5 definiții pentru prilejuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRILEJUÍ, prilejuiesc, vb. IV. Tranz. A permite, a da ocazia, a îngădui să se facă, să se întâmple etc. ceva; a favoriza; a da naștere, a produce, a cauza, a pricinui, a prileji. ♦ Refl. impers. A i se întâmpla cuiva ceva, a i se ivi o ocazie. – Prilej + suf. -ui.

A PRILEJUÍ ~iésc tranz. (sentimente, trăiri, acțiuni etc.) A face să se producă printr-un prilej. Mi s-a ~it o călătorie. /prilej + suf. ~ui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

prilejuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. prilejuiésc, imperf. 3 sg. prilejuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. prilejuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRILEJUÍ vb. 1. a îngădui, a permite. (Întâlnirea a ~ un util schimb de opinii.) 2. (rar) a ocaziona. (Această împrejurare a ~ întâlnirea lor.) 3. v. stârni.

PRILEJUÍ vb. v. întâmpla, nimeri, potrivi.

Intrare: prilejuit
prilejuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prilejuit
  • prilejuitul
  • prilejuitu‑
  • prilejui
  • prilejuita
plural
  • prilejuiți
  • prilejuiții
  • prilejuite
  • prilejuitele
genitiv-dativ singular
  • prilejuit
  • prilejuitului
  • prilejuite
  • prilejuitei
plural
  • prilejuiți
  • prilejuiților
  • prilejuite
  • prilejuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)