ceda [At: NEGRUZZI, S. I. 331 / Pzi: ~dez (înv; nob) (1) ced, (2) cezi, (3) cedă / E: fr céder] 1 vt A renunța, în favoarea altcuiva, la dreptul de posesiune asupra unui obiect, asupra unei proprietăți. 2 A da cuiva dreptate. 3 vi A se supune. 4 vi A înceta să mai reziste. 5-6 vt A oferi (locul său ori) prioritate la trecere. 7 vt (Spt) A abandona întrecerea, recunoscându-se învins. 8 vi (D. boli) A se ameliora. 9 vi (D. dureri) A descrește în intensitate. 10-11 vi (Frm; d. obiecte) A se încovoia sau a se rupe, nerezistând unei presiuni. 12-13 vi (D. uși, obstacole) A nu rezista unei forțări sau a permite trecerea.

CEDA, cedez, vb. I. 1. Tranz. A lăsa ceva (un obiect, o proprietate etc.) cuiva, renunțînd la dreptul său. Îți cedez biletul meu de concert. ◊ Fig. Strigați, pe cei ce au rămas. Pînă la unul, nu cedăm un pas! Nainte! Nainte! BENIUC, V. 52. ◊ (Construit cu prep. «din») Nu cedez nimic din dreptul meu. ♦ (Mai ales în trecut) A trece ceva altuia prin vînzare. A ceda un fond de comerț. 2. Intranz. A da cuiva dreptate, a înceta de a-i. mai rezista (într-o discuție, într-o deosebire de păreri etc.), a nu se mai împotrivi; a se supune. ♦ (Sport) A se recunoaște învins, a renunța la luptă.3. Intranz. (Despre manifestările unei boli: temperatură, dureri etc.) A scădea, a se ameliora. 4. Intranz. (Despre lucruri) A nu rezista unei împingeri sau unei apăsări; a se încovoia; a se rupe. Am împins cu putere în ușă și ușa a cedat. Pereții galeriei au cedat.

CEDA, cedez, vb. I. 1. Tranz. A lăsa cuiva un bun (gratuit sau prin vînzare), renunțînd la dreptul de posesiune. 2. Intranz. A da cuiva dreptate într-o discuție, a nu se mai împotrivi; a se supune. ♦ (Sport) A se recunoaște învins (renunțînd la luptă). 3. Intranz. (Med.; despre manifestările unei boli) A scădea, a se ameliora. 4. Intranz. (Despre lucruri) A nu rezista unei presiuni; a se încovoia; a se rupe. – Fr. céder.

CEDA vb. I. 1. tr. A lăsa, a abandona cuiva un bun, renunțînd la dreptul de posesiune. 2. intr. A da cuiva dreptate; a se supune. ♦ (Sport) A se recunoaște învins, a înceta întrecerea, lupta. 3. intr. (Despre boli, dureri etc.) A se ameliora, a descrește, a scădea. 4. intr. (Despre lucruri) A se încovoia, a nu rezista la apăsare, a se rupe. [< fr. céder].

CEDA vb. I. tr. a abandona cuiva un bun, renunțând la dreptul de posesiune. ◊ a face o cesiune. II. intr. 1. a da cuiva dreptate; a-i recunoaște superioritatea. ◊ (sport) a se recunoaște învins, a înceta întrecerea. 2. (despre boli, dureri) a se ameliora, a scădea în intensitate. 3. (despre lucruri, elemente de construcție) a nu rezista la apăsare, a se rupe. 4. (despre corpuri, medii) a transfera căldura unui alt corp sau mediu. (< fr. céder, lat. cedere)

A CEDA ~ez 1. tranz. 1) (bunuri aflate în proprietatea cuiva) A da (benevol) din propria posesiune. ~ un teritoriu. ◊ ~ poziția (sau pozițiile) a se retrage. 2) (mărfuri, mai ales deficitare) A trece prin vânzare în posesia altei persoane; a abandona în schimbul unei despăgubiri. 2. intranz. 1) A înceta de a mai opune rezistență (fizică sau morală); a se recunoaște învins. ~ într-o luptă. 2) (despre lucruri, construcții, piese etc.) A nu mai rezista la acțiunea unor factori externi. Podul ~at. 3) (despre boli, dureri etc.) A scădea în intensitate. /<fr. céder

cedà v. 1. a lăsa de bună voie: cedez dreptul meu; 2. a nu mai rezista, a se supune. 3. a se încovoia sub o greutate.

*cedéz v. tr. (fr. céder, d. lat. cédere, cessum. V. con-, de-, ex-, pre-, pro-, pur- și suc-ced, ac-, de-, ex-, pro- și suc-ces). Las, părăsesc: a ceda cuĭva locu. Vînd. V. intr. Mă supun: a ceda forțeĭ. Mor: a ceda dureriĭ. Mă recunosc inferior: a ceda merituluĭ. Mă plec, nu maĭ rezist: scara a cedat greutățiĭ și s’a frînt.

ceda (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. cedez, 3 cedează; conj. prez. 1 sg. să cedez, 3 să cedeze

ceda (a ~) vb., ind. prez. 3 cedează

ceda vb., ind. prez. 1 sg. cedez, 3 sg. și pl. cedează

CEDA vb. 1. a da, a lăsa. (Îi ~ întregul apartament.) 2. a se îndupleca, a se lăsa, (fig.) a se muia. (Să nu ~ cu nici un preț.) 3. a abandona, renunța, (fig.) a capitula. (A ~, n-a mai continuat discuția.) 4. a se pleca, a se supune. (~ în fața dușmanulul.) 5. v. capitula. 6. v. atenua. 7. v. rupe. 8. v. deforma.

CEDA vb. 1. a da, a lăsa. (Îi ~ întregul apartament.) 2. a se îndupleca, a se lăsa, (fig.) a se muia. (Să nu ~ cu nici un preț.) 3. a renunța, (fig.) a capitula. (A ~, n-a mai continuat discuția.) 4. a se pleca, a se supune. (~ în fața dușmanului.) 5. (MED.) a se atenua, a slăbi. (Boala a ~.) 6. a se frînge, a se rupe. (Materialul a ~ la presiune.) 7. a se deforma. (Un material care ~ ușor.)

A ceda ≠ a se împotrivi

CEDANT ARMA TOGAE, CONCEDANT LAUREA LAUDI (lat.) armele să cedeze locul togii, laurii – elocvenței – Cicero, „De oficiis”, I, 22, 77. Astfel formulează Cicero preferința sa pentru o conducere civilă a societății. P. ext. Îndemn la soluționarea pașnică a conflictelor.

Cedant arma togae, concedat laurea linguae (lat. „Armele să cedeze togei, laurii elocvenței!”) – primul vers din Elogiul pe care Cicero și l-a închinat lui însuși, în amintirea consulatului său și a activității publice pentru care a fost proclamat „Părinte al Patriei”. De obicei se citează numai primul emistih: cedant arma togae, prin care se cere unei conduceri militare (armele) să lase locul administrației civile (toga). Prin extensiune, e un îndemn spre a renunța la spadă, la conflicte, la violență și a prefera uneltele creației pașnice. LIT.

Cedo maiori sau maiori cedo (lat. „Cedez în fața unui mai mare”) în sensul de „mă plec”, „dau înapoi”. Aceste două cuvinte ar putea fi deviza slugarnicilor, dar în același timp și acul cu care să-i împungem. Autorul lor este renumitul epigramist roman Marțial și sînt notate în Spectaculorum liber (Cartea spectacolelor), în care el comentează jocurile și reprezentațiile organizate sub domnia împăratului Titus. LIT.

Tu ne cede malis (lat. „Nu ceda în fața nenorocirii”) – Vergiliu, Eneida (VI, 95)- e răspunsul pe care preoteasa lui Apollo îl dă lui Enea, cînd acesta vine la templul zeului să-i ceară cruțare și ajutor pentru neamul troian. Și ea continuă: sed contra audentior ito (ci înfrunt-o cu îndrăzneală!). Deci: un îndemn de a nu te lăsa copleșit de necazuri, de nevoi, ci de a lupta pieptiș pînă la înlăturarea lor. LIT.