DARE, dări, s. f. Acțiunea de a da². ◊ Loc. adj. (Despre oameni) Cu dare de mână = înstărit, bogat. ♦ Dare de seamă = raport, referat asupra unei activități, unei gestiuni etc. într-o anumită perioadă; prezentare critică a unei scrieri literare sau științifice, recenzie; relatare (în ziare) a unor fapte, întâmplări etc. Dare la semn = tragere la țintă. Dare în judecată = chemare a unei persoane în fața unei instanțe judecătorești în calitate de pârât. Dare la lumină = publicare, tipărire. Dare pe față (sau în vileag) = divulgare, demascare. ♦ (În Evul Mediu, la români) Nume generic pentru obligațiile în bani sau în natură; impozit. – V. da².

dare sf [At: N. COSTIN, L. 294 / Pl: dări / E: da²] 1 Aducere în apropierea, la îndemâna, în brațele etc. cuiva. 2 Punere a cuiva sau a ceva la dispoziția cuiva. 3 Predare. 4 (Îvp) Dăruire. 5 (Îvp) Vindere. 6 (D. oameni; îla) Cu ~ de mână Înstărit. 7 (Îs) ~ de seamă Raport asupra unei activități, gestiuni etc. într-o anumită perioadă. 8 (Îas) Prezentare critică a unei scrieri literare sau științifice Si: recenzie. 9 Relatare (în ziare) a unor fapte, întâmplări etc. 10 (Înv; îs) ~ la semn Tragere la țintă. 11 (Îs) ~ în judecată Chemare a unei persoane în fața instanțelor judecătorești în calitate de pârât. 12 (Îs) ~ în funcțiune Deschidere a unui magazin, imobil etc. 13 (Îs) ~ în exploatare Deschidere a unei mine pentru extragerea zăcământului. 14 (Îs) ~ la lumină Publicare. 15 (Îs) ~ pe față (sau în vileag) Divulgare. 16 (Pex; îs) Demascare. 17 (în Evul Mediu) Obligație în bani și natură Si: impozit.

DARE, dări, s. f. Acțiunea de a da². ◊ Loc. adj. (Despre oameni) Cu dare de mână = înstărit, bogat. ♦ Dare de seamă = raport, referat asupra unei activități, unei gestiuni etc. într-o anumită perioadă; prezentare critică a unei scrieri literare sau științifice, recenzie; relatare (în ziare) a unor fapte, întâmplări etc. Dare la semn = tragere la țintă. Dare în judecată = chemare a unei persoane în fața unei instanțe judecătorești în calitate de pârât. Dare la lumină = publicare, tipărire. Dare pe față (sau în vileag) = divulgare, demascare. ♦ (În evul mediu, la români) Nume generic pentru obligațiile în bani și în natură; impozit. – V. da².

DARE, dări, s. f. 1. Acțiunea de a da. Deputații erau porunciți de Tomșa ca, neputînd înturna pre Lăpușneanu din cale, să-și urmeze drumul la Constantinopol, unde prin jalobe și dare de bani să mijlocească mazilia lui. NEGRUZZI, S. I 142. ◊ (Mai ales în expr.) Dare de seamă = a) raport, referat asupra unei activități, a unei gestiuni etc.; b) prezentare critică a unei scrieri literare sau științifice; recenzie. Era o dare de seamă asupra unei cărți de curînd apărute. VLAHUȚĂ, O. A. III 40; c) relatare, mai ales în ziare (v. reportaj, cronică) a unor întîmplări, fapte etc. (Fig.) Mioara... plictisită de darea de seamă cotidiană a Linei, tace mai departe. CAMIL PETRESCU, T. II 65. Dare la semn = tragere la țintă. Erau mult mai norocoși patronii de la cortul de dare la semn. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. II 171. Dare în judecată = intentare a unui proces (împotriva cuiva). După ce făceam cercetarea care mi se poruncise, dacă era caz de dare în judecată, ceream ca... [persoana] să fie trimisă înaintea judecății. GALACTION, O. I 28. Dare la lumină = publicare, tipărire. Nu mă pot opri să vă împărtășesc versuri din prețioasele mărgăritare... a căror dare la lumină... înavuțește literatura noastră populară. MACEDONSKI, O. IV 12. Dare pe față (sau în vileag) = divulgare, denunțare, demascare. El, care totdeauna slujise de pildă vie de cumpătare, se năpustise deodată la desfrîu. Era aceasta darea pe față a unei vieți ce dusese și pînă atunci în întuneric, sau reluarea unor vechi deprinderi. M. I. CARAGIALE, C. 13. ◊ Loc. adj. (Despre persoane) Cu dare de mînă = înstărit, bogat. Văduvă cu dare de mînă și fără copii. M. I. CARAGIALE, C. 143. Un tînăr cu dare de mînă... cheltuise și el foarte mulți bani pe cai. MACEDONSKI, O. III 40. S-a dus la țară pe lîngă tată-său, care era negustor cu dare de mînă. CARAGIALE, O. II 243. 2. (Popular) Impozit, bir. Bucatele tot n-au preț, însă ni le-au ridicat pentru dări. SAHIA, N. 118. Înaltă nobilime!... Săracii în lacrimi și nevoi Se zbat ca să-ți plătească la dări și biruri noi. MACEDONSKI, O. I 375. Norodul ușurat-ai de dări? NEGRUZZI, S. II 187.

DARE dări f. 1) v. DA. ◊ ~ de seamă raport asupra unei activități pentru o anumită perioadă. ~ pe față (sau în vileag) divulgare. Cu ~ de mână înstărit; avut; bogat. 2) înv. Plată obligatorie (în bani sau în natură) vărsată de cetățeni în bugetul statului; dajdie; impozit. /v. a da

dare f. 1. acțiunea de a da, dare de bani: cu dare de mână, înstărit, cu avere; 2. impozit, contribuțiune: a pune dări multe. [V. da].

dáre f. Acțiunea de a da. Bir, contribuțiune. Om cu dare de mînă, căruĭa-ĭ dă mîna, bogat. Dare de samă, raport, referat.

dare s. f., g.-d. art. dării; pl. dări

dare s. f., g.-d. art. dării; pl. dări

dare s. f., g.-d. art. dării; pl. dări

DARE s. 1. v. trasare. 2. dare de seamă = raport, referat, situație, (prin Transilv.) sămădaș, (înv.) doclad, otnoșenie, tacrir, (rusism înv.) predstavlenie. (A întocmit o ~ despre...) 3. v. bir.

DARE s. 1. trasare. (~ unei directive.) 2. dare de seamă = raport, referat, situație, (prin Transilv.) sămădaș, (înv.) doclad, otnoșenie, tacrir, (rusism înv.) predstavlenie. (A întocmit o ~ despre...) 3. bir, impozit, (rar) contribuție, impunere, (înv. și reg.) porție, slujbă, (Maram.) sazolic, (Ban.) ștaier, (înv.) adău, adet, dabilă, dajdie, madea, mirie, nevoie, obicei, orînduială, rînduială, seamă. (~ către statul feudal.)