nimici [At: GORJAN, H. IV, 228/23 / V: (rar) ~cci, (reg) nem~ / Pzi: ~cesc / E: nimic] 1 vt A face să nu mai existe Si: a desființa, (înv) a nimicnici (1). 2 vt A reduce la nimic (omorând, distrugând, lichidând) Si: a distruge, a extermina, a lichida, a prăpădi, (înv) a nimicnici (2). 3 vt A stârpi. 4 vt A anula. 5 vt (Înv) A face ca un act, o lege etc. să-și piardă valabilitatea. 6 vt (Fig) A zdrobi. 7 vt (Fig) A copleși. 8 vt (Înv; fig) A slei. 9 vt (Înv; fig) A topi. 10-11 vtr (Înv) A (se) desconsidera. 12-13 vtr (Înv) A (se) înjosi.

NIMICI, nimicesc, vb. IV. Tranz. A distruge, a desființa, a prăpădi. Îi năvăli în piept... o sfîrșeală ce-l nimicea pînă la oase. PREDA, Î. 163. În viața ta luminoasă nu s-a putut ivi nici umbra măcar a unei dureri asemenea aceleia ce-mi nimicește inima. EMINESCU, N. 72. Pe Sînger ucigașul nu îl întrece nime!... Străin de toată mila, plăcerea-i cea mai vie Au fost să nimicească pe lume tot ce-nvie. ALECSANDRI, P. III 300.

A NIMICI ~esc tranz. A face să nu mai existe; a șterge de pe fața pământului; a prăpădi; a distruge. /Din nimic

nimicì v. a preface în nimic.

nemici v vz nimici

nimicci v vz nimici

nimicésc v. tr. (d. nimic). Prefac în nimic, distrug. – Și vechĭ nimicnicesc.

nimici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicesc, 3 sg. nimicește, imperf. 1 nimiceam; conj. prez. 1 sg. să nimicesc, 3 să nimicească

nimici (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicesc, imperf. 3 sg. nimicea; conj. prez. 3 să nimicească

nimici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. nimicesc, imperf. 3 sg. nimicea; conj. prez. 3 sg. și pl. nimicească

NIMICI vb. 1. v. distruge. 2. a desființa, a distruge, a lichida, a prăpădi, (fig.) a topi. (Au ~ pur și simplu totul în calea lor.) 3. v. masacra. 4. a distruge, a potopi, a prăpădi, a sfărâma, a zdrobi, a zvânta, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a târî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.) 5. a distruge, a rade, a zdrobi, (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (Au ~ cetatea dușmană.) 6. v. mistui. 7. a (se) distruge, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 8. a distruge, (fig.) a sfărâma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.)

NIMICI vb. 1. a devasta, a distruge, a pîrjoli, a prăpădi, a pustii, (reg.) a pustului, (înv.) a sfîrși, a strica. (Dușmanii au ~ orașul.) 2. a desființa, a distruge, a lichida, a prăpădi, (fig.) a topi. (Au ~ pur și simplu totul în calea lor.) 3. a distruge, a extermina, a masacra, a măcelări, a prăpădi, a stîrpi, (pop. și fam.) a căsăpi, (reg.) a chesăgi, (înv.) a conceni, a snopi, a stropși. (Au ~ întreaga populație.) 4. a distruge, a potopi, a prăpădi, a sfărîma, a zdrobi, a zvînta, (înv. și pop.) a pierde, a răpune, a risipi, (pop.) a isprăvi, a zdrumica, (înv. și reg.) a sodomi, (reg.) a litrosi, (prin Transilv.) a potroși, (înv.) a cura, a nimicnici, a potrebi, a stropși, a tîrî, a zdruncina, (grecism înv.) a afanisi, (fig.) a secera, a spulbera. (I-a ~ pe dușmani.) 5. a distruge, a rade, a zdrobi, (înv. și reg.) a sparge, (fig.) a pulveriza, a șterge. (Au ~ cetatea dușmană.) 6. a distruge, a mistui, a prăpădi. (Focul a ~ totul.) 7. a (se) distruge, a (se) prăpădi, a (se) strica. (Ploaia a ~ recolta.) 8. a distruge, (fig.) a sfărîma, a ucide, a zdrobi. (I-a ~ toate visurile.)

A nimici ≠ a crea

nemici, nemicesc, vb. tranz., refl. – (dial.) A se strica, a se distruge: „A me s-o nemnicit, o vacă. I-o luat laptele. O fost fătată de tri săptămâni și numa am văzut că n-are lapte, că-i scade laptele, până n-o fost deloc” (Memoria, 2004-bis: 1.283). – Cf. nimici (< nimic).