5 definiții pentru procurat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROCURÁ, procúr, vb. I. Tranz. 1. A face rost de ceva, a obține ceva. 2. A produce, a provoca, a pricinui. – Din fr. procurer, lat. procurare.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROCURÁ vb. 1. v. cumpăra. 2. a achiziționa, a furniza, a livra, (înv.) a teslimarisi, a teslimatisi. (A ~ cuiva o marfă.) 3. a obține. (Am ~ cu greu biletele.) 4. a agonisi, a dobândi, (prin Transilv.) a însăma. (A ~ ceva cu trudă.) 5. v. da. 6. v. rostui.

PROCURÁ vb. I. tr. 1. A achiziționa, a face rost de ceva. 2. A produce, a pricinui. [P.i. procúr. / < fr. procurer].

A PROCURÁ procúr tranz. 1) A obține prin cumpărare; a achiziționa. 2) A face să se producă; a pricinui; a cauza. Lectura îmi procură plăcere. /<fr. procurer, lat. procurare


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

procurá vb., ind. prez. 1 sg. procúr, 3 sg. și pl. procúră

Intrare: procurat
procurat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • procurat
  • procuratul
  • procuratu‑
  • procura
  • procurata
plural
  • procurați
  • procurații
  • procurate
  • procuratele
genitiv-dativ singular
  • procurat
  • procuratului
  • procurate
  • procuratei
plural
  • procurați
  • procuraților
  • procurate
  • procuratelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)