5 definiții pentru pricinuit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PRICINUÍ vb. 1. v. provoca. 2. v. stârni. 3. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a produce, a provoca, a stârni. (Injecția i-a ~ o senzație de înviorare.) 4. v. aduce.

PRICINUÍ vb. v. certa, invoca, învrăjbi, judeca, pretexta, supăra.

A PRICINUÍ ~iésc tranz. (procese, acțiuni, stări etc.) A face să se producă; a provoca; a cauza; a aduce; a cășuna. ~ daune. /pricină + suf. ~ui


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

pricinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pricinuiáscă

Intrare: pricinuit
pricinuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricinuit
  • pricinuitul
  • pricinuitu‑
  • pricinui
  • pricinuita
plural
  • pricinuiți
  • pricinuiții
  • pricinuite
  • pricinuitele
genitiv-dativ singular
  • pricinuit
  • pricinuitului
  • pricinuite
  • pricinuitei
plural
  • pricinuiți
  • pricinuiților
  • pricinuite
  • pricinuitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)