5 definiții pentru pricinuit
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui.
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
PRICINUÍ vb. 1. v. provoca. 2. v. stârni. 3. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a produce, a provoca, a stârni. (Injecția i-a ~ o senzație de înviorare.) 4. v. aduce.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PRICINUÍ vb. v. certa, invoca, învrăjbi, judeca, pretexta, supăra.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A PRICINUÍ ~iésc tranz. (procese, acțiuni, stări etc.) A face să se producă; a provoca; a cauza; a aduce; a cășuna. ~ daune. /pricină + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
pricinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pricinuiáscă
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||