RETRAGE, retrag, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi ceva. ♦ Refl. A se lăsa de o meserie, de o ocupație etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Pref. re- + trage (după fr. retirer).

retrage [At: CALENDARIU (1794), 38/29 / Pzi: retrag / E: fr retirer cf trage] 1 vt A trage. 2 vt A lua înapoi ceva din locul unde a fost pus sau dat (pentru a fi păstrat sau cu un alt scop) 3 vt (Fig) A reveni asupra celor hotărâte sau susținute anterior Si: a retracta (2). 4 vr (D. ființe) A se duce într-o parte Si: a se da deoparte, a se feri¹ (22). 5 vr A se izola (pentru a evita societatea, pentru a avea liniște, pentru a se odihni etc.). 6 vr (Fig) A se închide în sine. 7 vr A părăsi un loc, o încăpere etc. Si: a pleca. 8 vr (D. armate) A da înapoi din fața dușmanului Si: (îvr) a se retira, (reg) a răteri. 9 vr A se îndepărta. 10 vr A se trage înapoi. 11 vr A ieși dintr-o funcție, dintr-o organizație în care a fost înscris Si: a renunța (2), a abandona (1). 12 vr (D. autobuze, tramvaie etc.) A ieși din circulație, întrerupându-și activitatea. 13 vr (D. ape curgătoare) A reintra în albie.

RETRAGE, retrag, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. ♦ A scoate, a lua înapoi un lucru. ♦ Refl. A ieși voluntar dintr-o instituție, dintr-o funcție etc.; a renunța la... 2. Refl. A merge, a pleca (înapoi); a se îndepărta. ♦ A da înapoi din fața dușmanului, a efectua operația de retragere. ♦ A se da deoparte. ♦ A părăsi un loc, o încăpere. ♦ A se izola. 3. Tranz. Fig. A retracta. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie după revărsare. – Re¹- + trage (după fr. retirer).

RETRAGE, retrag, vb. III. 1. Tranz. A trage înapoi. La picioarele noastre roia o grămadă de furnici. Tata și-a retras atent piciorul beteag – să nu le calce. SAHIA, N. 61. ♦ A scoate, a lua înapoi un lucru din locul unde fusese pus (dat pentru a fi păstrat sau cu alt scop). A retrage o sumă de bani de la bancă. A-și retrage actele de la școală. ♦ Refl. A ieși dintr-o instituție, dintr-o organizație în care ai fost înscris, dintr-o funcție; a renunța la... Cununară pe tineri, iar bătrînii se retraseră de la domnie. RETEGANUL, P. I 42. Obosit de atîta carieră, s-a retras cu o pensioară de treizeci de lei. CARAGIALE, O. II 228. 2. Refl. A merge înapoi, a se îndepărta. Cîinele se apropia cîțiva pași, se retrăgea, privea îndărăt distanța, pînă la gard, neîncrezător. C. PETRESCU, Î. II 93. ◊ Fig. Dar vremea aceea se retrăgea tot mai departe dinaintea lui. VLAHUȚĂ, N. 13. ♦ (Despre armate) A da înapoi din fața dușmanului. Acum știm precis că inamicul s-a retras pe celălalt mal, deluros. CAMIL PETRESCU, U. N. 299. Să se retragă dinaintea unei cetățui de nimică, ei, care au apărat cetatea Vienii! ALECSANDRI, T. II 36. ♦ A se duce într-o parte, a se da deoparte. Toată lumea se retrăsese de la fereastră. DUMITRIU, N. 111. El se retrase după perdea, ca s-o observe. EMINESCU, N. 75. Și amîndoi bătrînii deoparte s-au retras. ALECSANDRI, P. III 226. ♦ A părăsi un loc, o casă, o încăpere; a pleca. Cînd i se păru mai priincios dădu bună seara și se retrase. CĂLINESCU, E. O. I 52. Ana se retrase și închise ușa în urma sa. SLAVICI, O. I 146. Leșii s-o retras din Ieși. ALECSANDRI, T. II 11. ◊ (Poetic) Razele lui lunecă pe fața apei și se retrag, lăsînd lumea în stăpînirea nopții. ALECSANDRI, O. P. 291. ♦ A se izola evitînd societatea. Mai am o altă casă la țară, unde mă retrag în cursul anului să lucrez. SAHIA, U. R.S.S. 192. Ea părea că încă mai mult se retrăsese din lume. NEGRUZZI, S. I 47. 3. Tranz. Fig. A nu mai susține (o părere), a reveni (asupra celor spuse anterior); a retracta. Grăbește căci îmi retrag oferta. C. PETRESCU, C. V. 315. 4. Refl. (Despre ape curgătoare) A reintra în albie (după o inundație).

RETRAGE vb. III. 1. tr. A trage înapoi; a lua înapoi ceva. ♦ refl. A părăsi pozițiile din fața inamicului. ♦ refl. A ieși voluntar dintr-o funcție, dintr-o instituție etc. 2. refl. A merge înapoi, a pleca. ♦ (Despre mijloace de transport în comun) A ieși din circulație, întrerupîndu-și activitatea. 3. refl. (Despre ape curgătoare) A intra din nou în albie după revărsare. 4. tr. (Fig.) A retracta. [P.i. retrag. / < re- + trage, după fr. retirer].

RETRAGE vb. I. tr. a trage înapoi. ◊ a lua înapoi ceva. ◊ (fig.) a retracta. II. refl. 1. (despre armate) a părăsi pozițiile din fața inamicului. 2. a ieși voluntar dintr-o funcție, dintr-o instituție etc. 3. a merge înapoi, a pleca. ◊ (despre mijloace de transport în comun) a ieși din circulație. 4. (despre ape curgătoare) a reintra în albie după revărsare. (< lat. retragere, după fr. retirer)

A RETRAGE retrag tranz. 1) A face să se retragă. 2) A mișca înapoi. ~ mâna. 3) A lua înapoi. A-și ~ actele. 4) A renunța de a mai prezenta; a înceta de a mai înainta. A-și ~ candidatura. 5) (opinii împărtășite anterior) A înceta de a susține ca nefiind drept; a retracta. /re- + a trage

A SE RETRAGE mă retrag intranz. 1) A se întoarce, mergând spre locul de pornire. 2) A se da deoparte; a se duce într-o parte. 3) A pleca, părăsind un loc. 4) (despre armate) A da înapoi în fața inamicului. 5) A părăsi un domeniu de activitate sau o funcție. 6) A se depărta de tumultul vieții, trăind în singurătate; a se pustnici; a se închide; a se izola. ~ la țară. 7) (despre ape) A reintra în albie (după revărsare). 8) (despre mare) A fi în reflux. /re- + a trage

retrage v. 1. a trage la sine: a retrage mâna; 2. a face să iasă: a retrage un copil dela școală; 3. a se deszice: a-și retrage vorba; 4. a se duce, a pleca: s’a retras din serviciu; 5. a se trage la o parte: a se retrage în vieața privată.

*retrág, -trás, a -tráge v. tr. (lat. rétraho, -tráhere. V. trag). Trag înapoĭ: a retrage mîna. Scot din locu unde era saŭ chem înapoĭ: a retrage un copil din (saŭ: de la) școală, o trupă din luptă. Retractez, cer scuze: a retrage o insultă. V. refl. ĭes, plec, mă duc: a te retrage din școală, din societate, din funcțiune, în singurătate.

retrage (a ~) (desp. re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrag, 3 sg. retrage, imperf. 1 retrăgeam, perf. s. 1 sg. retrăsei, 1 pl. retraserăm, m.m.c.p. 1 pl. retrăseserăm; conj. prez. 1 sg. să retrag, 3 să retragă; ger. retrăgând; part. retras

retrage (a ~) (re-tra-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. retrag, imperf. 3 sg. retrăgea, perf. s. 1 sg. retrăsei, 1 pl. retraserăm; part. retras

retrage vb. (sil. -tra-) trage

RETRAGE vb. 1. (Transilv., Maram. și Ban.) a răteri, (înv.) a retrograda, a (se) trage. (Trupele se ~ din fața inamicului.) 2. v. pleca. 3. a se izola. (S-a ~ în mijlocul naturii.) 4. (rar) a scoate. (De ce l-ai ~ de la liceu?) 5. v. scoate.

RETRAGE vb. v. retracta.

RETRAGE vb. 1. (Transilv., Maram. și Ban.) a răteri, (înv.) a retrograda, a (se) trage. (Trupele se ~ din fața inamicului.) 2. a pleca. (Vă rog să-mi permiteți să mă ~.) 3. a se izola. (S-a ~ în mijlocul naturii.) 4. (rar) a scoate. (De ce l-ai ~ de la liceu?) 5. a scoate, (pop.) a trage. (A ~ o sumă de bani de la CEC.)

retrage vb. v. RETRACTA.

A se retrage ≠ a avansa, a înainta

a se retrage cu torțe expr. (intl.) a fi prins de poliție, a fi arestat.