RAPORTA, (I, II 1) raportez, (II 2, pers. 3) raportează, vb. I. Tranz. I. 1. A stabili un raport între două (sau mai multe) noțiuni, a le pune în legătură unele cu altele, a considera ceva în relație cu... ♦ Refl. A se referi, a face aluzie la ceva. 2. A găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 3. A reprezenta grafic pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări de teren. II. 1. A prezenta în scris sau oral un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunoștința cuiva. ♦ A relata, a povesti ceva (în mod indiscret și cu răutate); a pârî. 2. A produce venituri, a aduce beneficii. [Prez. ind. și: raportă] – Din fr. rapporter.

raporta [At: MUREȘANU, R 144/121 / V: (înv) ~pur~, răp~, rep~ / Pzi: ~tez, 3, 6: raportă, (înv) rapoartă / E: fr rapporter] 1-2 vt(a) A prezenta, în scris sau oral, un raport (1, 5) (cu caracter oficial). 3 vt A aduce un lucru la cunoștința cuiva. Si: (înv) a raportai. 4 vt A denunța pe cineva. 5 vt A relata (în mod indiscret sau răutăcios). 6 vt A stabili un raport (8) între două (sau mai multe) noțiuni, obiecte, fenomene. 7 vt A considera ceva în relație cu... Si: a se referi. 8 vt (Îs) A se ~ la ceva A se subordona. 9 vr (Iuz) A se referi la ceva sau la cineva. 10 vt A reprezenta grafic pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări de teren sau anumite figuri geometrice. 11 vt (Jur) A aduce înapoi, la masa succesiunii, o donație primită anterior, pentru ca succesiunea să poată fi împărțită în mod egal între toți moștenitorii. 12 vt (Rar) A aduce beneficii. 13 vt A găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea.

RAPORTA, (I, II 1) raportez, (II 2, pers. 3) raportă, vb. I. Tranz. I. 1. A stabili un raport între două (sau mai multe) noțiuni, a le pune în legătură unele cu altele, a considera ceva în relație cu... ♦ Refl. A se referi, a face aluzie la ceva. 2. A găsi valoarea pe care o are o mărime când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 3. A reprezenta grafic pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări de teren. II. 1. A prezenta (în scris sau oral) un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunoștința cuiva. ♦ A relata, a povesti ceva (în mod indiscret și cu răutate); a pârî. 2. A produce venituri, a aduce beneficii. – Din fr. rapporter.

RAPORTA¹, pers. 3 raportă, vb. I. Tranz. A produce venituri, a aduce beneficii.

RAPORTA³, raportez, vb. I. Tranz. (Folosit și absolut) A prezenta (în scris sau oral) un raport (cu caracter oficial); a aduce un lucru la cunoștința cuiva (mai ales a unui șef). Sosi într-un suflet jandarmul și raportă că trăsura cu domnii tocmai a cotit spre curtea lui Miron Iuga. REBREANU, R. II 83. Anchetați urgent scandalul Costăchel Gudurău cu directorul prefecturii și raportați imediat. CARAGIALE, O. II 102. Nu aș face mai bine s-o las în pace și să-i raportez ei că nu pot nimic? BOLINTINEANU, O. 433. ♦ A relata, a povesti (în mod indiscret sau răutăcios). Hoțește s-a mutat, soro, nici n-am băgat de seamă, raporta țața Niculina vecinelor. PAS, Z. I 89.

RAPORTA², raportez, vb. I. Tranz. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. «la») A stabili un raport între două (sau mai multe) noțiuni, a le pune în legătură unele cu altele, a considera (ceva) în relație cu... Raportate la același punct, nu pot să existe două adevăruri opuse, în același timp. CAMIL PETRESCU, U. N. 151. ♦ Refl. A se referi la ceva, a fi sau a sta în legătură cu ceva. Neavîndu-l sub ochi, a trebuit să mă raportez la cele ce mi se spuneau. KOGĂLNICEANU, S. A. 126. 2. (Mat.) A găsi valoarea pe care o are o mărime, cînd a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 3. (Top.) A reprezenta grafic pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări de teren. – Prez. ind. și: (pers. 3) raportă.

RAPORTA vb. I. tr. I. (Rar) A aduce venituri, beneficii; a produce. II. A relata (scris sau oral) unui șef ierarhic sau unei adunări o situație, rezultatul unei activități etc. III. 1. A stabili un raport între două sau mai multe noțiuni. ♦ refl. A face legătura cu ceva; a se referi. 2. (Mat.) A găsi valoarea pe care o are o mărime cînd a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 3. A reprezenta pe un plan la o anumită scară, elementele unei ridicări topografice. [P.i. -tez, 3,6 -tează și raportă. / < fr. rapporter].

RAPORTA vb. I. tr. 1. a relata unui șef ierarhic sau unei adunări o situație, rezultatul unei activități etc. 2. a stabili un raport între două sau mai multe noțiuni. 3. (mat.) a găsi valoarea pe care o are o mărime, când a doua mărime are o valoare egală cu unitatea. 4. a reprezenta pe un plan, la o anumită scară, elementele unei ridicări topografice. II. refl. a se referi, a face aluzie la ceva. (< fr. rapporter)

A RAPORTA¹ ~ez tranz. 1) (noțiuni, fenomene, fapte etc.) A face să se raporteze 2) (elemente de relief) A reprezenta grafic la o anumită scară (pe un plan sau pe o hartă). /<fr. rapporter

A RAPORTA² ~ez tranz. A aduce la cunoștință printr-un raport. /<fr. rapporter

A SE RAPORTA mă ~ez intranz. A se alătura printr-un raport; a avea atribuție; a se referi. /<fr. rapporter

raportà v. 1. a face un raport; 2. a povesti din auzite: călătorii raportează adesea lucruri false; 3. a atribui: a raporta un efect la cauza sa; 4. a fi în conformitate cu: a se raporta laolaltă.

rapurta v vz raporta

răporta v vz raporta

reporta² v vz raporta

*rapórt și -éz, a -á v. tr. (fr. rapporter, d. porter, a purta). Fac un raport, relatez, povestesc cele văzute: prefecțiĭ raportează guvernuluĭ, stafetele raportară cele văzute la dușman. Povestesc din răutate saŭ din indiscrețiune: babele raportează toate. Atribuĭ, pun: acest istoric raportează cutare fapt la cutare epocă, a raporta un efect la cauza luĭ. Îndrept, spre un scop, reduc: Jidanu raportează toate la cîștig. Geom. Trag pe hîrtie în proporțiunĭ reduse: a raporta unghĭurĭ. Jur. Aduc la moștenire partea pe care am luat-o în ainte p. a participa acuma la împărțire. V. refl. Am legătură, îs în relațiune: pronumele relativ se raportă la antecedentu luĭ. A te raporta la cineva, a te referi, a te sprijini pe vorbele, credința, deciziunea sa. – Formele scurte nu diferă în înț. de cele lungĭ și se uzitează la pers. III cu înțelesu de „am relațiune, mă refer”. Formele lungĭ se pot întrebuința în toate cazurile. Tot așa, comportă și -ează. V. reportez.

raporta (a ~) (a aduce un venit; a da un raport) vb., ind. prez. 1 sg. raportez, 3 raportează; conj. prez. 1 sg. să raportez, 3 să raporteze

raporta¹ (a ~) (a da un raport, a pune în legătură) vb., ind. prez. 3 raportează

raporta² (a ~) (a aduce venit) vb., ind. prez. 3 raportează/raportă

raporta (a aduce venit) vb., ind. prez. 3 sg. și pl. raportează /raportă

raporta (a da un raport, a pune în legătură) vb., ind. prez. 1 sg. raportez, 3 sg. și pl. raportează

raport¹ (relatare oficială; cât între mărimi) s. n., pl. rapoarte

raport² (relație) s. n., pl. raporturi

raport³ (venit) s. n.

raportez.

RAPORTA vb. 1. v. referi. 2. a se referi, a viza. (Cele arătate se ~ la următoarea problemă...) 3. a se referi, (înv.) a se provoca, a se provocălui. (La ce te ~?) 4. v. relata. 5. (rusism înv.) a predstavlisi. (I-a ~ ce a făcut.)

RAPORTA vb. 1. a privi, a se referi, (înv.) a se atinge. (Aceste documente se ~ la...) 2. a se referi, a viza. (Cele arătate se ~ la următoarea problemă...) 3. a se referi, (înv.) a se provoca, a se provocălui. (La ce le ~ ?) 4. a referi, a relata. (A ~ despre...) 5. (rusism înv.) a predstavlisi. (I-a ~ ce a făcut.)