12 definiții pentru codi


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

codi [At: COSTINESCU / Pzi: ~desc / E: coadă] 1 vt (C.i. oi) A tunde lâna de pe lângă coadă (1), de la picioarele dinapoi și de pe la ugere. 2 vr A șovăi Si: a se coi1. 3 vr (Îvp) A lenevi Si: a se coi1 (3). 4 vr (Îvp) A pierde vremea Si: a se coi1 (3).

CODÍ, codesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A sta la îndoială, a șovăi, a ezita să facă ceva. ♦ A se da înapoi de la ceva, a se feri de ceva. – Din coadă.

CODÍ, codesc, vb. IV. Refl. A sta la îndoială, a șovăi, a ezita să facă ceva. ♦ A se da înapoi de la ceva, a se feri de ceva. – Din coadă.

CODÍ, codesc, vb. IV. Refl. A sta pe gînduri, a sta la îndoială; a șovăi, a ezita, a pregeta. Tatăl său nu s-a codit. De ce să se codească? AGÎRBICEANU, S. P. 17. Moș Petrache s-a uitat prin geamurile mari, dar s-a codit să intre. POPA, V. 166. Fata se codea. Își căuta jacheta, pălăria și nu se hotăra să plece. BART, E. 345. Ian să-i fi sculat la treabă, ș-apoi să vezi cum se codesc... zise mama. CREANGĂ, O. A. 52. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «la ◊ sau «de la») A se da înapoi, a se trage înapoi (de la ceva), a se feri de lucru. Cele două nurori, văzînd pe cea mai tînără codindu-se la treabă, îi zic: da nu te tot codi, că mămuca ne vede! CREANGĂ, P. 8. Neînvinsa... arșiță [a soarelui] ridică pe trîndav în picioare și-l mînă, cu voie, fără voie, la munca întăritoare de la care el se codea. ODOBESCU, S. III 441.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!codí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se codéște, imperf. 3 sg. se codeá; conj. prez. 3 să se codeáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

A SE CODÍ mă ~ésc intranz. pop. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a șovăi; a ezita; a se foi; a pendula; a oscila. /Din coadă

codì v. 1. a nu merge drept; 2. fig. a șovăi, a căuta pretexte. [Imagine luată dela câine, care dă din coadă făcând ocoluri și răspunzând sinonimului latin tergiversari, a șovăi (lit. a întoarce spatele)].

codésc v. tr. (d. coadă). Meh. (Doĭna, 2-3, 43). R. S. (GrS. 6, 59). Tund oaĭa la uger și la coadă ca să poată suge maĭ bine mĭelu. V. refl. Toată țara. Șovăĭesc, preget. V. foĭesc.

codí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. codésc, imperf. 3 sg. codeá; conj. prez. 3 sg. și pl. codeáscă

CODI vb. a ezita, a pregeta, a șovăi, (înv. și reg.) a se îndoi, (reg.) a se îngăima, a se nedumeri, a tîntăvi, (Mold.) a se cioșmoli, (prin Olt.) a se scîrciumi, (înv.) a se cruța, a lipsi, (fig.) a oscila, (înv. fig.) a se atîrna, a se cumpăni, a se legăna. (Se ~ să se ducă acolo.)

codí, codesc, vb. refl. – A se îndoi, a șovăi. – Din coadă (< lat. coda = cauda) (Scriban, DEX, MDA).

Intrare: codi
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • codi
  • codire
  • codit
  • coditu‑
  • codind
  • codindu‑
singular plural
  • codește
  • codiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • codesc
(să)
  • codesc
  • codeam
  • codii
  • codisem
a II-a (tu)
  • codești
(să)
  • codești
  • codeai
  • codiși
  • codiseși
a III-a (el, ea)
  • codește
(să)
  • codească
  • codea
  • codi
  • codise
plural I (noi)
  • codim
(să)
  • codim
  • codeam
  • codirăm
  • codiserăm
  • codisem
a II-a (voi)
  • codiți
(să)
  • codiți
  • codeați
  • codirăți
  • codiserăți
  • codiseți
a III-a (ei, ele)
  • codesc
(să)
  • codească
  • codeau
  • codi
  • codiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)