8 definiții pentru ostenire


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ostenire sf [At: PSALT. 105 / V: (îrg) ostăn~, us~ / Pl: (rar) ~ri / E: osteni] (Înv) 1 Oprimare. 2 Oboseală.

OSTENÍ, ostenesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Intranz. A-și pierde puterile din cauza unui efort; a obosi. 2. Refl. și intranz. A depune eforturi, a se strădui, a se trudi. ♦ Tranz. A supune la un efort; a obosi pe cineva. 3. Refl. și intranz. A obosi umblând, mergând; p. ext. a merge, a se duce undeva sau la cineva. – Din sl. ustanon, bg. ustan’a, rus. ustat’.

A OSTENÍ ~ésc pop. 1. intranz. (despre ființe) A-și pierde puterile (în urma unui consum de energie); a ajunge în stare de slăbiciune; a obosi. 2. tranz. (ființe) A face să-i slăbească puterile; a aduce într-o stare de slăbiciune; a obosi. /<sl. ustanon

A SE OSTENÍ mă ~ésc intranz. pop. A depune eforturi susținute; a se strădui din răsputeri; a se obosi; a se căzni; a se chinui; a se necăji; a se munci. /<sl. ustanon


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ostení vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostenésc, imperf. 3 sg. osteneá; conj. prez. 3 sg. și pl. osteneáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

OSTENÍ vb. 1. v. obosi. 2. v. munci. 3. v. deranja. 4. v. strădui.

OSTENÍ vb. v. căuta, încerca, sili, strădui.

Intrare: ostenire
ostenire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ostenire
  • ostenirea
plural
  • osteniri
  • ostenirile
genitiv-dativ singular
  • osteniri
  • ostenirii
plural
  • osteniri
  • ostenirilor
vocativ singular
plural

osteni învechit popular

  • 1. intranzitiv A-și pierde puterile din cauza unui efort.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: obosi 2 exemple
    exemple
    • Cînd ostenea... se închidea în odaia lui, dormea dus și peste două-trei zile se arăta iar liniștit. CARAGIALE, O. III 234.
      surse: DLRLC
    • Și voinicii osteneau, Că povară grea duceau, JARNÍK-BÎRSEANU, D. 309.
      surse: DLRLC
  • 2. reflexiv intranzitiv A depune eforturi, a se strădui, a se trudi.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: strădui trudi 4 exemple
    exemple
    • Privește cel puțin prin borta cheii Să știu că nu m-am ostenit degeaba. TOPÎRCEANU, B. 96.
      surse: DLRLC
    • Pentru că... te-ai ostenit de ne-ai făcut adăpost, vreau să-ți fac și eu un bine. CREANGĂ, P. 239.
      surse: DLRLC
    • E de prisos să vă mai osteniți... V-am judecat destul după cele ce mi-ați recitat. ALECSANDRI, T. I 283.
      surse: DLRLC
    • Furnica-n timpul verii asudă ostenind, Și cîte un grăunte adună-n moșinoi. NEGRUZZI S. II 247.
      surse: DLRLC
    • 2.1. tranzitiv A supune la un efort; a obosi pe cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: obosi 3 exemple
      exemple
      • Atîta nestatornicie și răsturnare de simțiri omenești îi ostenea mintea și-l umplea de-o nespusă melancolie. VLAHUȚĂ, O. A. III 16.
        surse: DLRLC
      • Văd... ceea ce n-aș mai dori să vadă nimene, pentru a-și osteni vederea. CREANGĂ, P. 243.
        surse: DLRLC
      • Am plecat la ogorit Și rău boii-am ostenit. HODOȘ, P. P. 44.
        surse: DLRLC
  • 3. reflexiv intranzitiv A obosi umblând, mergând.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Bine, prietine și frate Nechifor, am să mă ostenesc eu singur pînă acolo. SADOVEANU, O. VIII 251.
      surse: DLRLC
    • Fii bun și ostenește după mireasa acea adevărată. SEVASTOS, N. 56.
      surse: DLRLC
    • 3.1. prin extensiune A merge, a se duce undeva sau la cineva.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC

etimologie: