19 definiții pentru descoperi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

descoperí [At: PSALT. HUR. 12r/16 / V: (îvr) dăs~, dis~, ~cup~ / Pzi: descópăr, (înv) descóper / E: ml discoperire] 1 vt A da la o parte ceea ce acoperă sau învelește Cf dezveli. 2 vt (Spc; c.i. statui) A dezveli la inaugurare. 3 vr (Îvr) A se retrage. 4 vr (Spc; c.i. capul) A-și scoate căciula, pălăria, șapca etc. 5 vr (Îe) A se ~ în fața (sau înaintea) (cuiva sau a ceva) A cinsti în mod deosebit (pe cineva sau ceva). 6 vr A-și lăsa neacoperit (ceva). 7 vt (Fig; c.i. obiective militare) A lăsa neapărat, expus unui atac. 8 vt A lăsa fără acoperire legală. 9 vt (C.i. construcții) A da jos acoperișul. 10-11 vtr A (se) expune privirii. 12 vt A face să devină vizibil. 13 vt A lăsa să se vadă. 14 vt A aduce la cunoștință Si: a arăta, a revela. 15 vt (Spc) A face cunoscut ceva ce a fost ținut ascuns Si: a dezvălui, a destăinui. 16 vr (D. oameni) A-și dezvălui individualitatea, personalitatea. 17-18 vtr A (se) trăda. 19 vt (Înv) A denunța. 20-21 vt A ajunge să afli (sau să înțelegi) ceva. 22-23 vt A lua cunoștință primul (sau pentru prima oară) de existența a ceva. 24 vt (Îe; irn) A ~ America A se lăuda cu o descoperire cunoscută de toată lumea. 25 vt A observa. 26 vt (Prc) A vedea. 27-28 vt A găsi ceva întâmplător (sau după o căutare). 29 vt A realiza ceva pentru prima dată Si: a inventa.

DESCOPERÍ, descópăr, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoană ceea ce le acoperă. ♦ Refl. A-și scoate pălăria, căciula etc. ♦ Fig. A lăsa fără acoperire flancul unei unități militare pe front. ♦ A face să nu aibă acoperire legală. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) da pe față, a (se) dezvălui, a (se) da de gol, a (se) trăda. 2. A găsi un lucru căutat, necunoscut sau ascuns; a afla. ◊ Expr. A descoperi America, se spune în bătaie de joc cuiva care face caz de un lucru știut, cunoscut de toată lumea. ♦ A pătrunde o taină, un mister. – Lat. disco(o)perire.

DESCOPERÍ, descópăr, vb. IV. Tranz. 1. A lua, a ridica de pe un obiect sau de pe o persoană ceea ce le acoperă. ♦ Refl. A-și scoate pălăria, căciula etc. ♦ Fig. A lăsa neocrotit, neapărat, expus unui atac. A descoperi aripa dreaptă a unei armate. ♦ A face să nu aibă acoperire legală. ♦ Tranz. și refl. Fig. A (se) da pe față, a (se) dezvălui, a (se) da de gol, a (se) trăda. 2. A găsi un lucru căutat, necunoscut sau ascuns; a afla. ◊ Expr. A descoperi America, se spune în bătaie de joc cuiva care face caz de un lucru știut, cunoscut de toată lumea. ♦ A pătrunde o taină, un mister. – Lat. disco(o)perire.

DESCOPERÍ, descópăr, vb. IV. Tranz. 1. A dezvălui ceva ochilor dînd la o parte ceea ce-l ascunde sau ceea ce îl ferește de priviri, a scoate la lumină. Infirmierul a descoperit rana.Refl. A-și scoate pălăria, căciula etc. El pășește pragul casei, se descoperă și se așază. BOGZA, C. O. 118. Armașul se descoperise, c-o închinăciune. SADOVEANU, Z. C. 93. Lumea, copleșită de priveliștea celor morți și prăbușiți pe trepte, se descoperă. CAMIL PETRESCU, B. 124. ♦ Tranz. Fig. A da pe față, a dezvălui. Nimene nu-l putu face să-și descopere gîndul ascuns, în privința vinovaților. SADOVEANU, Z. C. 167. ♦ A lăsa neocrotit, neapărat, expus unui atac. A descoperi aripa dreaptă a armatei. ◊ (Șah) A descoperi o figură. 2. A găsi un lucru căutat, necunoscut sau ascuns; a afla. Avem noroc! anunță fericit șeful haltei. Am mai descoperit ceva pe fundul cutiei. C. PETRESCU, A. 283. Cineva toca pe aproape. Îl descoperirăm: o ciocănitoare suia și cobora pe trunchiul unui copac. IBRĂILEANU, A. 155. Este o ușcioară pe care o vei descoperi căutînd-o cu una din aceste lumînări. ISPIRESCU, L. 143. ◊ Fig. Curînd... am descoperit mîndra lume din «Nunta Zamfirii». GALACTION, O. I 19. ◊ Expr. A descoperit America, se spune în bătaie de joc despre cineva care se laudă că ar fi făcut o mare descoperire, făcută de alții mai înainte. Mare scofală! Ai descoperit America! CAMILAR, N. I 79. ♦ A dezvălui, a arăta. (Cu privire la abstracte) Tînărul Herdelea nu pricepea despre care dreptate vorbește secretarul, căci el în toate... își descoperea dreptatea lui. REBREANU, R. I 299. Bine c-ai venit... pentru că am să-ți descopăr niște lucruri care au să te-ngrozască din talpă păn-în creștet. ALECSANDRI, T. I 69. ♦ A pătrunde o taină, un mister. Și-a pus în gînd să descopere vicleșugul babei. CREANGĂ, P. 99. ♦ Refl. A se trăda. Îi dete povețele împărătești... cum să facă ca să nu se descopere că e fată. ISPIRESCU, L. 13. – Forme gramaticale: prez. ind. pers. 3 descóperă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

descoperí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. descópăr, 3 descóperă, imperf. 3 sg. descopereá; conj. prez. 3 descópere


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DESCOPERÍ vb. 1. v. dezveli. 2. v. găsi. 3. v. inventa. 4. a afla, a ghici, (rar) a bănui. (Ai ~ ce am vrut să spun.) 5. a dezvălui, a revela, (livr.) a decela. (Nu i-am putut ~ marea mea taină.) 6. (rar) a surprinde. (A ~ infracțiunea.) 7. a stabili. (El e cel care a ~ etimologia cuvântului.)

DESCOPERÍ vb. v. trăda.

A (se) descoperi ≠ a (se) acoperi


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

descoperí (descópăr, ít), vb.1. A lua, a ridica de pe ceva sau cineva ceea ce le acoperă. – 2. A găsi, a afla. – 3. A revela, a dezvălui. – Mr., megl. discoapir, istr. descoper(esc)u. Lat. dĭscooperῑre (Pușcariu 510; Candrea-Dens., 390; REW 2659; Tiktin; Candrea), cf. it. discoprire, prov., port. descobrir, fr. découvrir, sp. descubrir.Der. descoperitor, adj. (care descoperă); nedescoperit, adj. (ignorat, ascuns).

A DESCOPERÍ descópăr tranz. 1) (obiecte, ființe) A lipsi de ceea ce acoperă lăsând să se vadă. ~ o căldare. ~ o casă. 2) A scoate la iveală (căutând sau din întâmplare); a găsi; a afla. 3) (lucruri, fenomene etc. necunoscute) A face pentru prima dată. 4) fig. A arăta așa cum este; a da pe față; a trăda. 5) fig. (taine, secrete etc.) A face cunoscut publicului larg; a destăinui; a dezvălui; a divulga. 6) (flancul unei armate) A lăsa neapărat; a expune unui atac. /<lat. disco[o]perire

A SE DESCOPERÍ mă descópăr intranz. A-și scoate acoperământul de pe cap (pălăria, căciula etc.). /<lat. disco[o]perire

descoperì v. 1. a lua acoperișul: a descoperi o casă; 2. fig. a afla ceeace era ascuns sau necunoscut: Columb a descoperit America în 1492; 3. a da la lumină, a face cunoscut: vremea descopere adevărul; 4. a pătrunde: am descoperit intrigile lor; 5. a-și scoate pălăria: descoperiți-vă! [Lat. DISCOPERIRE].

descoperi (ind. prez. 1 sg. descopăr, 3 sg. și pl. descoperă, conj. descopere)

descóper, a -í v. tr. (lat. dĭcoopĕrire, pop. discoperire, it. scoprire, fr. découvrir, sp. descubrir, pg. descobrir. În nord -ópăr). Dezvălesc, ĭau acoperămîntu (învălitoarea): a descoperi o casă. Fig. Fac cunoscut în știință ceĭa ce era neștiut orĭ ascuns: Columb a descoperit America. Curie a descoperit radiu (V. inventez). Daŭ de urmă, aflu, găsesc: a descoperi un secret. Revelez, fac cunoscut cuĭva: a descoperi un secret cuĭva. V. refl. Îmĭ ĭaŭ pălăria din cap. Mă expun prea mult adversaruluĭ în duel orĭ războĭ. Fig. Îmĭ declar intențiunile.

descoperí vb., ind. prez. 1 sg. descópăr, 3 sg. și pl. descóperă, imperf. 3 sg. descopereá; conj. prez. 3 sg. și pl. descópere

DESCOPERI vb. 1. a (se) dezveli, (rar) a (se) dezvălui, (Ban.) a (se) descutropi, (Olt. si Ban.) a (se) destruca. (Era învelită și s-a ~ în somn.) 2. a afla, a găsi, (astăzi rar) a pricepe, (înv. și pop.) a oblici, (pop. și fam.) a dibaci, a dibui, (înv.) a ispiti, a izvodi. (A ~ o comoară.) 3. a afla, a concepe, a crea, a elabora, a face, a găsi, a gîndi, a imagina, a inventa, a născoci, a plănui, a plăsmui, a proiecta, a realiza, a scorni, (înv. și pop.) a izvodi, (pop.) a iscodi, a închipui, (reg.) a tocmi, (înv.) a unelti, (fig.) a naște, a urzi, a zămisli. (A ~ un nou sistem de...) 4. a afla, a ghici, (rar) a bănui. (Ai ~ ce am avut să spun.) 5. a dezvălui, a revela, (livr.) a decela. 6. (rar) a surprinde. (A ~ infracțiunea.) 7. a stabili. (El e cel care a ~ etimologia cuvîntului.)

a descoperi apa caldă expr. (ironic) a afla un lucru știut de toată lumea; a face caz de un lucru neimportant.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a descoperi America expr. (iron.) a face caz de un lucru știut de toată lumea.

Intrare: descoperi
verb (VT335)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descoperi
  • descoperire
  • descoperit
  • descoperitu‑
  • descoperind
  • descoperindu‑
singular plural
  • descoperă
  • descopere
  • descoperiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descopăr
(să)
  • descopăr
  • descopeream
  • descoperii
  • descoperisem
a II-a (tu)
  • descoperi
(să)
  • descoperi
  • descopereai
  • descoperiși
  • descoperiseși
a III-a (el, ea)
  • descoperă
(să)
  • descopere
  • descoperea
  • descoperi
  • descoperise
plural I (noi)
  • descoperim
(să)
  • descoperim
  • descopeream
  • descoperirăm
  • descoperiserăm
  • descoperisem
a II-a (voi)
  • descoperiți
(să)
  • descoperiți
  • descopereați
  • descoperirăți
  • descoperiserăți
  • descoperiseți
a III-a (ei, ele)
  • descoperă
(să)
  • descopere
  • descopereau
  • descoperi
  • descoperiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)