ACHITA, achit, vb. I. 1. Tranz. A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată. 2. Tranz. și refl. A(-și) plăti, a(-și) îndeplini o obligație materială sau morală. ◊ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o obligație. 3. Tranz. (Arg.) A omorî, a ucide. – Din fr. acquitter.

achita [At: DA ms / Pzi: achit / E: fr acquiter] 1-2 vtr A(-și) plăti o obligație materială sau morală. 3 vt (Jur) A declara pe cineva nevinovat (prin judecată). 4 vt (Pfm) A omorî.

*ACHITA (-it) I. vb. tr. 1 ⚚ A plăti în întregime (o datorie) ¶ 2 ⚖️ A declara nevinovat (prin judecată). II. vb. refl. A se plăti (de o datorie); a îndeplini o însărcinare [fr. acquitter].

ACHITA, achit, vb. I. 1. Tranz. A declara printr-o hotărâre judecătorească că persoana trimisă în judecată penală este nevinovată. 2. Tranz. și refl. A(-și) plăti, a(-și) îndeplini o obligație materială sau morală. ◊ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfârșit o obligație. 3. Tranz. (Arg.) A omorî, a ucide. – Din fr. acquitter.

ACHITA, achit, vb. I. Tranz. 1. A declara nevinovat pe cineva printr-o hotărîre judecătorească. Tribunalul a achitat pe inculpat. 2. (Cu privire la o datorie bănească, la o obligație morală sau materială etc.) A plăti, a lichida. A achitat la timp datoria. ◊ Refl. M-am împrumutat ca s-o cumpăr... și încă n-am plătit-o.. Dar într-o lună-două m-am achitat. DUMITRIU, N. 264. ◊ Expr. A se achita de ceva = a-și îndeplini o obligație, a duce la bun sfîrșit o sarcină. Gospodăriile colective s-au achitat cu cinste de sarcina trasată de partid de a fi în fruntea întrecerii patriotice pentru terminarea la timp și în bune condiții a campaniei însămînțărilor. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 346, 1/6. 3. (Familiar) A omorî, a ucide.

ACHITA, achit, vb. I. 1. Tranz. A declara nevinovat pe cineva printr-o hotărîre judecătorească. 2. Tranz. și refl. A(-și) plăti, a(-si) lichida o obligație materială sau morală. ◊ Expr. (Refl.) A se achita de ceva = a duce la bun sfîrșit o sarcină. 3. Tranz. (Fam.) A omorî, a ucide. – Fr. acquitter.

ACHITA vb. I. 1. tr. (Rar) A declara liber (de o datorie, de o sarcină); a declara nevinovat pe cineva, a scoate din culpă. 2. tr., refl. A(-și) plăti, a(-și) lichida o datorie. ◊ refl. A se achita de ceva = a înfăptui, a îndeplini (ceva). 3. tr. (Fam.) A ucide, a omorî. [< fr. acquitter].

ACHITA vb. I. tr. 1. (jur.) a declara pe cineva liber de răspundere penală, a scoate din culpă. 2. (fam.) a ucide. II. tr., refl. a(-și) plăti o datorie. ♦ a se ~ de ceva = a îndeplini (ceva). (< fr. acquitter)

A ACHITA achit tranz. 1) (mărfuri, pierderi, datorii etc.) A compensa în bani sau în natură; a plăti. 2) (persoane) A declara ca fiind nevinovat (printr-o decizie judiciară). 3) fam. A lipsi de viață (premeditat sau întâmplător); a ucide; a omorî. /<fr. acquitter

A SE ACHITA mă achit intranz. A se elibera (de o obligație materială sau morală). ~ de o datorie. /<fr. aquitter

achità v. 1. a plăti, a răfui; 2. fig. a împlini o însărcinare, o făgădueală sau o datorie: s’a achitat în conștiință; 3. a declara nevinovat: acuzatul a fost achitat.

*achít, a -a, v. tr. (fr. acquiter, d. quitte, achitat). Platesc, răfuĭesc: a achita o datorie. Constat plata: a achita un bilet, o factură. Fig. Liberez de supt acuzațiune: a achita un acuzat. V. Refl. Mă liberez de datoriĭ materiale saŭ morale. Împlinesc o însărcinare: s’ a achitat bine.

achita (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. achit, 2 sg. achiți, 3 achită; conj. prez. 1 sg. să achit, 3 să achite

achita (a ~) vb., ind. prez. 3 achită

achita vb., ind. prez. 1 sg. achit, 3 sg. și pl. achită

ACHITA vb. v. asasina, omorî, suprima, ucide.

ACHITA vb. 1. (JUR.) (înv.) a slobozi. (Judecătorul l-a ~ pe inculpat.) 2. a lichida, a onora, a plăti, (înv. și pop.) a număra, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a răfui, a răspunde, (grecism înv.) a exoflisi. (Și-a ~ datoria.) 3. a depune, a plăti, a vărsa. (A ~ în termen rata.) 4. a scăpa. (S-a ~ de o mare obligație.)

ACHITA vb. 1. (JUR.) (înv.) a slobozi. (Judecătorul l-a ~ pe inculpat.) 2. a lichida, a onora, a plăti, (înv. și pop.) a număra, (înv. și reg.) a plini, (înv.) a răfui, a răspunde, (grecism înv.) a exoflisi. (Și-a ~ datoria.) 3. a depune, a plăti, a vărsa. (A ~ în termen rata.) 4. a scăpa. (S-a ~ de o mare obligație.)

achita vb. v. ASASINA. OMORÎ. SUPRIMA. UCIDE.

A achita ≠ a acuza, a condamna, a învinovăți, a osândi

achita (achit, achitat), vb. 1. A plăti 2. A absolvi în justiție 3. (Arg.) A omorî, a ucide. < Fr. acquitter. Din fr. acquit provine rom. achiu „prima bilă de la biliard” și alteori „tac de biliard”; al doilea sens se explică prin rus. kij, de aceeași proveniență (Bogrea, Dacor. II, 653). Cf. it. acchittare și acchitto, ca termeni de biliard.

achita, achit v. t. a omorî