LOVI, lovesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) atinge cu putere, a (se) izbi. ♦ Tranz. A bate. ♦ Tranz. Fig. A aduce prejudicii, pagube; a atinge, a leza. 2. Tranz. și refl. A (se) atinge (fără violență). 3. Refl. A da peste o piedică, a se împiedica, a se izbi de...; fig. a întâmpina dificultăți. ◊ Expr. A se lovi cu capul de pragul de sus = a dobândi experiență în urma unor întâmplări nefericite. 4. Tranz. A izbi drept în țintă cu un proiectil, cu o săgeată etc. 5. Refl. recipr. (Înv.; despre țări, terenuri etc.) A se învecina. 6. Tranz. (Despre stări fiziologice, boli etc.) A veni brusc asupra cuiva, a cuprinde, a apuca, a copleși. 7. Refl. recipr. (Înv.) A se asemăna, a se potrivi. ◊ Expr. A se lovi ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc. 8. Tranz. (Înv.) A ataca. ♦ Refl. recipr. A se lupta. – Din sl. loviti „a vâna, a prinde, a pescui”.

lovi [At: CORESI, EV. 338 / V: (reg) luvi / Pzi: ~vesc / E: slv ловити] 1 vt A izbi o țintă cu un proiectil, cu o săgeată etc. 2 vt (Pop; îe) A ~ cuiul în cap A aduce argumentul hotărâtor într-o discuție. 3 vi (Reg; îe) Unde chiorăște și unde ~vește Se spune despre cineva care înțelege cu totul altfel spusele cuiva. 4-6 vtir A (se) atinge cu putere Si: a (se) izbi. 7 vt (Fam; îe) A ~ (pe cineva) în călcâi A nu-și atinge scopul. 8 vt (Fam; îe) A-l ~ unde îl doare A-i spune cuiva lucruri neplăcute. 9 vt (Fam; gmț; îe) A-l ~ (pe cineva) peste cofița cu ouă A atinge pe cineva unde îl doare. 10 vt (Pfm; îe) A-l ~ în ceafă cu un bulgăre de iască sau L-a ~t cu un bulgăre de iască în spate și se vaită că-l doare în coastă A spune vorbe nepotrivite. 11 vt (Fig) A atinge pe cineva cu vorba Si: a insulta, a jigni, a ofensa. 12 vt (Fig) A provoca cuiva o durere sufletească. 13 vt (Fig) A exprima o dezaprobare față de ceva Si: a condamna, a înfiera. 14 vt (Fig) A produce o senzație puternică, neplăcută, asupra simțurilor. 15 vt A bate. 16 vt (Fig) A aduce prejudicii, pagube. 17 vt (Fig; spc) A stigmatiza. 18 vt (Rel; înv) A pedepsi. 19 vt (Înv; d. viermi) A mânca. 20 vr A da peste o piedică Si: a se împiedica. 21 vr (Fam; îe) A se ~ cu capul de pragul de sus A dobândi experiență în urma unor întâmplări nefericite. 22 vr A se împiedica de cineva. 23 vt A bate repetat, cu o unealtă, într-un corp tare, pentm diferite scopuri practice. 24 vt A produce, prin bătăi ritmice, sunetul caracteristic al unui instrument muzical. 25 vi (D. ceas) A emite sunete ritmice. 26 vi A bate cu degetul sau cu pumnul în ușă, în fereastră etc. 27-28 vi (Fam; șfg; îe) A ~ cu pumnul în masă A-și manifesta (mânia sau) autoritatea, într-un mod foarte categoric, imperativ. 29 vi (Fam; îe) A ~ din palme A bate din palme. 30 vi (D. păsări) A izbi cu aripile apa sau aerul. 31 vi (Fig) A face ca atenția sau privirea cuiva să se îndrepte într-o anumită direcție, spre un anumit obiect. 32-33 vtrr A (se) atinge (fără violență). 34 vr (Înv; d. țări, terenuri etc.) A se învecina. 35 vi (Înv) A străbate. 36 vi (Înv) A ajunge într-un anumit loc. 37-38 vti (Îrg) A ataca. 39 vi (Fam; îe) A ~ de moarte A ataca cu forță. 40 vi (Înv; d. un animal de pradă) A se repezi asupra cuiva. 41 vrr A se lupta. 42 vt (Fig; d. stări fiziologice, psihice, boli etc.) A veni brusc asupra cuiva Si: a apuca, a copleși, a cuprinde. 43 vt (Îrg; d. fenomene ale naturii) A se abate pe neașteptate asupra cuiva sau a ceva Si: a atinge, a cădea, a izbi, a prinde, a veni. 44 vi (Fam; d. vânt) A sufla. 45 vi (Înv; d. soare) A dogori. 46 vrr (Îvp) A se asemăna. 47 vrr (Reg; îe) A se ~ de (sau din) ani (cu cineva) A fi de o vârstă cu cineva. 48 vrr (Pfm) A se potrivi. 49 vr (Pfm) A se ~ ca nuca-n perete A nu se potrivi deloc. 50 vrim (Îrg) A se întâmpla să fie într-un anumit fel Si: a se nimeri. 51 vt (Fam; îe) A o ~ A o nimeri bine. 52 vr (Reg) A se alege cu un câștig de pe urma unei acțiuni. 53 vt (Pfm) A plăti cuiva mai puțin decât merita. 54 vrr (Pfm) A ajunge la o înțelegere Si: (fam) a se învoi. 55 vt A produce cuiva o durere morală, sufletească. 56 vt (Arg) A uimi foarte tare Si: a șoca.

LOVI, lovesc, vb. IV. 1. Tranz., intranz. și refl. A (se) atinge cu putere, a (se) izbi. ♦ Tranz. A bate. ♦ Tranz. Fig. A aduce prejudicii, pagube; a atinge, a leza. 2. Tranz. și refl. A (se) atinge (fără violență). 3. Refl. A da peste o piedică, a se împiedica, a se izbi de... ◊ Expr. A se lovi cu capul de pragul de sus = a dobândi experiență în urma unor întâmplări nefericite. 4. Tranz. A izbi drept în țintă cu un proiectil, cu o săgeată etc. 5. Refl. recipr. (Înv.; despre țări, terenuri etc.) A se învecina. 6. Tranz. (Despre stări fiziologice, boli etc.) A veni brusc asupra cuiva, a cuprinde, a apuca, a copleși. 7. Refl. recipr. (Înv.) A se asemăna, a se potrivi. ◊ Expr. A se lovi ca nuca-n perete = a nu se potrivi deloc. 8. Tranz. (Înv.) A ataca. ♦ Refl. recipr. A se lupta. – Din sl. loviti „a vâna, a prinde, a pescui”.

LOVI, lovesc, vb. IV. 1. Tranz. A atinge brusc și cu putere, a aplica o lovitură, a izbi. Dac-aș putea să-l lovesc și eu cu același baltag, în locul unde l-a pălit el pe Nechifor Lipan, m-aș simți mai ușurată. SADOVEANU, B. 264. Și cum era și rupt de osteneală... adormi, cum puse capul jos, da parcă l-ai fi lovit cu muchia în cap. ISPIRESCU, E. 212. ◊ Fig. Vorbele lui Ilie loviseră pe Gheorghe drept în suflet. REBREANU, I. 24. ◊ Expr. (Familiar) A lovi (pe cineva) în pălărie v. pălărie. A fi lovit cu leuca (în cap) v. leucă. ◊ Intranz. Și îndată [știuca], lovind din coadă, făcu pe Aleodor un cosăcel și îl ascunse pe fundul mării, printre ceilalți cosăcei. ISPIRESCU, L. 45. Un vînt de biruință... lovește rînduri-rînduri în frunzișul sunător. EMINESCU, O. I 144. ◊ Refl. Împăratul făcu un pas înapoi, se lovi cu palma peste frunte, se uită la împărăteasă cu mînie. RETEGANUL, P. II 30. Se lovea cu pumnul peste cap cînd vedea că nici dascălul nu putea să-i tălmăcească bine ceva. CREANGĂ, A. 134. ♦ A bate. Ion, scos din fire, se repezi la ea s-o lovească. REBREANU, I. 91. Fetele împăratului întîmplîndu-se de față cînd a lovit pe Harap-Alb, li s-au făcut milă. CREANGĂ, O. A. 209. ♦ A aduce prejudicii, pagube. În a doua jumătate a sec. al XIX-lea însă, meseriile sînt lovite greu de concurența fabricatelor. IST. R.P.R. 435. ◊ (Intranz., urmat de determinări introduse prin prep. «în») Orice încălcare a legii lovește în interesele poporului muncitor, în munca lui de construire a unei vieți fericite. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 11, 17. 2. Refl. (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd obstacolul) A întîlni un zăgaz în cale, a da peste o piedică, a se izbi de... În sălița mică, aproape să mă lovesc de ordonanțele care scoteau tacîmurile. CAMIL PETRESCU, U. N. 16. Cu mîinile tot în șele Nu m-oi lovi de tînjele; Și prin pod fără lumină Nu m-oi lovi de slănină. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 461. ◊ Expr. A se lovi cu capul de pragul de sus = a dobîndi experiență în urma unor întîmplări nefericite. ◊ Fig. Dezvoltarea producției capitaliste se lovește de puterea de cumpărare limitată a populației, ceea ce duce la crize periodice de supraproducție, la creșterea șomajului. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2872. 3. Tranz. A izbi drept în țintă cu un proiectil, cu o săgeată etc., a nimeri ceea ce s-a ochit. Făt-Frumos... era gata a o lovi cu a doua săgeată. ISPIRESCU, L. 5. Petreceri cinegetice în care vînătorul n-are nevoie... să lovească fiara sau pasărea în fugă ori în zbor. ODOBESCU, S. III 15. Vînătorii ies cu puștile și lovesc știuci. I. IONESCU, D. 57. ◊ (Subiectul este proiectilul) Fulgeră-n cer o săgeată, Vîjîie, vine, lovește Scutul. ALECSANDRI, P. II 13. 4. Tranz. A atinge (fără violență), a ajunge pînă la... Razele pătrunseră printr-o ușă și-i loviră fața. EMINESCU, N. 34. Paserea ușoară Ce-n faptul dimineții... zboară, Lovind a sa aripă de rouă și de flori. ALECSANDRI, P. I 139. ◊ Refl. Crescut-au [doi brazi]... Pîn-au dat să se lovească De fereastra-mpărătească. ALECSANDRI, P. II 185. 5. Refl. (Învechit, despre țări, terenuri etc.) A se atinge hotar cu hotar, a se învecina. Partea aceasta de moșie se lovește cu răzășii Satului Nou și cu malul cel mare. I. IONESCU, P. 483. ◊ Fig. Vin-aci, lîngă fereastră, Uite: dincolo de zare, Unde se lovește cerul cu pămîntul în hotare. DAVILA, V. V. 100. 6. Tranz. (Despre boli, fenomene fiziologice) A veni brusc asupra cuiva, a da peste cineva, a cuprinde, a apuca. L-a lovit damblaua. ▭ Dar cînd bătrînul gîrbovit Sfîrși romanța, m-a lovit Pe negîndite plînsul. IOSIF, PATR. 40. Unde-l lovea foamea, punea lădița jos. RETEGANUL, P. II 12. Privind a sale fapte, ades mă lovea rîsul. NEGRUZZI, S. II 240. ◊ (Despre abstracte) Te va lovi un dor de maică, soră, frați, prietini și cunoscuți. RETEGANUL, P. V 38. Blăstemînd gîndul ce-l lovise să se însoare. NEGRUZZI, S. I 79. 7. Refl. (Învechit și popular) A se asemăna, a fi la fel, a se potrivi. Se lovesc amîndoi și s-or învoi tare bine în viața lor. SBIERA, P. 151. Uite șaua, ia să văd de se lovește Și s-o pun pe cal. CONTEMPORANUL, I 851. Bade, cu cin’ te iubești, Nici un pic nu te lovești. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 247. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «în») Să nu fie cu supărare, cucoane, dacă iarăși nu ne lovim în păreri, zău așa! REBREANU, R. I 38. 8. Tranz. (Învechit) A năvăli asupra cuiva; a ataca. Au pornit cazacii de-au lovit pe oamenii lui Cantemir. SADOVEANU, O. VII 150. Un sol turc ajunge ș-astfel le vorbește: Cu cincizeci mii oameni pașa vă lovește. BOLINTINEANU, O. 69. Lovind pre acei ostași fără veste, i-au spart. NEGRUZZI, S. I 179. ♦ Refl. reciproc. (Despre adversari în luptă) A se bate, a se lupta. În buzdugane să ne lovim, ori în luptă să ne luptăm. ISPIRESCU, L. 42. Turcii, adaugă cronicarul, văzînd aceasta, începură a face meșteșuguri; cînd se lovea cu creștinii, ei îndată da dosul. BĂLCESCU, O. I 26.

A LOVI ~esc 1. tranz. 1) A atinge cu putere. 2) A atinge în mod violent (și repetat), producând durere (cu mâna sau cu un obiect). 3) A atinge din întâmplare (fără violență). 4) fig. A face să suporte o durere fizică sau morală. 5) fig. (despre stări fiziologice și psihice, boli, necazuri etc.) A cuprinde pe neașteptate, aducând prejudicii. 6) (mai ales despre surse de lumină) A atinge brusc, provocând neplăcere. Lumina m-a ~it în ochi. 7) A face să se lovească. 2. intranz. A bate cu putere, producând un zgomot (puternic). ~ cu pumnul în masă. /<sl. loviti

A SE LOVI mă ~esc intranz. 1) A intra în contact violent (unul cu altul). 2) A se atinge din întâmplare (unul cu altul). 3) A-și produce dureri fizice, leziuni prin atingere bruscă și violentă (cu ceva sau de ceva). 4) fig. A întâmpina un obstacol, mai ales de ordin moral. 5) pop. A se îmbina în mod armonios (unul cu altul). ◊ ~ ca nuca de perete a fi foarte diferit; a nu se potrivi. 6) înv. (despre terenuri, țări) A avea hotare comune; a fi limitrof; a se învecina; a se mărgini. /<sl. loviti

LOVI vb. 1. (Mold., Trans. SV) A ataca; a se lupta, a se ciocni. A: Lovindu-i noaptea fără veste, ramaseră biruiți cazacii. URECHE, apud TDRG. Și făcu Alexandru două oști și să lovi cu Darie foarte tare. A 1756, 22^r; cf. CVL, 168; NECULCE, apud TDRG; A 1777, 7^v. C: Și cum au sosit s-au lovit. ÎVM, 212^r. 2. (Mold.) A străbate, a apuca o cale. Au lovit un sultan cu urdiile sale . . . sub Hotin. URECHE, apud TDRG. Luîndu-și pre doamna-sa. . . au lovit prin Moldova pre la Suceava și au trecut în Țara Leșască. PSEUDO-COSTIN; cf. CANTEMIR, IST.; NECULCE. Etimologie: sl. loviti. Cf. n ă d u l i, n ă v r ă p i; p r o i d i.

lovì v. 1. a atinge cu putere, cu violență: a lovi cu parul în cap; 2. a ataca: ciuma a lovit în oameni, dușmanul a lovit armata în coaste; 3. fig. a ofensa, a vătăma: a lovi în onoarea, în interesele cuiva; 4. a se nemeri: se lovește ca nuca în perete PANN; 5. a se învoi: ne lovim cu târgu? AL. [Slav. LOVITI, a vâna; de unde: a lovi vânatul spre a-l prinde (sensul vorbei în graiul istro-român), apoi a lovi, a brodi: termen primitiv de vânătoare, generalizat în limbă].

luvi v vz lovi

lovésc v. tr. (vsl. loviti, a vîna, a prinde, a pescui; sîrb. loviti, rus. lovítĭ. V. lovea, dulăŭ, uluĭesc). Izbesc, ating violent, trag cu: a spart oala lovind-o cu picĭoru, un glonț l-a lovit în picĭor. Nemeresc, ating: glonțu a lovit bine. Atac: armata inamică fu lovită pe neașteptate. Ating, apuc: lovi-te-ar boala (formulă de blestem)! Fig. Jignesc, vatăm, aduc pagubă: a lovi onoarea, interesele saŭ (intr.) în onoarea, în interesele cuĭva. V. refl. Mă cĭocnesc, mă izbesc din întîmplare: pin întuneric m’am lovit cu capu de ușă. Intru în luptă: cavaleriile s’aŭ lovit între ele. Fig. Mă potrivesc, mă nemeresc: a se lovi ca nuca’n părete (adică nu se potrivește, vorbind de o vorbă ne la locu eĭ). Mă învoĭesc, mă acord, mă potrivesc: ne lovim cu gîndu.

lovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lovesc, 3 sg. lovește, imperf. 1 loveam; conj. prez. 1 sg. să lovesc, 3 să lovească

lovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lovesc, imperf. 3 sg. lovea; conj. prez. 3 să lovească

lovi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. lovesc, imperf. 3 sg. lovea; conj. prez. 3 sg. și pl. lovească

LOVI vb. 1. v. izbi. 2. a izbi, (înv. și reg.) a răzbi, (reg.) a toca. (L-a ~ la cap.) 3. v. bate. 4. v. plesni. 5. v. trânti. 6. (înv.) a (se) poticni. (S-a ~ tare la genunchi.) 7. a bate, a izbi, (rar) a zupăi, (Transilv.) a șupi. (~ în ușă cu piciorul.) 8. a (se) bate, a (se) izbi. (Se ~ de toți pereții.) 9. v. ciocni. 10. a se izbi, (înv. și reg.) a se clăti. (Apa se ~ de stânci.) 11. a ajunge, a atinge, a izbi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a păli, a picni, (reg.) a tâlni, (Transilv.) a tălăli. (Glonțul a ~ iepurele.) 12. v. ataca. 13. v. zvârli. 14. a se bate, a se strivi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Fructele s-au ~.)

LOVI vb. v. aduce, ajunge, apropia, armoniza, asemăna, asemui, asorta, birui, combina, compara, concorda, conveni, copleși, corespunde, covârși, cuprinde, dăuna, înfrânge, înțelege, învinge, învoi, merge, podidi, potrivi, prejudicia, prinde, răzbi, semăna, toropi, vătăma.

LOVI vb. 1. a da, a izbi, a trage, (pop.) a păli. (A ~ cu toporul în lemn.) 2. a izbi, (înv. și reg.) a răzbi, (reg.) a toca. (L-a ~ la cap.) 3. a atinge, a bate, (pop. și fam.) a muștrului, (reg.) a meci, a murseca, a toroipăni, (fam.) a chelfăni, a ciomăgi, (fig. și adesea glumeț sau ir.) a aghesmui, a altoi, a bărbieri, a freca, a îmblăti, a mîngîia, a mînji, a netezi, a peria, a pieptăna, a scărmăna, a scărpina, a tîrnosi, a tîrnui, (arg.) a cafti, a mardi. (L-a ~ bine.) 4. a izbi, a plesni, a pocni. (Acum te ~!) 5. a izbi, trînti. (~ cu pumnul în masă.) 6. (înv.) a (se) poticni. (S-a ~ tare la genunchi.) 7. a bate, a izbi, (rar) a zupăi, (Transilv.) a șupi. (~ în ușă cu piciorul.) 8. a (se) bate, a (se) izbi. (Se ~ de toți pereții.) 9. a se ciocni, a se izbi, a se tampona, (rar) a se întreciocni. (S-au ~ două tramvaie.) 10. a se izbi, (înv. și reg.) a se clăti. (Apa se ~ de stînci.) 11. a ajunge, a atinge, a izbi, a nimeri, a ochi, a pocni, (pop.) a păli, a picni, (reg.) a tîlni, (Transilv.) a tălăli. (Glonțul a ~ iepurele.) 12. (MIL.) a ataca, a izbi, (înv.) a tăia. (A ~ flancurile armatei inamice.) 13. a arunca, a azvîrli, a izbi, a zvîrli. (Calul nărăvaș ~ cu copitele.) 14. a se bate, a se strivi, a se zdrobi, (reg.) a se meci. (Fructele s-au ~.)

lovi vb. v. ADUCE. AJUNGE. APROPIA. ARMONIZA. ASEMĂNA. ASEMUI. ASORTA. BIRUI. COMBINA. COMPARA. CONCORDA. CONVENI. COPLEȘI. CORESPUNDE. COVÎRȘI. CUPRINDE. DĂUNA. ÎNFRÎNGE. ÎNȚELEGE. ÎNVINGE. ÎNVOI. MERGE. PODIDI. POTRIVI. PREJUDICIA. PRINDE. RĂZBI. SEMĂNA. TOROPI. VĂTĂMA.

lovi (lovesc, lovit), vb. – 1. A ataca, a se năpusti. – 2. A izbi, a da lovituri. – 3. A biciui, a bate cu, a pedepsi. – 4. (Refl.) A se ciocni. – 5. (Refl.) A coincide, a se armoniza. – 6. (Refl.) A se pune de acord, a se învoi. Sl. loviti „a prinde, a apuca” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Moklosich, Lexicon, 342; Cihac, II, 177; Berneker 735; Conev 94), cf. bg. lovjă „a apuca”. Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 167 și Skok, Dacor., IX, 216. Der. loavă, s. f. (Olt., noroc, coincidență fericită); loveală, s. f. (înv., lovitură); loviște, s. f. (vîrtej, cuvînt înv., din sl. lovište „îngrăditură, parc de vînătoare”; sensul rom., numai la Dosoftei, pare să fie o improprietate); lovitură, s. f. (izbitură; chilipir). După Conev 37, loavă provine direct din bg. lov „lovitură”.

a lovi (pe cineva) la vinclu expr. a da (cuiva) la cap, a lovi (pe cineva) la cap.

A LOVI a adormi, a aldui, a anestezia, a ara, a bulăni, a buli, a cardi un vast, a căpăci, a cârmi una, a ciurui la alivanti, a da bine cu bucata, a da cuiva un Yoko, Tom și Jerry (arte marțiale), a i-o da (cuiva) din fundul triajului, a da la oglinzi, a da peste bot, a decapota, a face (cuiva) onoarea, a împăna, a îndoi (cuiva) caroseria / speteaza, a lovi la directă, a lovi sub centură (în box), a lua (cuiva) grupa sanguină, a mirui, a-i pune (cuiva) belciug, a scăi la fas (pe cineva), a scoate (cuiva) plombele, a servi la directă, a servi la îngrijire, a smardi, a-i strămuta (cuiva) căpriorii, a-i strâmba ghidonul cuiva, a șterge, a șterge mucii cuiva (în box), a-i trage (cuiva) una de adoarme în Gara de Nord / de joacă zaruri cu măselele din gură / de se plictisește în aer, a trăsni, a-i umfla (cuiva) botul.

a lovi în creastă (pe cineva) expr. (obs. – d. bărbați) a avea contact sexual cu o femeie.

a lovi la abataj expr. (intl.) a înjunghia în burtă.

a lovi la directă expr. (intl.) a lovi (pe cineva) în față.

a lovi la etaj expr. (d. bărbați) a-și obliga partenera de sex să practice felația.

a lovi sub centură expr. 1. (la box) a lovi sub nivelul admis de regulament. 2. fig. a face manevre necinstite în raport cu cineva, a surprinde (pe cineva) printr-o acțiune / faptă necinstită.

a se lovi ca nuca în perete expr. a fi complet / total nepotrivit, a nu se potrivi deloc.

a-l lovi damblaua expr. 1. a paraliza, a suferi o criză de apoplexie. 2. a se enerva foarte tare.

nu contează, Jean boxează, marți și joi se antrenează, nu lovește, dar primește expr. nu-i nimic, n-are importanță.