nu ai de ce fi supărat. CREANGĂ, P. 189. DLRLC
    • format_quote figurat [Luceafărul] lucește c-un amor nespus Durerea să-mi alunge. EMINESCU, O. I 175. DLRLC
    • format_quote figurat Sufletu-mi în taină șoptind inimii tale... Va alunga din ochii-ți oricare negri nori. ALECSANDRI, P. I 139, DLRLC
  • 2. A se lua, a alerga după... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vede ieșind dintr-o pădure... cele șepte iepe alungate de un roi nemărginit de țînțari. EMINESCU, N. 20. DLRLC
    • format_quote Zi de vară cît de lungă Vînătorul o alungă [pe căprioară]. ALECSANDRI, P. II 90. DLRLC
    • format_quote Iată pădurea unde alungam mierle. RUSSO, O. 120. DLRLC
    • format_quote Un dulce copilaș... alungă-un fluturaș. ALECSANDRI, P. P. 36. DLRLC
    • format_quote figurat Cînd ne-am oprit, lumina alunga aburii peste oglinzile luminișurilor. SADOVEANU, N. F. 61. DLRLC
    • format_quote reflexiv Nu te-a mai putea ajunge, măcar să se alunge el cît și cît după tine. SBIERA, P. 56. DLRLC
    • format_quote reflexiv E un lup ce se alungă după prada-i spăimîntată. ALECSANDRI, P. A. 115. DLRLC
    • 2.1. reflexiv reciproc A se fugări unul pe altul. DLRLC
      • format_quote Patru surori gemene Scapără din cremene. Toată ziua se alungă Și nu-i chip să se ajungă (Roțile căruței). SADOVEANU, P. C. 8. DLRLC
      • format_quote Cît mi-a fost mie de drag... Să văd codrul plin de-areți Și cîrlanii cum s-alungă. COȘBUC, P. II 167. DLRLC
      • format_quote figurat Domoale valuri se alungă, Recad cu spume argintii. POEZ. N. 265. DLRLC
      • format_quote figurat Printr-un văzduh posomorît s-alungă nouri spulberați... de furtună. SADOVEANU, N. F. 26. DLRLC
      • format_quote figurat Șoaptele curtenilor se alungau iute prin toate colțurile ca niște gîngănii veninoase. SADOVEANU, N. P. 27. DLRLC
      • format_quote figurat Urlete de bătălie s-alungau după olaltă. EMINESCU, O. I 144. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.