13 definiții pentru informa


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

informa [At: NEGRUZZI, S. I, 325 / Pzi: ~mez / E: fr informer] 1 vt A furniza noi date. 2 vt A aduce la cunoștință elemente ascunse. 3 vr A strânge informații despre ceva Si: a cerceta. 4 vr A se interesa de cineva.

INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. A da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința. ♦ Refl. A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica. – Din fr. informer, lat. informare.

INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. A da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința. ♦ Refl. A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica. – Din fr. informer, lat. informare.

INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. (Adesea urmat de determinări introduse prin «despre», «de», «în privința», «cu privire la») A da cuiva informații despre ceva, a procura lămuriri, a face cunoscut, a pune în curent; a înștiința, a încunoștința. M-a informat despre evenimentele survenite.Refl. A căuta să se pună în curent cu ceva, a culege informații; a se interesa. Cea mai mare crimă a unui conducător este să nu fie informat despre lucruri și despre oameni. Să nu știe să se informeze. CAMIL PETRESCU, B. 173. Informîndu-ne de locuința acestui vestit distilator, ni se răspunse că... NEGRUZZI, S. I 325.

INFORMÁ vb. I. 1. tr. A da cuiva informații; a înștiința. 2. refl. A strânge informații; a înștiința. 2. refl. A strânge informații, știri; a se interesa. [< fr. informer, it., lat. informare].

INFORMÁ vb. I. tr. a da cuiva informații; a înștiința. II. refl. a strânge informații, știri; a se interesa. (< fr. /s’/informer, lat. informare)

A INFORMÁ ~éz tranz. A face să dispună de informație. 2) A pune în cunoștință de cauză printr-o informație; a pune la curent; a anunța; a înștiința. /<fr. informer, lat. informare

A SE INFORMÁ mă ~éz intranz. A strânge informații; a se pune la curent pe bază de informații; a se documenta. /<fr. informer, lat. informare

informà v. 1. a da informațiuni; 2. a instrui o cauză criminală: justiția informează; 3. a căuta să afle.

*informéz v. tr. (fr. informer; lat. informare, a da formă, a instrui). Inștiințez, daŭ informațiunĭ. V. intr. Jur. Instruesc o cauză criminală: a informa contra cuĭva. V. refl. Culeg informațiunĭ, cercetez ce s’a întîmplat.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

informá (a ~) vb., ind. prez. 3 informeáză

informá vb., ind. prez. 1 sg. informéz, 3 sg. și pl. informeáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INFORMÁ vb. 1. v. documenta. 2. a se interesa, (înv. și reg.) a cerca. (Se ~ de tot ce-a mai apărut.) 3. a cerceta, (Transilv., Ban. și Bucov.) a știrici. (S-a ~ peste tot.) 4. a anunța, a aviza, a încunoștința, a înștiința, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 5. v. comunica. 6. v. preveni.

INFORMA vb. 1. a cerceta, a se documenta, a studia, a vedea, (înv.) a se pliroforisi. (S-a ~ dacă nu s-a mai scris despre asta.) 2. a se interesa, (înv. și reg.) a cerca. (Se ~ de tot ce-a mai apărut.) 3. a cerceta, (Transilv., Ban. și Bucov.) a știrici. (S-a ~ peste tot.) 4. a anunța, a aviza, a încunoștința, a înștiința, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 5. a anunța, a comunica, a încunoștința, a înștiința, a vesti, (rar) a semnaliza, (Transilv. și Ban.) a știrici. (Vă ~ că trebuie să fiți prezenți.) 6. a avertiza, a înștiința, a preveni, (prin Transilv. și Ban.) a priti, (înv.) a prevesti. (Te ~ că mîine vine controlul.)

Intrare: informa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • informa
  • informare
  • informat
  • informatu‑
  • informând
  • informându‑
singular plural
  • informea
  • informați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • informez
(să)
  • informez
  • informam
  • informai
  • informasem
a II-a (tu)
  • informezi
(să)
  • informezi
  • informai
  • informași
  • informaseși
a III-a (el, ea)
  • informea
(să)
  • informeze
  • informa
  • informă
  • informase
plural I (noi)
  • informăm
(să)
  • informăm
  • informam
  • informarăm
  • informaserăm
  • informasem
a II-a (voi)
  • informați
(să)
  • informați
  • informați
  • informarăți
  • informaserăți
  • informaseți
a III-a (ei, ele)
  • informea
(să)
  • informeze
  • informau
  • informa
  • informaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

informa

  • 1. A da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: anunța încunoștința înștiința un exemplu
    exemple
    • M-a informat despre evenimentele survenite.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN 2 exemple
      exemple
      • Cea mai mare crimă a unui conducător este să nu fie informat despre lucruri și despre oameni. Să nu știe să se informeze. CAMIL PETRESCU, B. 173.
      • Informîndu-ne de locuința acestui vestit distilator, ni se răspunse că... NEGRUZZI, S. I 325.

etimologie: