opțiuni
  • info

5 definiții pentru pricinuit

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui.

A PRICINUÍ ~iésc tranz. (procese, acțiuni, stări etc.) A face să se producă; a provoca; a cauza; a aduce; a cășuna. ~ daune. /pricină + suf. ~ui

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

pricinuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. pricinuiáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRICINUÍ vb. 1. v. provoca. 2. v. stârni. 3. a cauza, a crea, a da, a determina, a face, a produce, a provoca, a stârni. (Injecția i-a ~ o senzație de înviorare.) 4. v. aduce.

PRICINUÍ vb. v. certa, invoca, învrăjbi, judeca, pretexta, supăra.

Intrare: pricinuit
pricinuit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pricinuit
  • pricinuitul
  • pricinuitu‑
  • pricinuită
  • pricinuita
plural
  • pricinuiți
  • pricinuiții
  • pricinuite
  • pricinuitele
genitiv-dativ singular
  • pricinuit
  • pricinuitului
  • pricinuite
  • pricinuitei
plural
  • pricinuiți
  • pricinuiților
  • pricinuite
  • pricinuitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

pricinui, pricinuiescverb

  • 1. A fi cauza, mobilul a ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: cășuna determina prilejui produce provoca
    • format_quote Dar nu pricinuiește nimănui nici un rău. C. PETRESCU, C. V. 227. DLRLC
    • format_quote Mi-a pricinuit încă tot atîta bucurie constatarea că nu ai uitat făgăduiala. BRĂTESCU-VOINEȘTI, E. 31. DLRLC
    • format_quote Va răspunde acela care, prin nesocotita-i purtare, a pricinuit această ruptură. CARAGIALE, O. III 90. DLRLC
  • 2. reflexiv reciproc regional A se certa, a se încăiera; a se prici. DLRLC
    sinonime: certa prici încăiera
    • format_quote Am aflat pe vărul Culiță și pe cumătrul Pahon pricinuindu-se la birt și-am voit să-i despart. RETEGANUL, P. IV 24. DLRLC
etimologie:
  • Pricină + sufix -ui. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.