17 definiții pentru trudi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRUDÍ, trudesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) 1. A munci din greu, a depune mari eforturi (fizice sau intelectuale); a se sili, a se osteni. 2. A se căzni, a se chinui. ♦ Tranz. (Înv. și pop.) A supune la chinuri, la torturi; a tortura, a chinui. – Din sl. truditi.

TRUDÍ, trudesc, vb. IV. Intranz. și refl. (Pop.) 1. A munci din greu, a depune mari eforturi (fizice sau intelectuale); a se sili, a se osteni. 2. A se căzni, a se chinui. ♦ Tranz. (Înv. și pop.) A supune la chinuri, la torturi; a tortura, a chinui. – Din sl. truditi.

trudi [At: PSALT. HUR. 11274 / V: (îvr) st~ / Pzi: ~desc / E: slv троудити сѧ] 1-2 vir (Pop) A munci (din greu) Si: (reg) a roboti. 3-4 vir (Pop) A-și da silința Si: a se strădui, (îvp) a se osteni. 5 vt (Pop) A supune la un efort Si: a obosi. 6 vr (Îvp) A suferi imens Si: a se chinui, (pop) a se căzni, a se munci. 1 vrim (Reg; îe) Se ~dește de ploaie Se pregătește îndelung de ploaie. 8-9 vir (Pop) A se lupta din greu (la naștere, în ceasul morții). 10 vr (Pop; îe) A se ~ de facere (sau de naștere) A fi în durerile nașterii. 11 vt (Îvp) A supune la chinuri, la torturi Si: a căzni, a chinui, a schingiui, a tortura1 (1). 12 vt (Pop) A pricinui cuiva suferințe morale. 13 vt (Pop) A supăra pe cineva Si: a necăji.

TRUDÍ, trudesc, vb. IV. Intranz. și refl. 1. A face eforturi susținute pentru a îndeplini ceva, a munci din greu, a-și da osteneala; a se sili, a se osteni. Trudesc oamenii și asudă sînge. DUMITRIU, N. 11. Lucrătorii... se trudeau îndoiți de șale și tot scăpau din mînă pieile vîscoase și ude. CAMIL PETRESCU, O. I 453. Trudește, făcătorule de bine, Veni-vor, roiuri, alții după tine Și vor culege rodul – bogăția. VLAHUȚĂ, O. A. I 26. Gazda mare se gîndește, Săracul se tot trudește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 414. ◊ (Urmat de o propoziție finală) Copilul se trudi nebunește, din răsputeri, să-l smulgă de acolo, să-l scuture. DUMITRIU, N. 151. El se trudea să facă productiv talentul ce-i fusese încredințat. GALACTION, O. I 191. Stroe Vardaru se trudea să-și deschidă loc de trecere. C. PETRESCU, A. R. 61. ◊ Tranz. Ne trudim ciolanele să nu se deprindă cu lenea. DELAVRANCEA, O. II 193. 2. A se chinui, a se căzni, a obosi muncind. Cît am trudit, cît am muncit Și... nimic n-am folosit. MACEDONSKI, O. I 38. Plîngeți omul ce-n amiază, Cînd mai tare luminează, Întuneric întîlnește Și-n durere se trudește. BELDICEANU, P. 109. ♦ Tranz. A supune la chinuri, la torturi; a chinui, a tortura, a munci. Îl luară din nou la tărbăceală... Îl mai fățuiră, îl mai trudiră. ISPIRESCU, L. 108. Cu nouă bice le bătea, le bătea și le trudea pînă fierea le crepa. ȘEZ. IV 157. ◊ Fig. O trudea vreo taină Și-ar fi vrut s-o spuie Și, de multă trudă, n-a vorbit de loc. S-a culcat în urmă supărată foc. COȘBUC, P. I 245.

A TRUDÍ ~ésc 1. intranz. v. A SE TRUDI. 2. tranz. înv. A supune unor chinuri (fizice sau morale); a chinui; a căzni; a munci. /<sl. truditi

A SE TRUDÍ mă ~ésc intranz. 1) A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se căzni; a se chinui; a se munci. 2) A obosi muncind. /<sl. truditi

trudì v. 1. a obosi mult; 2. a-și încorda puterile; 3. fig. a se chinui. [Slav. TRUDITI].

trudésc v. tr. (vsl. truditi, a trudi, truditi sen, a se trudi; sîrb. truditi, a trudi; rus. truditĭ, a lua în rîs). Ostenesc tare, chinuĭesc: nu maĭ trudi caiĭ la deal! V. refl. Mult m’am trudit pîn’am ajuns aicĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trudí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trudésc, imperf. 3 sg. trudeá; conj. prez. 3 să trudeáscă

trudí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trudésc, imperf. 3 sg. trudeá; conj. prez. 3 sg. și pl. trudeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRUDÍ vb. 1. v. strădui. 2. v. munci. 3. v. robi. 4. v. roboti. 5. a canoni, a căzni, a chinui, a munci, a schingiui, a tortura, (înv. și reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strânge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-și mărturisi fapta.)

TRUDÍ vb. v. căuta, încerca, sili, strădui.

TRUDI vb. 1. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a se osîrdnici, a se osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.) 2. a se munci, a se obosi, a se osteni, (înv. și pop.) a se nevoi, (fig.) a asuda. (Nu te mai ~ atîta pentru...) 3. a robi. (A ~ din greu în slujba iui.) 4. a roboti. (A ~ toată viața în zadar.) 5. a canoni, a căzni, a chinui, a munci, a schingiui, a tortura, (înv. și reg.) a pedepsi, (reg.) a negăti, a strînge, (înv.) a străstui. (L-au ~ pentru a-și mărturisi fapta.)

trudi vb. v. CĂUTA. ÎNCERCA. SILI. STRĂDUI.

A se trudi ≠ a trândăvi, a trântori


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

trudí, trudesc, vb. intranz., refl. – A munci din greu, a se osteni: „Că de când trudesc cu voi / Da’-s mai albu decât voi” (Papahagi, 1925: 238). – Din sl. truditi (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).

trudí, trudesc, vb. intranz. și refl. – A munci din greu, a depune efort; a se osteni: „Că de când trudesc cu voi / Da’-s mai albu decât voi” (Papahagi 1925: 238). – Din sl. truditi.

Intrare: trudi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trudi
  • trudire
  • trudit
  • truditu‑
  • trudind
  • trudindu‑
singular plural
  • trudește
  • trudiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trudesc
(să)
  • trudesc
  • trudeam
  • trudii
  • trudisem
a II-a (tu)
  • trudești
(să)
  • trudești
  • trudeai
  • trudiși
  • trudiseși
a III-a (el, ea)
  • trudește
(să)
  • trudească
  • trudea
  • trudi
  • trudise
plural I (noi)
  • trudim
(să)
  • trudim
  • trudeam
  • trudirăm
  • trudiserăm
  • trudisem
a II-a (voi)
  • trudiți
(să)
  • trudiți
  • trudeați
  • trudirăți
  • trudiserăți
  • trudiseți
a III-a (ei, ele)
  • trudesc
(să)
  • trudească
  • trudeau
  • trudi
  • trudiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trudi popular

  • 1. A munci din greu, a depune mari eforturi (fizice sau intelectuale); a se sili, a se osteni.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: munci osteni sili antonime: trândăvi trântori 8 exemple
    exemple
    • Trudesc oamenii și asudă sînge. DUMITRIU, N. 11.
      surse: DLRLC
    • Lucrătorii... se trudeau îndoiți de șale și tot scăpau din mînă pieile vîscoase și ude. CAMIL PETRESCU, O. I 453.
      surse: DLRLC
    • Trudește, făcătorule de bine, Veni-vor, roiuri, alții după tine Și vor culege rodul – bogăția. VLAHUȚĂ, O. A. I 26.
      surse: DLRLC
    • Gazda mare se gîndește, Săracul se tot trudește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 414.
      surse: DLRLC
    • Copilul se trudi nebunește, din răsputeri, să-l smulgă de acolo, să-l scuture. DUMITRIU, N. 151.
      surse: DLRLC
    • El se trudea să facă productiv talentul ce-i fusese încredințat. GALACTION, O. I 191.
      surse: DLRLC
    • Stroe Vardaru se trudea să-și deschidă loc de trecere. C. PETRESCU, A. R. 61.
      surse: DLRLC
    • tranzitiv Ne trudim ciolanele să nu se deprindă cu lenea. DELAVRANCEA, O. II 193.
      surse: DLRLC
  • 2. A se căzni, a se chinui.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chinui căzni obosi 2 exemple
    exemple
    • Cît am trudit, cît am muncit Și... nimic n-am folosit. MACEDONSKI, O. I 38.
      surse: DLRLC
    • Plîngeți omul ce-n amiază, Cînd mai tare luminează, Întuneric întîlnește Și-n durere se trudește. BELDICEANU, P. 109.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv învechit popular A supune la chinuri, la torturi.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: chinui tortura 3 exemple
      exemple
      • Îl luară din nou la tărbăceală... Îl mai fățuiră, îl mai trudiră. ISPIRESCU, L. 108.
        surse: DLRLC
      • Cu nouă bice le bătea, le bătea și le trudea pînă fierea le crepa. ȘEZ. IV 157.
        surse: DLRLC
      • figurat O trudea vreo taină Și-ar fi vrut s-o spuie Și, de multă trudă, n-a vorbit de loc. S-a culcat în urmă supărată foc. COȘBUC, P. I 245.
        surse: DLRLC

etimologie: