16 definiții pentru bir

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BIR, biruri, s. n. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) 1. Dare percepută în bani de către domnie de la țărani și meșteșugari; p. gener. (pop.) impozit. ◊ Expr. A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi (în mod laș) dintr-un loc. 2. (Înv.) Tribut. – Din magh. bér.

bir sn [At: TETRAEV. (1574), 230 / Pl: ~uri / E: mg bér] 1 (în Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Impozit perceput de domnie de la țărani și meșteșugari Si: (nob) birușcă. 2 (Pop; pgn) Impozit. 3 (Trs; înv) Leafa. 4 (Pfm; îe) A da ~ cu fugiții A dispărea (în mod laș). 5 (Înv; îs) -u(-i) greu Dans țărănesc. 6 Melodie după care se execută acest dans. 7 (Îpp; îs) -ul miresei Banii (sau darurile) care se strâng de la meseni pentru noii căsătoriți. 8 (Înv) Tribut.

bir s.n. 1 (în Ev. Med., în Țările Rom.) Impozitul principal perceput de domnie de la țărani și meșteșugari; gener. (pop.) impozit; taxă. ◊ Expr. A da bir cu fugiții = a) a dispărea; b) a fugi într-un mod laș dintr-un loc. 2 (înv.) Tribut. Dau ca bir [mamei-pădurilor] tot al zecelea din copiii supușilor mei (EMIN.). 3 (reg.) Leafa. 4 (pop.) Birul miresei = banii sau darurile care se strîng de la meseni pentru noii căsătoriți. 5 (pop.) Biru(-i) greu = numele unui dans țărănesc. ♦ Melodie după care se execută acest dans. • pl. -uri. /<magh. bér.

BIR, biruri, s. n. 1. Impozitul principal perceput în statele feudale românești de la țărani și meșteșugari; p. gener. (pop.) impozit. ◊ Expr. A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi (în mod laș) dintr-un loc. 2. (Înv.) Tribut. – Din magh. bér.

BIR, biruri, s. n. (Învechit și arhaizant) 1. Dare, impozit. Gindește-te că mîine îi vadeaua birului și vine să ne împlinească și n-ai o para chioară – are să ne vinză și cenușa din vatră. VLAHUȚĂ, O. A. II 55. Ai mai strîns ceva din banii birului? ALECSANDRI, T. I 259. Dar de frica birului Trecu apa Jiului. TEODORESCU, P. P. 321. ◊ Expr. A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi, a o șterge dintr-un loc (pentru a scăpa de o răspundere sau de o pedeapsă). Prietenii tăi dăduseră în vremea asta bir cu fugiții. PAS, Z. I 64. 2. Tribut. Dau ca bir [mamei-pădurilor] tot al zecelea din copiii supușilor mei. EMINESCU, N. 7. 3. (Popular) Taxă. În curtea hanului, în căruțe și pe sub căruțe, se cuibăriseră pentru somn o seamă dintre țăranii veniți la tîrg... Alții au plătit birul hangiului, așa că se tolăniseră înăuntru pe rogojini. PAS, L. I 67.

BIR, biruri, s. n. (Înv. și arh.) 1. Dare, impozit. ◊ (Astăzi în expr.) A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi dintr-un loc. 2. Tribut. – Magh. bér.

bir s. m. (cuv. etiopian) ◊ „Etiopia are o nouă monedă națională «bir» în locul «dolarului etiopian».” R.l. 11 X 76 p. 6

BIR ~uri n. 1) (în evul mediu) Impozit perceput de la țărani și orășeni. 2) ist. Dare (în bani) încasată de către domnitor pentru Poarta Otomană; tribut. * A da ~ cu fugiții a fugi de undeva; a se face nevăzut. /<ung. bér

bir n. 1. dare personală către Stat (plătită odinioară numai de țărani): sunt sătul de biruri grele AL.; biru-i greu, numele unei hore; 2. tributul ce țările române plătiau odată Porții (v. haraciu). [Ung. BÉR, chirie].

bir n., pl. urĭ (ung. bér, simbrie, chirie, de unde și bg. sîrb. bir, rut. byr). Tribut. (Vechĭ). Impozit, contribuțiune: a plăti biru. A da bir cu fugițiĭ, a fugi de unde trebuĭa să rămîĭ. Un fel de horă oltenească și melodia eĭ. (Izv. Sept. 1923, 17).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BIR s. (IST.) 1. dare, impozit, (rar) contribuție, impunere, (pop.) dajdie, (înv. și reg.) porție, slujbă, (Maram.) sazolic, (Ban.) ștaier, (înv.) adău, adet, dabilă, madea, mirie, nevoie, obicei, orânduială, rânduială, seamă. (~ către statul feudal.) 2. v. tribut.

BIR s. 1. dare, impozit, (rar) contribuție, impunere, (înv. și reg.) porție, slujbă, (Maram.) sazolic, (Ban.) ștaier, (înv.) adău, adet, dabilă, dajdie, madea, mirie, nevoie, obicei, orînduială, rînduială, seamă. (~ către statul feudal.) 2. (IST.) tribut, (înv.) nevoie. (Refuzase să plătească ~ turcilor.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bir (bíruri), s. n.1. Tribut. – 2. Impozit, dare. Tc. birr „dar” (Moldovan 423); cf. bg., sb., cr., slov. bir „impozit”, mag. bér „salariu, leafă”. În general, se admite etimonul mag. (Cihac, II, 482; DAR; Gáldi, Dict., 85); însă în mag. este împrumut și sensul nu coincide. După Miklosich (Slaw. Elem., 14; Fremdw., 78; Lexicon, 22) cuvîntul rom. provine din sl. birŭ; dar Berneker 57 recunoaște că sl. nu provine din mag. și, prin urmare, nu poate proveni decît din tc. sau din rom. Confuzia între „dar” și „impozit” este foarte curentă în uzul tc., cf. adet. Der. birar, s. m. (strîngător de biruri); birărie, s. f. (înv., impozit pe comerț); birnic, s. m. (care plătește bir, contribuabil). Cf. birșag.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a da bir cu fugiții expr. (pop.) a da înapoi în fața unor dificultăți.

Intrare: bir
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bir
  • birul
  • biru‑
plural
  • biruri
  • birurile
genitiv-dativ singular
  • bir
  • birului
plural
  • biruri
  • birurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bir, birurisubstantiv neutru

în Evul Mediu Țara Românească Moldova
  • 1. Dare percepută în bani de către domnie de la țărani și meșteșugari. DEX '09 DLRLC
    sinonime: dare
    • format_quote Gîndește-te că mîine îi vadeaua birului și vine să ne împlinească și n-ai o para chioară – are să ne vînză și cenușa din vatră. VLAHUȚĂ, O. A. II 55. DLRLC
    • format_quote Ai mai strîns ceva din banii birului? ALECSANDRI, T. I 259. DLRLC
    • format_quote Dar de frica birului Trecu apa Jiului. TEODORESCU, P. P. 321. DLRLC
    • chat_bubble A da bir cu fugiții = a dispărea, a fugi (în mod laș) dintr-un loc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Prietenii tăi dăduseră în vremea asta bir cu fugiții. PAS, Z. I 64. DLRLC
  • 2. învechit Tribut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: tribut
    • format_quote Dau ca bir [mamei-pădurilor] tot al zecelea din copiii supușilor mei. EMINESCU, N. 7. DLRLC
  • 3. popular Taxă. DLRLC
    sinonime: taxă
    • format_quote În curtea hanului, în căruțe și pe sub căruțe, se cuibăriseră pentru somn o seamă dintre țăranii veniți la tîrg... Alții au plătit birul hangiului, așa că se tolăniseră înăuntru pe rogojini. PAS, L. I 67. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.