55 de definiții pentru muri (vb.)
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
- etimologice (1)
- enciclopedice (26)
- argou (12)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MURI, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simți covârșit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 2. (Despre plante) A se usca, a se veșteji. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri.
muri1 vi [At: PSALT. HUR. 70^r/24 / Pzi: mor / E: ml moriri] 1 A înceta din viață Si: a deceda, a răposa (arg) a mierli1. 2 (Îcn; gmț; irn) Arată posibilitatea de a trece peste o situație dificilă, neplăcută. 3 (Prin exagerare, udp „de”) Exprimă un grad maxim de intensitate. 4 (Îe) A ~ de foame A fi foarte sărac. 5 (Îe) A ~ și a învia Se spune pentru a indica intensitatea maximă a unei senzații sau a unui sentiment. 6 (Îe) A ~ să... A fi foarte dornic de a... 7 (Îe) A ~ după... A ține foarte mult la... 8 (Îe) Până mor Multă vreme. 9 (Îae) întreaga viață. 10 (Îe) Să mor! Se spune pentru a întări o afirmație. 11 (Gmț; îe) Nu i-ar ~ mulți înainte! Se spune la adresa unei persoane pe care o urăști, căreia îi dorești moartea. 12 (D. animale crescute de om pentru a-i servi ca hrană; îe) A ~ mortăciune A muri netăiat, neînjunghiat, impropriu, potrivit tradiției, pentru a fi mâncat. 13 (Îe) Nici (nu) trăiește, nici nu moare Se spune despre cei ce zac bolnavi vreme îndelungată. 14 (Reg; îe) Trăind și nemurind Dacă vom trăi. 15 (Îe) A ~ cu zile A muri înainte de vreme, în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute. 16 (Îe) A ~ fără lumânare A muri pe neașteptate, fără a putea fi îndeplinită datina aprinderii unei lumânări. 17 (Fig) A înceta, total sau parțial, să mai fie văzut sau auzit Si: a dispărea, a se pierde, a se stinge. 18 (Fig) A se termina. 19 (Reg; d. stele) A cădea. 20 (Udp „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 21 (D. plante) A se usca, a se veșteji.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MURI, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a răposa, a deceda, a sucomba, a expia. ◊ Expr. A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări[1] neprevăzute. ♦ (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a se simți covârșit de o durere, de un sentiment etc. ♦ (Cu determinări introduse prin prep. „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. 2. (Despre plante) A se usca, a se veșteji. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. – Lat. moriri. modificată
- În original împrejurimi în loc de împrejurări. — gall
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
MURI, mor, vb. IV. Intranz. 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață; a-și pierde viața, a răposa, a deceda. Băiatul vioi, tînărul plin de avînt și de vise, prietinul tinereții mele murise! SADOVEANU, O. VIII 20. De-oi muri... al meu nume or să-l poarte Secolii din gură-n gură. EMINESCU, O. I 133. ◊ Fig. Mor azi zîmbetele mele, Moare-ntreagă vraja firii. GOGA, C. P. 114. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd cauza morții) Niciodată n-a crezut că într-adevăr se poate muri de foame. C. PETRESCU, C. V. 129. Ei, bine ar fi să poată muri omul cînd vrea; dar.. nu moare nimeni de asta! CARAGIALE, O. I 64. ◊ (În imprecații și jurăminte) Să mor dacă-nțeleg ceva. CARAGIALE, P. 136. ◊ (La viitor, în construcții negative, ca încurajare la o acțiune, adesea ironic) Te-ai deprins tot la leș... Mai șezi și pîn ținut, că nu-i muri. ALECSANDRI, T. I 183. ◊ Expr. A muri cu zile = a muri în urma unei boli neîngrijite sau în împrejurări neprevăzute. (Învechit și popular) A muri cu moarte = a muri condamnat la moarte și executat. După datinele noastre, cu moarte trebuie să mori. ISPIRESCU, L. 76. ◊ Tranz. (Cu complement intern) A muri moarte de erou. ♦ Fig. (Despre plante) A se usca, a se veșteji. A murit pe luncă macul, A murit și-i mult de-atunci. COȘBUC, P. II 276. 2. (Prin exagerare) A suferi foarte tare, a fi la capătul puterilor, a se simți covîrșit (de o senzație dureroasă, de o stare psihică, de un sentiment apăsător etc.). V. consuma. Tăbărau pe bietul om cu gura: tată, mi-e foame, tată, mor de foame! ISPIRESCU, I. 174. Striga cît îl lua gura, că moare de frig. CREANGĂ, P. 239. Să moară de ciudă celelalte fete. ALECSANDRI, T. I 36. ◊ (Urmat de un conjunctiv prin care se exprimă o dorință) Murea să afle toate despre toți și să clevetească. REBREANU, R. I 178. ♦ (Urmat de determinări introduse prin prep. «după») A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a iubi cu patimă, a nu se putea lipsi de ființa sau de obiectul iubit. Fete mari și mititele, Moare neică după ele. ANT. LIT. POP. I 105. Sfîntul soare, dacă-i soare, Și tot după tine moare; Dară eu fecior sărac, Cum să nu mor de-al tău drag? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. 3. Fig. A înceta de a mai fi văzut sau auzit, a se pierde, a se stinge treptat. De pe dealuri depărtate răspundeau melodii de bucium, treceau ca vîntul serii și mureau în depărtări. SADOVEANU, O. I 101. Drumul murea în desișul negru-verde a doi munți parcă împreunați. HOGAȘ, DR. II 3. Focul ce murea în sobă c-o albastră vîlvătaie. MACEDONSKI, O. I 84.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A MURI mor intranz. 1) A înceta de a mai trăi; a se stinge din viață; a se sfârși; a deceda; a răposa; a sucomba. * ~ după cineva (sau după ceva) a ține foarte mult la cineva (sau la ceva); a suferi foarte tare pentru cineva (sau ceva). ~ de foame a) a fi foarte flămând; b) a fi foarte sărac. ~ de dor (frică, tristețe) a fi covârșit de dor (frică, tristețe). ~ cu zile a muri înainte de vreme (în împrejurări nefaste sau neglijând o boală). A trage să moară a fi în agonie; a fi pe patul de moarte. 2) (despre plante) A pierde cu totul seva (de secetă, de frig etc.); a se usca; a pieri. 3) fig. A înceta de a mai fi perceput cu organele de simț; a dispărea treptat; a se pierde. 4) fig. A înceta de a mai exista (printr-o evoluție lentă); a ajunge în declin; a apune. Civilizație, limbă care moare. /<lat. moriri
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
murì v. 1. a înceta din vieață: a murit; a muri de foame, a nu avea mijloace de traiu; 2. fig. a înceta de a exista: fapta bună nu moare; 3. a se stinge: ochii unchiașului clipiră ca o candelă ce moare OD.; 4. a se consuma: a muri de frică, de urît; 5. a se prăpădi de dragoste: moare după ea. [Lat. MORIRI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
AUCH DAS SCHÖNE MUSS STERBEN (germ.) (Schiller) = Și ce e frumos trebue să moară.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
DAS LEBEN HEISST STERBEN (germ.) = Viață înseamnă a muri.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
MEMENTO MORI (lat.) = Adu-ți aminte de moarte.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
1) mor, a murí v. intr. (lat. pop. *mŏrio, -íre, cl. mŏrior, mŏri; it. morire, pv. sp. morir, fr. mourir [pg. morrer]. – Mor, morĭ, moare, murim, murițĭ, mor; muream; muriĭ; să mor, să moară; murind. V. mort, moarte). Îmĭ daŭ sufletu, termin vĭața, nu maĭ trăĭesc: Ștefan cel Mare a murit la 1504. Fig. Sufer mult, îs chinuit de: mor de foame, de frig, de frică. Mă sting (Fam.): focu a murit. Dispar, îs dat uĭtăriĭ: fapta bună nu moare. Mor de rîs, mă topesc de rîs, rîd de nu maĭ pot, leșin de rîs. A muri de urît, a te plictisi grozav. A muri după cineva saŭ ceva, a te prăpădi după, a-țĭ plăcea foarte mult, a ĭubi adînc. A trage să morĭ, a fi în agonia morțiĭ. De murit, foarte, grozav: era un frig de murit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
muri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mor, 2 sg. mori, 3 sg. moare, imperf. 1 muream; conj. prez. 1 sg. să mor, 3 să moară; imper. 2 sg. mori
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
muri (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mor, 3 sg. moare, imperf. 3 sg. murea; conj. prez. 3 să moară
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
muri vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. mor, imperf. 3 sg. murea
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MURI vb. 1. a deceda, a dispărea, a se duce, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfârși, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. și pop.) a se săvârși, (înv. și reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. și reg. ir.) a se sparge, (fig. și fam.) a se curăța, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. și pop. fig.) a pica, (înv. și reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ în urma unui atac de cord.) 2. v. cădea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MURI vb. 1. a deceda, a dispărea, a se duce, a pieri, a se prăpădi, a răposa, a (se) sfîrși, a se stinge, a sucomba, (livr.) a repauza, (înv. și pop.) a se săvîrși, (înv. și reg.) a se pristăvi, (înv.) a se proslăvi, (ir.) a crăpa, a plesni, (înv. și reg. ir.) a se sparge, (fig. și fam.) a se curăța, (fig.) a adormi, (livr. fig.) a expira, (înv. și pop. fig.) a pica, (înv. și reg. fig.) a se muta, a se petrece, (arg.) a o mierli. (A ~ în urma unui atac de cord.) 2. a cădea, a pieri. (A ~ la datorie, în luptă.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A muri ≠ a (se) naște, a învia, a răsări, a trăi, a viețui
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
muri (-mort, murit), vb. – 1. A deceda, a se sfîrși din viață. – 2. A simți o pasiune vehementă. – 3. A se epuiza, a se extenua. – Mr. mor, murire, megl. mor, muriri, istr. mor. Lat. mǒrior, redus la o conjug. analogică *mǒrῑre (Pușcariu 1107; Candrea-Dens., 1174; REW 5681), cf. it. morire, prov., cat., sp. morir, fr. mourir. Cuvînt de uz general (ALR, I, 286). – Cf. mort, moarte, mortăciune, amorți. Der. muricios, adj. (înv., mortal); murind, s. m. (călugăr care îngrijește muribunzii), cuvînt neuzual, creat de Caragiale, după modelul fr. mourant; muribund, adj., din fr. moribond; muritor, s. m. (mortal, efemer); nemurire, s. f. (imortalitate); nemuritor, adj. (imortal); nemuri (var. înemuri), vb. (a imortaliza), neuzual, creație a scriitorilor romantici; nemuritorie, s. f. (înv., imortalitate).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
AUCH DAS SCHÖNE MUSS STERBEN (germ.) și ceea ce-i frumos trebuie să moară – Schiller, „Nänie”. Nimic nu e nepieritor.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DECET IMPERATOREM STANTEM MORI (lat.) un împărat se cuvine să moară în picioare – Maximă atribuită împăratului Vespasian. Semnifică înfruntarea demnă și stoică a destinului.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DULCE ET DECORUM EST PRO PATRIA MORI (lat.) e plăcut și frumos să mori pentru patrie – Horațiu, „Ode”, III, 2, 13. Îndemn adresat tineretului de a urma pildele de vitejie ale străbunilor.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LA GARDE MEURT, MAIS NE SE REND PAS (fr.) garda moare, dar nu se predă – Cuvinte de răspuns atribuite generalului Cambronne, comandant în garda imperială, căruia, în bătălia de la Waterloo, englezii i-au cerut să se predea împreună cu cei câțiva oameni ce-i mai rămăseseră.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LE ROI EST MORT! VIVE LE ROI! (fr.) regele a murit! trăiască regele! – Formulă prin care se anunța, în Franța, decesul suveranului și urcarea pe tron a urmașului său. Se folosește ironic atunci când o schimbare de persoane nu antrenează și schimbarea unor stări de lucruri.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
NON OMNIS MORIAR (lat.) – Horațiu, „Ode,” III, 30, 6. Un mare creator supraviețuiește prin opera sa.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PARTIR, C’EST MOURIR UN PEU (fr.) a pleca înseamnă a muri puțin – E. Haraucourt (poet francez) „Rondel de l’adieu”.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VEDI NAPOLI, E POI MUORI! (it.) să vezi Napoli, apoi poți să mori – Proverb prin care se exprimă admirația față de frumusețea orașului și a golfului.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
WO EIN BRUTUS LEBT, MUSS CÄSAR STERBEN (germ.) acolo unde trăiește un Brutus, trebuie să moară un Cezar – Schiller, „Die Räuber”, act IV, scena 5. Sentința se utilizează azi, atunci când este vorba de doi adversari ireductibili, care nu pot conviețui sau colabora.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Cowards die many times before their death (engl. „Mișeii mor de mai multe ori înaintea morții lor”) – celebre cuvinte ale lui Shakespeare din tragedia Iuliu Cezar. În scena a doua din actul II, Calpurnia, soția lui Cezar, presimțind că-l pîndește o mare primejdie, îl roagă să nu plece de acasă, căci ar putea fi omorît. Cezar îi răspunde: „Nainte de-a muri se prăpădește cel laș de multe ori” – (traducerea lui Tudor Vianu). Și continuă cu versul următor: The valiant never taste of death but once (Viteazul nu gustă moartea decît o singură dată). O înfierare adresată lașității și un elogiu curajului. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Decet imperatorem stantem mori (lat. „Un împărat trebuie să moară în picioare”) – maximă creată chiar de un împărat care a lăsat și alte expresii vestite, ca: „Banul n-are miros” (vezi loc. cit.). Este vorba de împăratul roman Vespasian care a domnit acum aproape două milenii. Ajuns la vîrsta de 69 de ani, el continua să se ocupe de treburile împărăției. Și chiar în ziua morții, coborînd cu o ultimă sforțare din patul de suferință, se ridică în picioare, spre „a sta la datorie”. Decet imperatorem stantem mori au fost cele din urmă cuvinte ale lui. Lărgindu-și zona de aplicație, ele au fost și mai sînt folosite la adresa acelora care (fără să fie împărați!) au înțeles ca, sfidînd moartea, să rămînă la post și să-și împlinească misiunea pînă în ultima clipă. De pildă, s-a spus despre Molière, care a murit pe scenă jucînd comedia sa Mizantropul, că „a trebuit să moară în picioare.” IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dulce et decorum est pro patria mori (lat. „Dulce și frumos este să mori pentru patrie”) – Horațiu (Ode, III, 2, 13). Acest vers a devenit un îndemn, învestit cu marea autoritate a poetului, adresat de obicei tinerilor ce plecau pe cîmpul de luptă, spre a le stimula curajul războinic și a le insufla spiritul de sacrificiu al strămoșilor. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
La garde meurt et ne se rend pas (fr. „Garda moare, dar nu se predă”) – sînt cuvintele pe care le-ar fi rostit, generalul francez Pierre Cambronne (1770-1842) în istorica luptă de la Waterloo, unde Napoleon a fost învins de armatele Angliei și Prusiei. Cambronne era atunci în fruntea unei divizii de grenadieri, din care nu mai rămăsese decît o mînă de oameni încolțiți din toate părțile de către oștile dușmane. (Lupta e patetic descrisă de Victor Hugo în Mizerabilii). Generalul însuși zăcea rănit pe cîmpul de bătălie; și totuși, cînd englezii i-au cerut să se predea, el ar fi răspuns: „Garda moare, dar nu se predă”, cuvinte care au apărut patru zile mai tîrziu în jurnalul parizian „L’independant”. Dar, cum spune un vechi dicton latin: corruptio optimi pessima (pînă și cele mai frumoase lucruri sînt denaturate în cele mai urîte), vorbele acestea vestite au început cu vremea să fie folosite în împrejurări din cele mai comice și mai banale. Și începutul l-au făcut chiar francezii. În Causeries, Alexandre Dumas povestește: „Anglia voia să aibă un hipopotam femelă și s-a adresat lui Abas Pașa (vice-regele Egiptului n.n.)... Acesta a postat patru pescari pe malurile Nilului ca să captureze primul hipopotam femelă care se va naște, căci nici vorbă nu poate fi să capturezi viu un hipopotam adult: « hipopotamii mor, dar nu se predau »”. IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Le roi est mort ! Vive le roi ! (fr. „Regele a murit! Trăiască regele!”) – Expresia, de obicei citată în original, vine din Franța, unde regalitatea ereditară a durat 13 veacuri. Prin această formulă, un herald vestea moartea regelui și totodată venirea la tron a urmașului său. Ea exprimă prin urmare: continuitatea. Și de aceea, ca expresie, Le roi est mort, vive le roi ! se folosește în ironie, spre a indica o stare de lucruri care în pofida schimbării de persoane, continuă. „Nu mai avem moșii, dar în schimb avem... bănci. Le roi est mort, vive le roi !” (Tolstoi, Ana Karenina, partea a VI-a, cap. II). IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Les envieux mourront, mais non jamais l’envie (fr. „Invidioșii vor muri, dar invidia niciodată”) – replică din Tartuffe de Molière (act. V, sc. 3). O spune Doamna Pernelle către fiul ei Orgon: „Să poată, și pe soare l-ar stinge liliecii; Pizmașii mor pe lume, dar pizma nu, cît vecii”. Evident, pana lui Molière nu-i nici prima nici singura care s-a războit cu pizmașii. (Vezi: Invidia gloriae comes). LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Mai bine să mori în picioare, decît să trăiești în genunchi – Sînt veacuri multe de cînd istoricul latin Tacit scria în Viața lui Agricola (33): „O moarte demnă este mai frumoasă decît o viață rușinoasă”. De atunci mulți oratori și scriitori au reluat sub diferite forme aceeași idee, dar poate nimeni pînă la Dolores Ibarruri, cunoscuta luptătoare și conducătoare a Partidului Comunist Spaniol, n-a formulat-o mai plastic și cu mai mult înțeles. Fraza „mai bine să mori în picioare decît să trăiești în genunchi”, făcînd parte din cuvîntarea pe care ea a rostit-o la Paris, la 3 septembrie 1936, la cîteva luni după izbucnirea războiului din Spania, a și trecut în antologie. Dovadă că e menționată într-o lucrare apărută la New-York în 1944, care se ocupă în mod special de limbajul și expresiile născute în perioada celui de-al doilea război mondial: A.M. Taylor: The language of world war II. În literatura noastră, o idee similară e exprimată de Bolintineanu în legenda istorică Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel Mare: „Ce e viața noastră în sclavie oare? Noapte fără stele, ziuă fără soare. Cei ce rabdă jugul ș-a trăi mai vor, Merită să-l poarte spre rușinea lor!” LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Memento mori (lat. „Adu-ți aminte că vei muri”) – vechi adagiu latin, adoptat în secolul al XII-lea ca salut de către călugării trapiști (ordin religios din Trappe – Franța). În antichitate se vindeau mici cranii de lemn sau de fildeș, pe care erau scrise cuvintele „memento mori”, spre a aminti asceților că sînt muritori. În epoca Renașterii, sculptori de talent au dat acestor capete de om valoarea unor obiecte de artă, care de asemenea erau denumite „memento mori”. Cu timpul, adagiul a devenit un simplu semnal de aducere aminte. Ceva mai mult, spre a servi mai limpede acestui scop, expresia se desparte de cuvîntul mori și se prezintă adesea numai sub forma: memento! Echivalentul ei modern este termenul englez: Remember! (vezi). Goethe, în Poezie și adevăr (vol. I, cartea IX, pag. 405), spune: „... al treisprezecelea oaspete ar putea deveni, dacă nu pentru el însuși, desigur pentru un alt musafir, un fatal memento mori”. Tot Goethe, într-un catren epigramatic intitulat Memento, amintește oamenilor că trebuie să lupte împotriva destinului. Iar Eminescu, în Împărat și proletar, strofa 19: „Zidiți din dărmăture gigantici piramide/ Ca un memento mori pe al istoriei plan…” IST.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Mortua est! (lat. „A murit, s-a sfîrșit!”) – vezi: „Les morts vont vite”. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Nascentes morimur (lat. „Murim, cînd ne naștem”) – paradox vestit al unui poet minor Manilius (secolul lui Augustus), din poemul mistico-filozofic Astronomicon (cartea IV, versul 16). Spre a-i desluși înțelesul, însuși autorul a socotit necesar să precizeze în continuare: finisque ab origine pendet (sfîrșitul atîrnă de la început deasupra noastră). Adică, din clipa cînd intrăm în viață, devenim muritori. Acest sumbru aforism a fost luat în brațe și legănat în operele lor de către numeroși scriitori romantici, sceptici sau pesimiști. Ideea lui Manilius o găsim reluată de Leopardi: „Deopotrivă de nefastă-i ziua de naștere a celui ce se naște” (Cîntec de noapte al unui păstor pribeag din Asia); în Aforismele lui Schopenhauer, în unele versuri ale lui Rilke („Moartea plînge în noi”); la Eminescu: „Parcă-am murit de mult!” (în Melancolie) și „un vis al morții-eterne e viața lumii-ntregi” (în Împărat și proletar). Aceeași idee se găsește și în proverbul nostru: Cine vede nașterea, vede și moartea (Proverbe și ghicitori, B.P.T., vol. II, p. 17); sau: Omu-i cu moartea după cap (ibidem, p. 20). Desigur, nascentes morimur n-a rămas fără replică. Vauvenargues îl combate în Maxime: Il faut vivre comme si l’on ne devait jamais mourir (Trebuie să trăim ca și cum n-ar trebui să murim niciodată); Herder, în deviza celor trei L: „Licht, Liebe, Leben!” (vezi) și mulți alții. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Non omnis moriar (lat. „Nu voi muri de tot”) – Într-una din odele sale (a 30-a din cartea a treia, versul 6), Horațiu (același Horațiu, care a spus în primul vers din aceeași odă: exegi monumentunm aere perennius), vorbind despre sine, afirmă: non omnis moriar! Prin acest „nu voi muri de tot” se înțelege că va lăsa posterității opera sa care va fi nemuritoare și va aminti de numele lui. În scrierile multor clasici ai literaturii universale putem întîlni acest vers rostit de diferite personaje care, socotindu-l prea cunoscut, nici nu mai menționează că e de la Horațiu cetire. George Coșbuc și-a intitulat Non omnis moriar panegiricul în versuri scris la moartea filologului ardelean Timotei Cipariu. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Partir, c’est mourir un peu (fr. „A pleca înseamnă a muri puțin) – Edmond Haraucourt, ”Le rondel de l’adieu„ (Rondelul despărțirii). Poetul precizează în versul următor: ”C’est mourir à ce qu’on aime„: a muri pentru ceea ce iubim, pentru cei ce ne iubesc… În una din ”fabulele microscopice", Topîrceanu răstoarnă spiritual dictonul. Toto a plecat cu automobilul. Neatent pe drum, a suferit un accident și și-a pierdut viața. Concluzia: Mourir c’est partir un peu… (A muri e a pleca puțin). LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Poesia non muore (it. „Poezia nu moare”) – Interesant și insolit este faptul că această maximă despre poezie a fost creată de un om de știință: italianul Bernardino Zendrini care s-a ocupat de probleme de hidraulică. A lăsat numeroase lucrări de specialitate, cărți și tratate, dar cunoscut a rămas îndeosebi prin trei cuvinte: cele trei de mai sus, care sînt considerate ca o deviză a poeziei. ȘT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Qu’il mourût! (fr. „Să fi murit!”) Corneille, „Horațiu” (act. III, sc. 6) – Bătrînul Horațiu-tatăl află că în lupta dintre cei trei Horați și cei trei Curiați, doi dintre fiii săi au murit, iar al treilea a fugit. El se simte mîndru de primii doi, dar e copleșit de rușine și dezonoare din pricina afrontului ultimului fiu. „Que vouliez-vous quil fît contre trois?” (Ce-ai fi vrut să facă împotriva a trei?) – îl întreabă Iulia. „Qu’il mourût!” – răspunde tatăl. Această replică pecetluiește tăria de caracter care merge pînă la sacrificiul suprem. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
„Să mor acum, acum să mor?… ”Tocmai acum să-mi vină sfîrșitul cînd în sfîrșit aș putea începe să trăiesc?" Sînt cuvintele pe care Mozart le-a rostit cu puține zile înainte de a muri, în decembrie 1791. Avea 35 de ani. O dusese greu pînă atunci. Și cînd s-a aflat că e pe patul de moarte, au început să-i vină din toate părțile ofertele cele mai ispititoare. Directorii de teatre îi propuneau contracte foarte avantajoase. Catedrala din Viena îl numea maestru de capelă cu un salariu remarcabil (de unde înainte vreme avusese o leafă mai mult decît modestă ca șef de orchestră). Și atunci a exclamat marele compozitor cuvintele de mai sus, la care se face aluzie cînd reușita îți vine o dată cu... sfîrșitul! MUZ.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Vedi Napoli, e poi mori! (it. „Să vezi Neapole și apoi să mori!”) – proverb popular care exprimă dragostea și admirația deosebită a italienilor pentru orașul Neapole. Prin extensiune, se citează (schimbînd eventual numele) pentru orice loc, pe care rîvnim să-l vedem. Există și o butadă: Vedi Napoli, e poi Mori!: să vezi Napoli și apoi Mori, o mică localitate de lîngă portul italian. FOL.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Wo ein Brutus lebt, muß Cäsar sterben (germ. „Unde trăiește un Brutus, trebuie să moară un Cezar”) – Schiller, Hoții (act. IV, sc. 5). Noaptea, în pădure, după ce tîlharii adorm, Karl, căpitanul lor, ia chitara și cîntă un cîntec aluziv, care se încheie cu concluzia că Cezar – împăratul – și Brutus – republicanul – nu pot să conviețuiască. Se citează spre a semnala două poziții diametral opuse, dezbinarea categorică dintre două persoane, dintre două tabere. Focul și apa nu pot sta laolaltă. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
MURI a adormi, a ajunge la export / la salamet, a-i crește grădinița pe piept, a se curăța, a da colțul, a da în primire, a da ortul popii, a face macii roșii la colțul gurii, a face pneumonie, a-și frânge gâtul, a se îmbolnăvi de deces, a-l lua aghiuță / benga / dracul / mama dracului / naiba, a merge la export, a o mierli, a muri de pneumonie, el încins, glonțul rece, a se prăji la lumânare, a-l pupa măsa (pe cineva) rece, a se răci, a-i rămâne (cuiva) ciolanele / oasele undeva, a-l strânge Dumnezeu de pe pământ, a-i suna ceasul, a trece în lumea drepților, a-l vedea ăl-de-Sus, a vedea pe dracul / pe naiba.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a muri ca muștele expr. a muri în număr foarte mare.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a muri cu zile expr. 1. a deceda în urma unei boli insuficient tratate. 2. a deceda în împrejurări neprevăzute.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a muri de inimă rea expr. a muri copleșit de durere / de supărare.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a muri de moarte bună expr. a deceda din cauze naturale, a muri de bătrânețe.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a muri de pneumonie / de el încins / de glonțul rece 1. (glum.) a muri împușcat. 2. a muri în împrejurări dubioase.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a muri pe capete expr. v. a muri ca muștele.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a-i muri cuiva lăudătorii expr. 1. a fi plin de sine, a fi încântat / mândru de propria persoană. 2. a se lăuda întruna.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
încercarea moarte n-are: moare numai cine-ncearcă prov. (glum.) speranța moare ultima.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
să moară Bibi / mama / ortu’ expr. (vulg.) folosită pentru a convinge un interlocutor de adevărul unei afirmații anterioare.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
să mor eu! expr. (vulg.) pe cuvânt de onoare!, pe cinstea mea!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
să mori tu? expr. (vulg.) serios?, pe cuvânt de onoare?
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
verb (V304) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
muri, morverb
- 1. A înceta de a mai trăi, de a mai fi în viață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Băiatul vioi, tînărul plin de avînt și de vise, prietinul tinereții mele murise! SADOVEANU, O. VIII 20. DLRLC
- De-oi muri... al meu nume or să-l poarte Secolii din gură-n gură. EMINESCU, O. I 133. DLRLC
- Mor azi zîmbetele mele, Moare-ntreagă vraja firii. GOGA, C. P. 114. DLRLC
- Niciodată n-a crezut că într-adevăr se poate muri de foame. C. PETRESCU, C. V. 129. DLRLC
- Ei, bine ar fi să poată muri omul cînd vrea; dar.. nu moare nimeni de asta! CARAGIALE, O. I 64. DLRLC
- (În imprecații și jurăminte) Să mor dacă-nțeleg ceva. CARAGIALE, P. 136. DLRLC
- (La viitor, în construcții negative, ca încurajare la o acțiune, adesea ironic) Te-ai deprins tot la Ieș... Mai șezi și pîn ținut, că nu-i muri. ALECSANDRI, T. I 183. DLRLC
- (Cu complement intern) A muri moarte de erou. DLRLC
- 1.1. A suferi foarte tare, a se simți covârșit de o durere, de un sentiment etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Tăbărau pe bietul om cu gura: tată, mi-e foame, tată, mor de foame! ISPIRESCU, I. 174. DLRLC
- Striga cît îl lua gura, că moare de frig. CREANGĂ, P. 239. DLRLC
- Să moară de ciudă celelalte fete. ALECSANDRI, T. I 36. DLRLC
- Murea să afle toate despre toți și să clevetească. REBREANU, R. I 178. DLRLC
-
- 1.2. (Cu determinări introduse prin prepoziția „după”) A ține foarte mult la cineva sau la ceva, a-i plăcea nespus, a iubi cu patimă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Fete mari și mititele, Moare neica după ele. ANT. LIT. POP. I 105. DLRLC
- Sfîntul soare, dacă-i soare, Și tot după tine moare; Dară eu fecior sărac, Cum să nu mor de-al tău drag? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. DLRLC
-
- A muri cu zile = a deceda în urma unei boli insuficient îngrijite sau în împrejurări neprevăzute. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A muri cu moarte = a muri condamnat la moarte și executat. DLRLC
- După datinele noastre, cu moarte trebuie să mori. ISPIRESCU, L. 76. DLRLC
-
-
-
- A murit pe luncă macul, A murit și-i mult de-atunci. COȘBUC, P. II 276. DLRLC
-
- 3. A înceta de a mai fi văzut sau auzit; a se pierde treptat, a se stinge. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: stinge
- De pe dealuri depărtate răspundeau melodii de bucium, treceau ca vîntul serii și mureau în depărtări. SADOVEANU, O. I 101. DLRLC
- Drumul murea în desișul negru-verde a doi munți parcă împreunați. HOGAȘ, DR. II 3. DLRLC
- Focul ce murea în sobă c-o albastră vîlvătaie. MACEDONSKI, O. I 84. DLRLC
-
etimologie:
- moriri DEX '09 DEX '98