15 definiții pentru surprinde

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURPRÍNDE, surprínd, vb. III. Tranz. 1. A prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt. ♦ A găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere. 2. A mira, a uimi, a ului. 3. A băga de seamă, a observa (pe furiș), a sesiza; a remarca; a descoperi în mod brusc. – Din fr. surprendre (după prinde).

SURPRÍNDE, surprínd, vb. III. Tranz. 1. A prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt. ♦ A găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere. 2. A mira, a uimi, a ului. 3. A băga de seamă, a observa (pe furiș), a sesiza; a remarca; a descoperi în mod brusc. – Din fr. surprendre (după prinde).

surprinde [At: STAMATI, D. / V: (reg) sup~ / Pzi: ~prind Pfs: ~nsei / Cj: 3,6 (pop) să surprinză / Par: ~ns / E: fr surprendre (după prinde)] 1 vt (C. i.o) A se găsi pe neașteptate într-o situație neobișnuită, neconvenabilă sau nepermisă. 2 vt (C.i. oameni) A descoperi că a săvârșit o neregulă, faptă reprobabilă, o infracțiune etc. Si: a prinde, (îrg) a pripi, (reg) a zăpsi. 3 vt (D. elemente sau fenomene ale naturii, calamități etc.) A veni, a cădea, a se abate (pe neașteptate și de obicei în mod nedorit) asupra cuiva sau a ceva Si: a apuca (26), a prinde. 4 vt (C.i. mișcări, acțiuni etc. ale oamenilor) A observa întâmplător. 5 vt (C.i. discuții, conversații) A auzi întâmplător. 6 vt A constata (și a înțelege) existența a ceva Si: a descoperi (25). 7 vt (Rar) A înregistra. 8 vt A provoca o mare (și neașteptată) mirare, nedumerire, emoție etc. Si: a mira, a șoca, a uimi, a ului, (liv) a stupefia Vz minuna. 9 vt (Rar; c.i. facultăți psihice) A capta (3). 10 (Îdt) A înșela.

SURPRÍNDE, surprínd, vb. III. Tranz. 1. A prinde (pe cineva) asupra unei fapte pe care vrea s-o săvîrșească pe ascuns. Deși contrariat de a fi fost surprins, Eminescu citi prietenului compunerea, destinată a fi publicată într-o broșură comemorativă. CĂLINESCU, E. 97. Alaltăieri balul; ieri, întîlnirea aceea unde i-am surprins. NEGRUZZI, S. III 491. ◊ Refl. Se surprindea căutînd scuze Nadinei. REBREANU, R. I 249. ♦ A da peste cineva pe neașteptate; a găsi pe cineva nepregătit, neprevenit. Trebuie un post sigur să nu fim surprinși la noapte. CAMIL PETRESCU, U. N. 338. ◊ (Despre fenomene ale naturii, evenimente etc.) Furtuna se dezlănțuise cu așa năprasnică iuțeală, că ne-a surprins aproape cu toate pînzele întinse. BART, S. M. 51. 2. A mira, a uimi, a ului. Ce-ai zis de mutarea ta aci? Te-a surprins? C. PETRESCU, C. V. 104. Dar ceea ce mă surprinde cu adevărat este piciorul... Are unul de lemn aidoma cu al tatei. SAHIA, N. 21. Întrebarea totuși îl surprinse. REBREANU, R. I 38. 3. A observa, a prinde (pe furiș). Dacă puteai să-i surprinzi privirea ascuțită și neagră, erai pe drumul cel bun. GALACTION, O. I 207. Mi s-a părut că-i surprind un zîmbet. VLAHUȚĂ, O. A. ♦ A descoperi, a sezisa (în mod neașteptat). Ochiul omului sosit de afară poate surprinde, la lumina felinarelor cu carbid, cele mai vechi secrete ale pămîntului. BOGZA, Ț. 10. Am surprins unele din cugetările care-l preocupau. EMINESCU, N. 36.

SURPRÍNDE vb. III. tr. 1. A prinde pe cineva asupra unei fapte pe care intenționează s-o săvârșească pe ascuns. ♦ (Mil.) A cuceri pe neașteptate. 2. A mira, a uimi. 3. A observa (pe furiș); a descoperi. [P.i. surprínd, conj. -dă. / < fr. surprendre, după prinde].

SURPRÍNDE vb. tr. 1. a prinde pe cineva asupra unei fapte pe care intenționează s-o săvârșească pe ascuns. ◊ (mil.) a cuceri pe neașteptate. 2. a mira, a uimi. 3. a observa (pe furiș); a descoperi. (după fr. surprendre)

A SURPRÍNDE surprínd tranz. 1) (persoane) A prinde fără veste (asupra unui fapt); a prinde în flagrant delict. 2) A lua pe neașteptate; a prinde pe nepregătite. 3) A impresiona prin ceva neprevăzut. 4) (manifestări, acțiuni ale oamenilor) A descoperi pe neașteptate. ~ o conversație. [Sil. sur-prin-] /<fr. surprendre

surprinde v. 1. a prinde pe neașteptate: a surprinde pe hoți; 2. a sosi fără veste: viscolul ne-a surprins în cale; 3. a mira foarte: această știre l’a surprins; 4. a înșela, a abuza: a surprinde buna credința cuiva; 5. a obține prin viclenie: a surprins consimțirea mea (= fr. surprendre).

*surprínd, -príns, a -prínde V. tr. (fr. surprendre, d. sur, deasupra, și prendre, a prinde). Prind asupra faptuluĭ: l-am surprins la mere, furînd mere. Fig. Prind pe neașteptate: moartea l-a surprins în plină activitate, ploaĭa ne-a surprins pe drum. Fac să se mire: vestea asta l-a surprins foarte mult. Abuzez de, înșel: a surprinde buna credință. Obțin pin viclenie: a surprinde o iscălitură. Prind, interceptez: a surprinde o scrisoare. V. zăpsesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

surprinde (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. surprind

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SURPRÍNDE vb. 1. a găsi. (Moartea l-a ~ în somn.) 2. a prinde, (înv. și reg.) a pripi, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (L-a ~ asupra faptului.) 3. a ajunge, a apuca, a prinde. (Ploaia i-a ~ în câmp.) 4. v. uimi. 5. v. epata. 6. v. frapa.

SURPRÍNDE vb. v. ademeni, amăgi, descoperi, încânta, înșela, minți, momi, păcăli, prosti, purta, trișa.

SURPRINDE vb. 1. a prinde, (înv. și reg.) a pripi, (Mold., Transilv. și Ban.) a zăpsi. (L-a ~ asupra faptului.) 2. a ajunge, a apuca, a prinde. (Ploaia i-a ~ în cîmp.) 3. a minuna, a stupefia, a uimi, a ului. (Ce-mi spui tu pur și simplu mă ~.) 4. a epata, a șoca. (Vrea să ne ~.) 5. a frapa, a șoca, (fig.) a izbi. (M-a ~ înfățișarea lui.)

surprinde vb. v. ADEMENI. AMĂGI. DESCOPERI. ÎNCÎNTA. ÎNȘELA. MINȚI. MOMI. PĂCĂLI. PROSTI. PURTA. TRIȘA.

Intrare: surprinde
verb (VT627)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • surprinde
  • surprindere
  • surprins
  • surprinsu‑
  • surprinzând
  • surprinzându‑
singular plural
  • surprinde
  • surprindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • surprind
  • surprinz
(să)
  • surprind
  • surprinz
  • surprindeam
  • surprinsei
  • surprinsesem
a II-a (tu)
  • surprinzi
(să)
  • surprinzi
  • surprindeai
  • surprinseși
  • surprinseseși
a III-a (el, ea)
  • surprinde
(să)
  • surprindă
  • surprinză
  • surprindea
  • surprinse
  • surprinsese
plural I (noi)
  • surprindem
(să)
  • surprindem
  • surprindeam
  • surprinserăm
  • surprinseserăm
  • surprinsesem
a II-a (voi)
  • surprindeți
(să)
  • surprindeți
  • surprindeați
  • surprinserăți
  • surprinseserăți
  • surprinseseți
a III-a (ei, ele)
  • surprind
(să)
  • surprindă
  • surprinză
  • surprindeau
  • surprinseră
  • surprinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surprinde, surprindverb

  • 1. A prinde pe cineva pe neașteptate asupra unui fapt. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Deși contrariat de a fi fost surprins, Eminescu citi prietenului compunerea, destinată a fi publicată într-o broșură comemorativă. CĂLINESCU, E. 97. DLRLC
    • format_quote Alaltăieri balul; ieri, întîlnirea aceea unde i-am surprins. NEGRUZZI, S. III 491. DLRLC
    • format_quote reflexiv Se surprindea căutînd scuze Nadinei. REBREANU, R. I 249. DLRLC
    • 1.1. A găsi pe cineva nepregătit, neprevenit, a da peste cineva, a-l lua prin surprindere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Trebuie un post sigur să nu fim surprinși la noapte. CAMIL PETRESCU, U. N. 338. DLRLC
      • format_quote Furtuna se dezlănțuise cu așa năprasnică iuțeală, că ne-a surprins aproape cu toate pînzele întinse. BART, S. M. 51. DLRLC
    • 1.2. (termen) militar A cuceri pe neașteptate. DN
  • 2. Mira, uimi, ului. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Ce-ai zis de mutarea ta aci? Te-a surprins? C. PETRESCU, C. V. 104. DLRLC
    • format_quote Dar ceea ce mă surprinde cu adevărat este piciorul... Are unul de lemn aidoma cu al tatei. SAHIA, N. 21. DLRLC
    • format_quote Întrebarea totuși îl surprinse. REBREANU, R. I 38. DLRLC
  • 3. A băga de seamă, a observa (pe furiș); a descoperi în mod brusc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dacă puteai să-i surprinzi privirea ascuțită și neagră, erai pe drumul cel bun. GALACTION, O. I 207. DLRLC
    • format_quote Mi s-a părut că-i surprind un zîmbet. VLAHUȚĂ, O. A. DLRLC
    • format_quote Ochiul omului sosit de afară poate surprinde, la lumina felinarelor cu carbid, cele mai vechi secrete ale pămîntului. BOGZA, Ț. 10. DLRLC
    • format_quote Am surprins unele din cugetările care-l preocupau. EMINESCU, N. 36. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.