DÎRĂ (pl. -re) sf. 1 Urmă lăsată de-a lungul unui drum prin vărsarea unui lichid, a unor grăunțe, etc. sau prin tîrîrea unui obiect: se luară deci după dîra sîngelui și merse(ră) pînă ce ieșiră la o prăpastie unde se pierdu dîra (ISP.); el se luase după dîra de mălaiu ce presărase fata (ISP.); Ⓕ: adînc străbate în gloată fulgerătorul Voevod, lăsînd ~ de morți pe unde trece (VLAH.); (P): să nu se facă ~ prin barbă, să nu se facă obiceiu, să nu devie învăț și să ne aducă pe urmă supărare ¶ 2 Urmă lăsată pe pămînt de picioarele unui animal: alergînd cu gîndul după umbra dîrei de mistreț (ODOB.) ¶ 3 Dungă, zare: prin dîra de lumină, se vede o umbră înaintînd cu pași grăbiți (CAR.) [srb. dira].