18 definiții pentru pricepe

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRICEPE, pricep, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere.

pricepe [At: PSALT. HUR. 48v/10 / V: (îvr) prec~ / Pzi: pricep / E: ml percipere] 1 vt(a) A reuși să cunoască ceva. 2 vt(a) A reuși să afle. 3 vt(a) A înțelege. 4 vt(a) A-și da seama. 5 vt A-și face o idee Si: a pătrunde, a percepe, (reg) a se nădăi. 6 vr (Îvr) A se lămuri asupra unui lucru. 7 vt (Rar) A distinge. 8 vr (Reg; îlv) A se ~ de ziuă A se lumina. 9-10 vti A avea cunoștință despre ceva Si: a ști. 11 vr (Udp „la” și „în” care arată domeniul) A avea cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu. 12 vr A dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație. 13 vt A afla. 14 vt (Fig) A intui. 15 vt(a) (Înv) A constata. 16 vr (Olt) A se înzdrăveni. 17 vt (Reg) A obține.

PRICEPE, pricep, vb. III. 1. Tranz. A înțelege, a pătrunde ceva cu mintea. ♦ Refl. (Reg.) A se dumeri, a se lămuri (asupra unui lucru). 2. Refl. A avea cunoștințe într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. – Lat. percipere.

PRICEPE, pricep, vb. III. 1. Tranz. A înțelege ceva, a-și da seama de ceva, a cuprinde, a pătrunde cu mintea. Domnule secretar, dumneata ai priceput cîteodată foarte bine cuvîntul nostru al muncitorilor. Pricepe-l și acum. DEMETRIUS, C. 14. Nopțile-s de-un farmec sfînt Ce nu-l mai pot pricepe. EMINESCU, O. I 175. ◊ (Complementul indică o persoană) Deși vorbești pe înțeles, Eu nu te pot pricepe. EMINESCU, O. I 173. ◊ (Glumeț, într-un joc de cuvinte) înțălegi? – înțăleg, dar nu te pricep. ALECSANDRI, T. I 69. ◊ Absol. Nu era inteligent, pricepea greu și uita repede. C. PETRESCU, C. V. 99. N-am priceput nici acum bine de tot, căci vorbești prea iute. ALECSANDRI, T. I 253. Bate șaua să priceapă iapa v. iapă.Refl. reciproc. Ființe simple, care se egalează și se pricep: eao fetiță de șase ani, elun cine bătrîn și deștept. IBRĂILEANU, S. 7. ◊ Refl. impers. Nu se pricepea nimic din cauza gălăgiei. DUMITRIU, N. 96. ◊ Refl. (Regional) Bietele rațe năucite nu se pricepeau de unde le vine acest nevinovat potop de foc. GANE, N. II 201. Eu toate le-am făcut, Ca să poți să-mi spui o dată Să mă-ntrebi: «Mă vrei tu, fată?» Și plîngeam de supărată, Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51. 2. Refl. A avea cunoștințe într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemînare, experiență într-o acțiune, într-o situație, Îl mîngîia cu cîte-o vorbă, cum se pricepea. REBREANU, R. I 160. ◊ (Urmat de o propoziție cu verbul la conjunctiv sau de determinări introduse prin prep. «la») Se pricepe el să le găsească ac de cojoc, SADOVEANU, O. I 541. Cu blîndeță și cu vorbă bună izbutea să le facă pe toate la vremea lor; și ce nu se pricepea el să facă? MIRONESCU, S. A. 124.

A PRICEPE pricep tranz. (esența lucrurilor, situații, evenimente) 1) A fi în stare să cuprindă cu mintea; a descifra prin raționamente; a înțelege; a pătrunde. 2) A reuși să însușească prin activitatea gândirii; a înțelege; a sesiza; a concepe. /<lat. percipere

A SE PRICEPE mă pricep intranz. 1) A avea cunoștințe suficiente într-un domeniu de activitate. 2) A da dovadă de iscusință; a fi în stare. /<lat. percipere

pricepe v. 1. a înțelege ascultând cu luare aminte: cine n’ascultă, nu pricepe; 2. a avea cunoștință, a ști: mă pricep ce am să fac CR. [Lat. PERCIPERE, a coprinde cu mintea (cf. fr. comprendre)].

pricép, -cepút, a -cépe v. tr. (vechĭ precép, d. lat. per-cĭpere, a apuca, a pricepe, d. cápere, a lua, a prinde [ca fr. com-prendre, a înțelege]; it. percepire, pv. percebre, fr. percevoir, sp. pg. perceber. V. con-, în- și per-cep). Înțeleg, prind cu mintea: pricep ce spuĭ, cînele pricepe gîndu stăpînuluĭ. V. refl. Știŭ, îs priceput: a te pricepe la toate, în toate, la chimie, la războĭ. Înțeleg, dar nu pricep, expresiune glumeață pin care declarĭ că nu înțelegĭ saŭ nu pricepĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pricepe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricep, 3 sg. pricepe; imperf. 1 pricepeam; conj. prez. 1 sg. să pricep, 3 să pricea; ger. pricepând; part. priceput

pricepe (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricep; part. priceput

pricepe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricep; part. priceput

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRICEPE vb. v. afla, cunoaște, descoperi, desluși, distinge, găsi, intui, înțelege, percepe, sesiza, ști.

PRICEPE vb. 1. v. dumeri. 2. v. înțelege. 3. a auzi, a înțelege. (Nu ~ să mă lași în pace?) 4. a-și explica, a înțelege. (Pur și simplu nu ~ cum a dispărut.) 5. v. concepe, a înțelege. (Nu ~ cum s-a întâmplat astfel.) 6. a cunoaște, a înțelege, a ști. (~ franceza?) 7. v. cunoaște.

PRICEPE vb. 1. a se dumeri, a înțelege, a se lămuri, a ști, (reg.) a se nădăi, (fig.) a se trezi. (Tot nu ai ~ ce am vrut să-ți spun.) 2. a înțelege, a percepe, a sesiza, (fig.) a pătrunde. (A ~ sensul celor citite.) 3. a auzi, a înțelege. (Nu ~ să mă lași în pace?) 4. a-și explica, a înțelege. (Pur și simplu nu ~ cum a dispărut.) 5. a concepe, a înțelege. (Nu ~ cum s-a întîmplat astfel.) 6. a cunoaște, a înțelege, a ști. (~ franceza?) 7. a cunoaște, a stăpîni, a ști, (fam.) a vedea. (~ la perfecție mai multe meserii.)

pricepe vb. v. AFLA. CUNOAȘTE. DESCOPERI. DESLUȘI. DISTINGE. GĂSI. INTUI. ÎNȚELEGE. PERCEPE. SESIZA. ȘTI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

pricepe (pricep, put), vb.1. A înțelege, a se dumeri, a-și lua răspunderea. – 2. A savura, a aprecia. – Var. înv. precepe (și der.). Lat. percĭpĕre (Philippide, Principii, 44; Pușcariu 1379; Candrea-Dens., 1443; REW 6399), cf. v. it. percevere, prov., cat. percebre, port. perceber.Der. pricepere, s. f. (inteligență, judecată); priceput, adj. (inteligent, deștept; îndemînatic, dibaci; expert); nepriceput, adj. (greoi, neîndemînatic); precepătură, s. f. (înv., îndemînare).

Intrare: pricepe
verb (VT602)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • pricepe
  • pricepere
  • priceput
  • priceputu‑
  • pricepând
  • pricepându‑
singular plural
  • pricepe
  • pricepeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • pricep
(să)
  • pricep
  • pricepeam
  • pricepui
  • pricepusem
a II-a (tu)
  • pricepi
(să)
  • pricepi
  • pricepeai
  • pricepuși
  • pricepuseși
a III-a (el, ea)
  • pricepe
(să)
  • pricea
  • pricepea
  • pricepu
  • pricepuse
plural I (noi)
  • pricepem
(să)
  • pricepem
  • pricepeam
  • pricepurăm
  • pricepuserăm
  • pricepusem
a II-a (voi)
  • pricepeți
(să)
  • pricepeți
  • pricepeați
  • pricepurăți
  • pricepuserăți
  • pricepuseți
a III-a (ei, ele)
  • pricep
(să)
  • pricea
  • pricepeau
  • pricepu
  • pricepuseră
precepe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pricepe, pricepverb

  • 1. tranzitiv A pătrunde ceva cu mintea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înțelege
    • format_quote Domnule secretar, dumneata ai priceput cîteodată foarte bine cuvîntul nostru al muncitorilor. Pricepe-l și acum. DEMETRIUS, C. 14. DLRLC
    • format_quote Nopțile-s de-un farmec sfînt Ce nu-l mai pot pricepe. EMINESCU, O. I 175. DLRLC
    • format_quote Deși vorbești pe înțeles, Eu nu te pot pricepe. EMINESCU, O. I 173. DLRLC
    • format_quote glumeț (Într-un joc de cuvinte) Înțălegi? – Înțăleg, dar nu te pricep. ALECSANDRI, T. I 69. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Nu era inteligent, pricepea greu și uita repede. C. PETRESCU, C. V. 99. DLRLC
    • format_quote (și) absolut N-am priceput nici acum bine de tot, căci vorbești prea iute. ALECSANDRI, T. I 253. DLRLC
    • format_quote reflexiv reciproc Ființe simple, care se egalează și se pricep: ea – o fetiță de șase ani, el – un cîne bătrîn și deștept. IBRĂILEANU, S. 7. DLRLC
    • format_quote reflexiv impersonal Nu se pricepea nimic din cauza gălăgiei. DUMITRIU, N. 96. DLRLC
    • format_quote reflexiv regional Bietele rațe năucite nu se pricepeau de unde le vine acest nevinovat potop de foc. GANE, N. II 201. DLRLC
    • format_quote reflexiv regional Eu toate le-am făcut, Ca să poți să-mi spui o dată Să mă-ntrebi: «Mă vrei tu, fată?» Și plîngeam de supărată, Că tu nu te-ai priceput. COȘBUC, P. I 51. DLRLC
  • 2. reflexiv A avea cunoștințe temeinice într-o materie, într-un domeniu; a dovedi iscusință, îndemânare, experiență într-o acțiune, într-o situație; a fi capabil, în stare să facă ceva. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Îl mîngîia cu cîte-o vorbă, cum se pricepea. REBREANU, R. I 160. DLRLC
    • format_quote Se pricepe el să le găsească ac de cojoc, SADOVEANU, O. I 541. DLRLC
    • format_quote Cu blîndeță și cu vorbă bună izbutea să le facă pe toate la vremea lor; și ce nu se pricepea el să facă? MIRONESCU, S. A. 124. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.