63 intrări

Articole pe această temă:

494 de definiții (maximum 20 afișate)

arată toate definițiile

MÁRE2, mări, s. f. Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafața Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă țărm; p. ext. ocean. ◊ Expr. Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vântura mări și țări = a călători mult. A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sunt minime. Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte departe. ♦ Fig. Suprafață vastă; întindere mare; imensitate. ♦ Fig. Mulțime (nesfârșită), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is.

MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depășește dimensiunile obișnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparație). ◊ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte degete. Literă mare = majusculă. ◊ Expr. A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenție. ◊ (Adverbial) Făină măcinată mare. ♦ (Despre suprafețe) Întins2, vast. ◊ (Substantivat; în loc. adv.) În mare = a) pe scară amplă; după un plan vast; b) în linii generale, în rezumat. ♦ Înalt. Deal mare. ♦ Lung. Păr mare. ♦ Încăpător, spațios; voluminos. Vas mare. ◊ (Pop.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasă a unei case țărănești, destinată oaspeților. ♦ Lat.; adânc. Apă mare. II. (Indică cantitatea) 1. Care este în cantitate însemnată; abundent, mult; numeros. ♦ (Despre ape curgătoare, viituri; de obicei în legătură cu verbe ca „a veni”) Cu debit sporit, umflat. 2. (Despre numere sau, p. ext. despre valori care se pot exprima numeric) Care este în cantitate însemnată; ridicat. ♦ (Despre prețuri) Ridicat. ◊ Loc. adj. De mare preț = foarte valoros, prețios, scump. ♦ (Despre colectivități) Numeros. III. (Arată rezultatul dezvoltării ființelor) Care a depășit frageda copilărie; care a intrat în adolescență; care a ajuns la maturitate. ◊ Fată mare = fată la vârsta măritișului; virgină, fecioară. ◊ Expr. Să crești mare! formulă cu care se răspunde unui copil la salut, cu care i se mulțumește pentru un serviciu etc. Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori și mici și mari = toți, toate, toată lumea; (în construcții negative) nimeni. ♦ (De obicei la comparativ sau la superlativ relativ) Mai (sau cel mai) în vârstă. IV. (Indică durata; despre unități de timp) De lungă durată, îndelung, lung. ◊ Postul (cel) Mare = postul cel mai lung din cuprinsul anului, care precedă sărbătoarea Paștilor. (Pop.) An mare = an bisect. V. (Indică intensitatea) 1. (Despre surse de lumină și căldură) Puternic, intens. ◊ Ziua mare = partea dimineții (după răsăritul soarelui) când lumina este deplină, intensă. ◊ Expr. (Ziua) în (sau la) amiaza-mare = în toiul zilei, în plină zi, la amiază. 2. (Despre sunete, voce, zgomote) Puternic, ridicat. ◊ Expr. A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat. A fi cu gura mare = a fi certăreț, scandalagiu. 3. (Despre fenomene atmosferice) Violent, aspru, năprasnic. Ger mare. 4. (Despre ritmul de mișcare sau de deplasare) Care a depășit viteza obișnuită; crescut (ca viteză), mărit. 5. (Despre stări sufletești, sentimente, senzații etc.) Intens, profund, tare. ◊ Loc. adv. (Reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ◊ Expr. (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rușinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, rușine etc.). ♦ (Adverbial; pop.) Din cale-afară, peste măsură. ♦ Grav. Greșeală mare. VI. (Arată calitatea, valoarea) 1. De valoare, de însemnătate deosebită; important, însemnat. ◊ Zi mare = zi de sărbătoare; zi importantă. Strada mare = nume dat în unele orașe de provincie străzii principale. Drum mare sau drumul (cel) mare = drum principal de largă circulație, care leagă localități importante. ◊ Expr. Vorbe mari = a) cuvinte bombastice; promisiuni goale; b) (rar) laude. Mare lucru = a) lucru care impresionează sau deșteaptă mirare; b) lucru care nu reprezintă nimic de seamă, care reprezintă prea puțin, care este nesemnificativ; c) (în construcții negative dă contextului valoare afirmativă și invers) n-aș crede să (nu)... ♦ Hotărâtor. ♦ Uimitor, extraordinar, impresionant. ◊ Expr. Mare minune sau minune mare = a) (cu valoare de exclamație) exprimă uimire, admirație etc.; b) (reg.; cu valoare de superlativ) foarte frumos (sau bun etc.). Mare minune să (nu)... = ar fi de mirare să (nu)..., n-aș crede să (nu)... ♦ Grav, serios. 2. Cu calități excepționale; ilustru, celebru, renumit. ♦ Ieșit din comun; deosebit. 3. Care ocupă un loc de frunte într-o ierarhie; cu vază. ◊ Socru mare = tatăl mirelui; (la pl.) părinții mirelui. Soacră mare sau soacra cea mare = mama mirelui. ◊ Expr. A se ține mare = a fi mândru, semeț, fudul. (Substantivat) A trage (sau a călca) a mare = a-și da importanță; a căuta să ajungă pe cei sus-puși. La mai mare, urare adresată cuiva cu ocazia unei numiri sau a unei avansări într-un post. Mare și tare sau tare și mare = foarte puternic, influent. ♦ (Substantivat) Mai-mare = căpetenie, șef. ♦ Superior în ceea ce privește calitățile morale. ◊ Expr. Mare la inimă (sau la suflet) = mărinimos, generos. ♦ Deosebit, ales2, distins. Mare cinste.Mare ținută = îmbrăcăminte sau uniformă destinată pentru anumite solemnități. ♦ (Despre ospețe, serbări) Plin de strălucire; bogat, fastuos, pompos. – Lat. mas, maris.

MÁRE2, mări, s. f. Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafața Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă țărm; p. ext. ocean. ◊ Expr. Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vântura mări și țări = a călători mult. A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sunt minime. Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte departe. ♦ Fig. Suprafață vastă; întindere mare; imensitate. ♦ Fig. Mulțime (nesfârșită), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is.

MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depășește dimensiunile obișnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparație). ◊ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte degete. Literă mare = majusculă. ◊ Expr. A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenție. ◊ (Adverbial) Făină măcinată mare. ♦ (Despre suprafețe) Întins2, vast. ◊ (Substantivat; în loc. adv.) În mare = a) pe scară amplă; după un plan vast; b) în linii generale, în rezumat. ♦ Înalt. Deal mare. ♦ Lung. Păr mare. ♦ Încăpător, spațios; voluminos. Vas mare. ◊ (Pop.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasă a unei case țărănești, destinată oaspeților. ♦ Lat.; adânc. Apă mare. II. (Indică cantitatea) 1. Care este în cantitate însemnată; abundent, mult; numeros. ♦ (Despre ape curgătoare, viituri; de obicei în legătură cu verbe ca „a veni”) Cu debit sporit, umflat. 2. (Despre numere sau, p. ext. despre valori care se pot exprima numeric) Care este în cantitate însemnată; ridicat. ♦ (Despre prețuri) Ridicat. ◊ Loc. adj. De mare preț = foarte valoros, prețios, scump. ♦ (Despre colectivități) Numeros. III. (Arată rezultatul dezvoltării ființelor) Care a depășit frageda copilărie; care a intrat în adolescență; care a ajuns la maturitate. ◊ Fată mare = fată la vârsta măritișului; virgină, fecioară. ◊ Expr. Să crești mare! formulă cu care se răspunde unui copil la salut, cu care i se mulțumește pentru un serviciu etc. Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori și mici și mari = toți, toate, toată lumea; (în construcții negative) nimeni. ♦ (De obicei la comparativ sau la superlativ relativ) Mai (sau cel mai) în vârstă. IV. (Indică durata; despre unități de timp) De lungă durată, îndelung, lung. ◊ Postul (cel) mare = postul cel mai lung din cuprinsul anului, care precedă sărbătoarea Paștilor. (Pop.) An mare = an bisect. V. (Indică intensitatea) 1. (Despre surse de lumină și căldură) Puternic, intens. ◊ Ziua mare = partea dimineții (după răsăritul soarelui) când lumina este deplină, intensă. ◊ Expr. (Ziua) în (sau la) amiaza-mare = în toiul zilei, în plină zi, la amiază. 2. (Despre sunete, voce, zgomote) Puternic, ridicat. ◊ Expr. A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat. A fi cu gura mare = a fi certăreț, scandalagiu. 3. (Despre fenomene atmosferice) Violent, aspru, năprasnic. Ger mare. 4. (Despre ritmul de mișcare sau de deplasare) Care a depășit viteza obișnuită; crescut (ca viteză), mărit. 5. (Despre stări sufletești, sentimente, senzații etc.) Intens, profund, tare. ◊ Loc. adv. (Reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ◊ Expr. (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rușinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, rușine etc.). ♦ (Adverbial; pop.) Din cale-afară, peste măsură. ♦ Grav. Greșeală mare. VI. (Arată calitatea, valoarea) 1. De valoare, de însemnătate deosebită; important, însemnat. ◊ Zi mare = zi de sărbătoare; zi importantă. Strada mare = nume dat în unele orașe de provincie străzii principale. Drum mare sau drumul (cel) mare = drum principal de largă circulație, care leagă localități importante. ◊ Expr. Vorbe mari = a) cuvinte bombastice; promisiuni goale; b) (rar) laude. Mare lucru = a) lucru care impresionează sau deșteaptă mirare; b) lucru care nu reprezintă nimic de seamă, care reprezintă prea puțin, care este nesemnificativ; c) (în construcții negative dă contextului valoare afirmativă și invers) n-aș crede să (nu)... ♦ Hotărâtor. ♦ Uimitor, extraordinar, impresionant. ◊ Expr. Mare minune sau minune mare = a) (cu valoare de exclamație) exprimă uimire, admirație etc.; b) (reg.; cu valoare de superlativ) foarte frumos (sau bun etc.). Mare minune să (nu)... = ar fi de mirare să (nu)..., n-aș crede să (nu)... ♦ Grav, serios. 2. Cu calități excepționale; ilustru, celebru, renumit. ♦ Ieșit din comun; deosebit. 3. Care ocupă un loc de frunte într-o ierarhie; cu vază. ◊ Socru mare = tatăl mirelui; (la pl.) părinții mirelui. Soacră mare sau soacra cea mare = mama mirelui. ◊ Expr. A se ține mare = a fi mândru, semeț, fudul. (Substantivat) A trage (sau a călca) a mare = a-și da importanță; a căuta să ajungă pe cei sus-puși. La mai mare, urare adresată cuiva cu ocazia unei numiri sau a unei avansări într-un post. Mare și tare sau tare și mare = foarte puternic, influent. ♦ (Substantivat) Mai-mare = căpetenie, șef. ♦ Superior în ceea ce privește calitățile morale. ◊ Expr. Mare la inimă (sau la suflet) = mărinimos, generos. ♦ Deosebit, ales2, distins. Mare cinste.Mare ținută = îmbrăcăminte sau uniformă destinată pentru anumite solemnități. ♦ (Despre ospețe, serbări) Plin de strălucire; bogat, fastuos, pompos. – Probabil lat. mas, maris.

MÁRE2, mări, s. f. Vastă întindere de apă stătătoare, sărată și amară, de obicei unită cu oceanul printr-o strîmtoare sau formînd partea oceanului de lîngă țărm; nume generic dat apelor sărate de pe suprafața pămîntului. Cînd chiuie o dată, se cutremură pămîntul, văile răsună, mările clocotesc și peștii din ele se sparie. CREANGĂ, P. 54. La picioare-ți cad și-ți caut în ochi negri-adînci ca marea, Și sărut a tale mine și-i întreb de poți ierta. EMINESCU, O. I 30. Marea limpede și albastră pare ca un smarald încadrat într-un inel de aur. ALECSANDRI, O. P. 312. Lup de mare v. l u p. Cal de mare v. c a l (3). Spumă de mare v. s p u m ă. Rău de mare v. r ă u. ◊ Expr. Marea cu sarea = imposibilul. A făgădui marea cu sarea.Popa cerea însă marea cu sarea! SLAVICI, O. II 88. A cerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sînt foarte mici. Bine, bine! cercați voi marea cu degetul, dar ia! să vedem, cum i-ți da de fund? CREANGĂ, P. 260. (În legătură cu verbe de mișcare) Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte departe, v. n o u ă. Și merg ei și merg, cale lungă să le-ajungă, trecînd peste nouă mări, peste nouă țări și peste nouă ape mari. CREANGĂ, P. 207. A vîntura mări și țări = a cutreiera lumea largă, a hoinări. ◊ Fig. Întindere mare, suprafață întinsă, vastă; imensitate. La asfințit un soare roșu, încununat de nouri de jăratic, se cufunda în mările verzi ale codrilor. SADOVEANU, O. I 325. S-aprinde un joc de licăriri ciudate pe această mare întinsă de nisipuri arzătoare. BART, S. M. 22. Stele pluteau ca niște faruri pe nemăsurata și liniștita mare de întuneric. VLAHUȚĂ, O. A. 158.

MÁRE1, mari, adj. 1. (Indicînd dimensiunea; în opoziție cu mic) Care depășește dimensiunile obișnuite, care întrece măsura mijlocie. Ca un glas domol de clopot Sună codrii mari de brad. COȘBUC, P. I 48. Ghemele tari și mari ca bostanii. RETEGANUL, P. I 57. Literă mare = literă folosită în mod obișnuit ca inițială a substantivelor proprii și a cuvintelor cu care începe o frază. Degetul cel mare = degetul cei mai gros, format numai din două falange (și care, la mînă, se poate opune celorlalte degete). Cuprinzîndu-și tîmplele între degetul cel mare și arătător, se gîndea la ceva. GALAN, B. I 54. ◊ Expr. A face (sau a deschide) ochii mari (cît cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate. [Evantia] deschise ochii mari cătînd în jurul ei cu spaimă. BART, E. 205. Cît toate zilele de mare v. zi. A lăsa (pe cineva) mare și devreme = a lăsa pe cineva dezamăgit, cu buzele umflate. Pupăza.. își ia apoi drumul în zbor spre Humulești și mă lasă mare și devreme cu lacrimile pe obraz, uitîndu-mă după dînsa. CREANGĂ, 57. A fi (sau a umbla) cu capul mare = a fi încrezut, a-și da aere. ◊ (Adverbial; în legătură cu «a măcina», «a pisa») Sarea era tot atît de vînătă ca zahărul, pisată mare. C. PETRESCU, Î. II 166. ♦ (Despre suprafețe) întins, vast, larg. O țară așa de mare și bogată. CREANGĂ, P. 184. Apa... în mari cercuri se-nvîrti. ALECSANDRI, P. I 13. ◊ Fig. Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare. EMINESCU, O. I 148. ◊ Expr. În mare = a) după un plan vast, în proporții vaste. Începu să facă, în tovărășie, negoț în mare și cu străinătatea. CAMIL PETRESCU, O. II 65; b) în linii generale, în rezumat, în linii mari v. linie. ♦ (În opoziție cu jos, scund) Înalt. Un deal mare ne desparte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 253. ♦ (În opoziție cu scurt) Lung. Pată cu cosița mare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 209. ♦ Încăpător, cuprinzător, spațios, voluminos. Au împlut un sac mare, mare. SBIERA, P. 184. Trec furnici ducînd în gură de făină marii saci Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci. EMINESCU, O. I 87. ◊ Casa cea mare = camera cea mai frumoasă dintr-o casă țărănească, destinată oaspeților. ♦ (Despre cursuri de apă; în opoziție cu îngust, mic) Lat, adînc. Era o apă mare, ca Dunărea, ori poate și mai mare. RETEGANUL, P. II 11. 2. (Indicînd cantitatea, numărul sau intensitatea; în opoziție cu puțin, mic, redus) Mult, îmbelșugat, bogat, abundent, în cantitate însemnată; numeros. Lisa își săpase albie prăpăstioasă, iar la viituri mari, puhoiul rupea și surpa ogoarele din coasta satului. SADOVEANU, M. C, 5. O ceată mai mare de fete Au prins pe flăcăi, mai puțini. COȘBUC, P. 11 47. Se va supune cum i se va făgădui mai mare simbrie. NEGRUZZI, S. I 138. ◊ Expr. (Despre ape curgătoare) A veni mare = a crește, a se umfla. Apa venise mare. În munte se topeau încă nămeții. C. PETRESCU, Î. II 174. Prahova, din cauza ploilor la munte, venise mare. BOLINTINEANU, O. 427. ♦ (Despre surse de lumină și căldură care pot fi reglate) Puternic, intens. Fă lampa mai mare! 3. (Despre diviziuni de timp; în opoziție cu scurt) De lungă durată, lung. Făcu noaptea aceasta să fie de trei ori mai mare. ISPIRESCU, U. 16. Cît era ziulica și noaptea de mare, ședeau singuri-singurei. CREANGĂ, P. 73. Că ziua cîtu-i de mare Nime gînd ca mine n-are. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 82. 4. (Purtînd accentul în frază, adesea precedînd substantivul) în grad înalt, intens, adînc, profund, tare. Avusese mare iubire pentru el. SADOVEANU, M. C. 7. Marea înzestrare auditivă a lui Caragiale a fost una din rădăcinile artei lui. VIANU, S. 114. Mă, dă drept să-ți spun că mare nătărău mai ești! CREANGĂ, O. A. 150. ◊ Mare viteză v. viteză.Loc. adj. De-a mai mare dragul v. drag.Expr. (A-i fi cuiva) mai mare dragul (sau mila, rușinea, necazul etc.) = (a-i fi cuiva) foarte drag, foarte bine, foarte plăcut (milă, rușine, necaz etc.). Și-n mijloc el, mai mare dragul. COȘBUC, P. I 241. Ți-i mai mare dragul să te duci la el. CREANGĂ, A. 19. Ziua-mare = moment al dimineții cînd soarele a răsărit de mult, cînd lumina începe să devină intensă. Cînd am deschis ochii, era ziua-mare. NEGRUZZI, S. I 60. Ziua în amiaza-mare v. amiază. Îndata-mare v. îndată. ♦ (Despre sunet, glas; în opoziție cu slab, stins) Tare, puternic, ridicaf. Se auzea un glas mare, mînios, la care răspundea vocea groasă a hangiului. SADOVEANU, O. VII 28. Și-n glas mare îți urăm.. Ani mulți. ALECSANDRI, P. II 110. ◊ Expr. A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glasul ridicat, tare, strigînd. Striga în gura mare că crapă de foame. CREANGĂ, P. 241. A fi cu gura mare = a fi certăreț. ♦ (Despre fenomene atmosferice) Violent, năprasnic, aspru. Ger mare.Țipa șerpele în gura broaștei de secetă mare ce era pe acolo. CREANGĂ, P. 247. Vînt mare Se rădică. CONACHI, P. 265. ♦ (Adverbial, popular) Din cale-afară, peste măsură, tare. A să fie Mare mult omor! ALECSANDRI, P. I 54. Mare posomorîtu-i. id. T. 138.5. (Despre ființe; în opoziție cu tînăr) Adult, matur, major, vîrstnic; (la comparativ) mai în vîrstă, mai bătrîn. Tu să te supui mie, căci îți sînt frate mai mare. SADOVEANU, M. C. 17. Și-oi ajunge să-mi cresc copiii, să mi-i văd mari și voinici. MIRONESCU, S. A. 37. Aici nu sîntem la leș ca să mă iei în rîs. Acu-s mare !. ALECSANDRI, T. I 184. ◊ Fată-mare v. fată. Mamă-mare v. mamă. Coană-mare v. cucoană. Socru-mare v. socru.Tată-mare v. tată.Expr. (Despre copii) A se face mare = a crește, a deveni adult, matur. Dragii mei copii, v-ați făcut mari. ISPIRESCU, E. 33. ◊ (Substantivat) Ba mai bine îi dau eu una peste bot ca să nu se amestece în vorba ălor mari. SADOVEANU, M. C. 6. ◊ (Expr.) Cu mic cu mare v. mic. 6. Vestit, renumit, ilustru. Viața marelui nostru poet Mihail Eminescu a fost nefericită și scurtă. SADOVEANU, E. 75. ◊ (În componența unor nume proprii) Ștefan cel Mare. Alexandru cel Mare. 7. (În opoziție cu inferior, de jos, subaltern) Care ocupă un rang superior într-o ierarhie; puternic, sus-pus. Tot crai și tot crăiese mari. COȘBUC, P. I 57. Șădea într-o chiliuță din casele unui boier mare. EMINESCU, N. 57. ◊ Expr. Mare și tare = puternic, influent. Iară mare și tare-i în comună primarele. C. PETRESCU, Î. II 11. A se ține mare = a fi mîndru, fudul, semeț. A călca a maro v. călca. La mai mare, urare făcută cuiva cu ocazia unei numiri sau avansări într-un post. ◊ (Substantivat) împrejur cei mari ai țării și ai sfatului s-adună. EMINESCU, O. I 165. (Expr.) Mai- marele = șeful, superiorul. A luat poziție de drepți dinaintea mai-marilor, așa cum se ia la armată. PASS, L. II 24. Mai-marii lui văzîndu-l că și-a făcut datoria de ostaș, l-au slobozit din oaste. CREANGĂ, P. 297. ◊ (Precedînd denumirile de dregători din trecut, arată treapta cea mai înaltă a dregătoriilor respective) Mare ban, mare logofăt.Călărime, supt comanda marelui paharnic, BĂLCESCU, O. I 13. ♦ (Despre familie, nume, neam) Nobil, ales, făcînd parte din protipendadă. De se trag din neam mare, Asta e o-ntîmplare. ALEXANDRESCU, M. 321. 8. (În opoziție cu de rînd, obișnuit) Important, de seamă, hotărîtor. Lupta cea mare se va da odată. SAHIA, N. 40. Prînzul cel mare v. prînz. Zi mare = zi de sărbătoare, zi importantă. Săptămîna mare = săptămîna care precedă imediat sărbătoarea paștilor la creștini. Strada mare = nume dat în orașele de provincie străzii principale. Vorbe mari = cuvinte umflate, vorbe fără miez, bombastice, promisiuni goale. Aceia care vorbe mari aruncă. EMINESCU, O. I 151. ◊ Expr. Cu mare ce v. ce. Mare lucru v. lucru (III 2). ♦ (Despre onoruri, glorie) Deosebit, ales, înalt. Fură bine dăruiți și trimiși înapoi cu mare cinste. BĂLCESCU, O. II 271. ♦ (Despre obiecte; în opoziție cu ieftin, neînsemnat) De preț, valoros, scump. Cu mari daruri l-au dăruit. CREANGĂ, P. 102. ♦ Uimitor, extraordinar. Harap-Alb vede altă drăcărie și mai mare. CREANGĂ, P. 241.

MÁRE1, mari, adj. 1. Care depășește dimensiunile obișnuite. ◊ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros care, la mână, se poate opune celorlalte degete. ◊ Expr. A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate. A lăsa (pe cineva) mare și devreme = a lăsa (pe cineva) dezamăgit. ◊ (Adverbial) Făină măcinată mare. ♦ (Despre suprafețe) Întins, vast. ◊ Expr. În mare = după un plan vast; în linii generale. ♦ Înalt. Un deal mare ne desparte (JARNÍK-BÎRSEANU). ♦ Lung. Păr mare. ♦ Încăpător, spațios; voluminos. Au umplut un sac mare, mare (SBIERA). ♦ (În expr.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasă a unei case țărănești, destinată oaspeților. ♦ Lat; adânc. Apă mare. 2. În cantitate însemnată, abundent, mult; numeros. ◊ Expr. (Despre ape curgătoare) A veni mare = a crește, a se umfla; a inunda. ♦ (Despre surse de lumină și căldură) Puternic, intens. 3. De lungă durată. 4. În grad înalt; intens, profund, tare. Avusese mare iubire pentru el (SADOVEANU). ◊ Loc. adv. (Reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ◊ Expr. (A-i fi cuiva) mai mare mila (sau dragul, rușinea etc.) = (a-i fi cuiva) foarte milă (sau drag, rușine etc.). Ziua-mare = moment al dimineții când lumina devine intensă. ♦ (Despre sunet, voce) Puternic, ridicat. ◊ Expr. A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, strigând. A fi cu gura mare = a fi certăreț, scandalagiu. ♦ (Despre fenomene atmosferice) Violent, năprasnic. Ger mare. ♦ (Adverbial, pop.) Din cale-afară, peste măsură. A să fie Mare mult omor! (ALECSANDRI). ♦ Grav. Greșeală mare. 5. Adult, matur, vârstnic; (la comparativ) mai bătrân. ◊ Expr. (Despre copii) A se face mare = a crește, a deveni matur, adult. 6. Vestit, renumit, ilustru. 7. Care ocupă un rang superior, sus-pus. ◊ Expr. A se ține mare = a fi mândru, semeț. A trage a mare = a-și da ifose; a căuta să ajungă pe cei sus-puși. La mai mare, urare făcută cuiva cu ocazia unei numiri sau avansări într-un post. Mare și tare = influent, puternic. ◊ (Substantivat) Mai-marele = căpetenie, șef. ♦ Mare ținută = îmbrăcăminte sau uniformă destinată pentru anumite solemnități. ♦ Superior în ceea ce privește calitățile morale. ◊ Expr. Mare la inimă (sau la suflet) = mărinimos, generos. 8. Important, de seamă; hotărâtor. ◊ Zi mare = zi de sărbătoare, zi importantă. Strada mare = nume dat în unele orașe de provincie străzii principale. Vorbe mari = cuvinte bombastice; promisiuni goale. ♦ Deosebit, ales. Mare cinste.Lat. mas, maris.

máre2 s. f., g.-d. art. mắrii; pl. mări

máre1 adj. m., art. márele, pl. mari, art. márii; f. máre, g.-d. art. márii, pl. mari, art. márile

máre s. f., g.-d. art. mării; pl. mări

máre adj. m., art. márele, pl. mari, art. márii; f. sg. máre, g.-d. art. márii, pl. mari, art. márile

MÁRE adj. 1. v. întins. 2. amplu, întins, larg. (Știrea ocupa un spațiu ~ în ziar.) 3. v. dezvoltat. 4. v. spațios. 5. v. voluminos. 6. v. gros. 7. v. mășcat. 8. v. înalt. 9. v. lung. 10. v. majuscul. 11. v. adânc. 12. v. crescut. 13. v. lat. 14. v. holbat. 15. v. numeros. 16. v. apreciabil. 17. v. bogat. 18. v. ridicat. 19. v. exorbitant. 20. v. matur. 21. v. puternic. 22. v. intens. 23. v. violent. 24. v. important. 25. important, însemnat. (O zi ~ din viața lui.) 26. v. deosebit. 27. v. evident. 28. v. celebru. 29. v. ales. 30. (înv.) vel. (~ spătar.) 31. (înv.) velit. (Boier ~.) 32. adânc, intens, profund, puternic, viu. (O impresie, o emoție ~.) 33. v. acut. 34. bogat, întins, vast. (Are o experiență ~.) 35. v. fastuos.

MÁRE adj. v. friguros, geros, rece.

MÁRE s. 1. (GEOGR.) (înv.) genune, noian. (S-a scufundat în ~.) 2. (GEOGR.) apă. (Până în Grecia a călătorit pe ~.) 3. (JUR.) mare deschisă = mare liberă; mare internă v. mare închisă; mare închisă = mare internă; mare liberă v. mare deschisă. 4. (GEOL.) mare de pietre = câmp de pietre.

MÁRE s. v. apă, duium, grămadă, mulțime, ocean, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.

máre (mắri), s. f. – Întindere mare de apă sărată. – Mr. amare, megl. mari, istr. mǫre. Lat. mare (Pușcariu 1026; Candrea-Dens., 1047; REW 5349), cf. it. mare, fr. mer, prov., cat., sp., port. mar. Pentru expresia a făgădui marea cu sarea, cf. Pușcariu, Études linguistique roum., Cluj 1937 și, împotrivă Spitzer, BL, V, 190 și VI, 238.

máre adj.1. De vîrstă majoră. – 2. Cu dimensiuni și proporții însemnate. – 3. Însemnat, notabil, de categorie socială ridicată. – 4. (S. m.) Om de vază, persoană remarcabilă. – Mr. mare, megl. mari, istr. mǫre. Lat. mās, mărem „mascul” (Diez; Miklosich, Rum. Unters., II, 23; Pușcariu 1027; Candrea-Dens., 1048; Tiktin; Candrea; Rosetti, I, 169). Schimbarea de sens a fost explicată de Tiktin, printr-o încrucișare, puțin probabilă, cu magnus; și de Bourciez 180 prin faptul că masculul e în general mai mare ca femela. Mai probabil, trebuie să se pornească de la confuzia normală între mare ca vîrstă și mare ca dimensiune, specifică în toate idiomurile, cf. s-a făcut mare (a crescut sau s-a făcut bărbat). Fără îndoială, această der. a fost respinsă de REW 5231, cf. Philippide, II, 720. Alte explicații sînt și mai puțin convingătoare: dintr-un cuvînt anterior lat., pus în legătură cu v. irlandez már (Meyer, Alb. St., IV, 83); de origine celtică (Sköld, IF, XLIII, 188); din v. germ. mari (Scriban); sau din lat. mare „mare” (Spitzer, Mitt. Wien., I, 294; G. Bonfante, Il problema dell’ aggettivo e il rom. mare, în Boll. Istituto di Linque estere, Genova, V, 3-9). Der. măreț, adj. (superb, mîndru; maiestuos, impunător, grandios), pentru a cărui der. cf. Densusianu, GS, II, 9 (după Pușcariu 1027, dintr-un lat. *maricius, mai puțin probabil cu suf. rom. -eț); măreție, s. f. (maiestuozitate, splendoare; mîndrie); mări, vb. (a face mare; a augmenta, a crește; a glorifica); mărie, s. f. (înv., mărime; Alteță, Maiestate); mărime, s. f. (amplitudine; dimensiune; importanță; cantitate; persoană importantă); mărire, s. f. (creștere; dezvoltare; om de vază); preamări, vb. (a înălța, a glorifica); măros, adj. (Trans., trufaș). Comp. maimare, s. m. (căpetenie, șef), cf. Candrea-Dens., 1048 (după părerea echivocă a lui Pascu, Beiträge, 17, din ngr. μαϊμάρης „arhitect”, cf. maimar); maimărie, s. f. (demnitate, preeminență); mărinimos, adj. (generos), compus artificial după lat. magnanimus; mărinimie, s. f. (generozitate).

MÁRE1 ~i adj. 1) Care are dimensiuni ce întrec pe cele obișnuite; de proporții considerabile. Râu ~. Sat ~. ◊ Literă ~ literă inițială a substantivelor proprii și a cuvintelor de la începutul unei propoziții. A face ochi ~i a se mira; a privi uluit. În linii ~i (sau în ~) în general. Degetul ~ primul deget de la mână și de la picior. Casa (cea) ~ odaie împodobită în care se primesc oaspeții. 2) Care întrece cantitatea obișnuită. Recoltă ~. 3) (despre intervale de timp) Care durează mult; îndelung. Nopți ~i. ◊ Ziua în amiaza ~ în toiul zilei. 4) Care se manifestă cu intensitate. Temperatură ~. Furtună ~. 5) (despre sunete) Care se aude tare; puternic. ◊ A vorbi (sau a striga) în gura ~ a vorbi tare, cu glas ridicat. 6) (despre fenomene ale naturii, despre calamități) Care se produce pe neașteptate, cu repeziciune și violență. Vânt ~. Cutremur ~. Secetă ~. 7) (despre ființe) Care a ajuns la vârsta maturității. Băiat ~. Fată ~. ◊ A se face ~ a crește; a se dezvolta. Tată ~ bunic. Mamă ~ bunică. Socru (soacră) ~ tata (mama) mirelui. 8) Care posedă calități excepționale și se bucură de o faimă deosebită; celebru. ~ artist. 9) Care este de o importanță sau de o valoare deosebită. Zi ~. Faptă ~. 10) Care ocupă o treaptă mai înaltă într-o ierarhie; superior. Funcționar ~. ◊ ~ și tare care are putere și influență. A se ține ~ a fi mândru. Mai ~ele șeful; conducătorul. Să crești ~! urare cu care o persoană mai în vârstă mulțumește unui copil pentru un serviciu. Vorbe ~i cuvinte pompoase; promisiuni deșarte. Lucru ~ lucru important, valoros. ~ lucru, ~ socoteală lucru fără importanță, care nu merită atenție. Cu ~ ce cu greu. Săptămâna ~ săptămâna care precedă sărbătoarea Paștilor la creștini; Săptămâna Patimilor. /Probabil lat. mas, maris

MÁRE2 mări f. 1) Spațiu întins de apă stătătoare, sărată, situată între continente sau în interiorul lor. ~ea Mediterană. ~ea Caspică. ◊ A făgădui (a promite, a cere) ~ea cu sarea a făgădui (a promite, a cere) imposibilul. A încerca ~ea cu degetul a întreprinde ceva fără șanse de succes. A vântura mări și țări a călători foarte mult. 2) fig. Întindere mare; vastitate. O ~ de grâne. 3) Mulțime sau cantitate foarte mare. O ~ de flori. [G.-D. mării] /<lat. mare, ~is

Intrare: măre
măre interjecție
Surse flexiune: DOR
mări (interj.) interjecție
Intrare: mâră
mâră
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mâ mâra
plural
genitiv-dativ singular mâre mârei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Mare
Mare
Intrare: mare (apă)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mare marea
plural mări mările
genitiv-dativ singular mări mării
plural mări mărilor
vocativ singular
plural
Intrare: mare (amplu)
mare (amplu) adjectiv
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mare marele mare marea
plural mari marii mari marile
genitiv-dativ singular mare marelui mari marii
plural mari marilor mari marilor
vocativ singular
plural
Intrare: ac-de-mare
ac-de-mare substantiv neutru
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ac-de-mare acul-de-mare
plural ace-de-mare acele-de-mare
genitiv-dativ singular ac-de-mare acului-de-mare
plural ace-de-mare acelor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: anemonă-de-mare
anemonă-de-mare substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular anemonă-de-mare anemona-de-mare
plural anemone-de-mare anemonele-de-mare
genitiv-dativ singular anemone-de-mare anemonei-de-mare
plural anemone-de-mare anemonelor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: arici-de-mare
arici-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular arici-de-mare ariciul-de-mare
plural arici-de-mare aricii-de-mare
genitiv-dativ singular arici-de-mare ariciului-de-mare
plural arici-de-mare aricilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: ață-de-mare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ață-de-mare ața-de-mare
plural
genitiv-dativ singular ațe-de-mare aței-de-mare
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bou-de-mare
bou-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bou-de-mare boul-de-mare
plural boi-de-mare boii-de-mare
genitiv-dativ singular bou-de-mare boului-de-mare
plural boi-de-mare boilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: burete-de-mare
burete-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular burete-de-mare buretele-de-mare
plural bureți-de-mare bureții-de-mare
genitiv-dativ singular burete-de-mare buretelui-de-mare
plural bureți-de-mare bureților-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: cal-de-mare
cal-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cal-de-mare calul-de-mare
plural cai-de-mare caii-de-mare
genitiv-dativ singular cal-de-mare calului-de-mare
plural cai-de-mare cailor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: castravete-de-mare
castravete-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular castravete-de-mare castravetele-de-mare
plural castraveți-de-mare castraveții-de-mare
genitiv-dativ singular castravete-de-mare castravetelui-de-mare
plural castraveți-de-mare castraveților-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: căluț-de-mare
căluț-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular căluț-de-mare căluțul-de-mare
plural căluți-de-mare căluții-de-mare
genitiv-dativ singular căluț-de-mare căluțului-de-mare
plural căluți-de-mare căluților-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: cățel-de-mare
cățel-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cățel-de-mare cățelul-de-mare
plural căței-de-mare cățeii-de-mare
genitiv-dativ singular cățel-de-mare cățelului-de-mare
plural căței-de-mare cățeilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: câine-de-mare
câine-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular câine-de-mare câinele-de-mare
plural câini-de-mare câinii-de-mare
genitiv-dativ singular câine-de-mare câinelui-de-mare
plural câini-de-mare câinilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: corb-de-mare
corb-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular corb-de-mare corbul-de-mare
plural corbi-de-mare corbii-de-mare
genitiv-dativ singular corb-de-mare corbului-de-mare
plural corbi-de-mare corbilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: crin-de-mare
crin-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular crin-de-mare crinul-de-mare
plural crini-de-mare crinii-de-mare
genitiv-dativ singular crin-de-mare crinului-de-mare
plural crini-de-mare crinilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: cuțit-de-mare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular cuțit-de-mare cuțitul-de-mare
plural
genitiv-dativ singular cuțit-de-mare cuțitului-de-mare
plural
vocativ singular
plural
Intrare: dedițel-de-mare
dedițel-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular dedițel-de-mare dedițelul-de-mare
plural dediței-de-mare dedițeii-de-mare
genitiv-dativ singular dedițel-de-mare dedițelului-de-mare
plural dediței-de-mare dedițeilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: drac-de-mare
drac-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular drac-de-mare dracul-de-mare
plural draci-de-mare dracii-de-mare
genitiv-dativ singular drac-de-mare dracului-de-mare
plural draci-de-mare dracilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: găină-de-mare
găină-de-mare substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular ină-de-mare ina-de-mare
plural ini-de-mare inile-de-mare
genitiv-dativ singular ini-de-mare inii-de-mare
plural ini-de-mare inilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: iarbă-de-mare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iarbă-de-mare iarba-de-mare
plural
genitiv-dativ singular ierbi-de-mare ierbii-de-mare
plural
vocativ singular
plural
Intrare: iepure-de-mare
iepure-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iepure-de-mare iepurele-de-mare
plural iepuri-de-mare iepurii-de-mare
genitiv-dativ singular iepure-de-mare iepurelui-de-mare
plural iepuri-de-mare iepurilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: leu-de-mare
leu-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular leu-de-mare leul-de-mare
plural lei-de-mare leii-de-mare
genitiv-dativ singular leu-de-mare leului-de-mare
plural lei-de-mare leilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: limbă-de-mare
limbă-de-mare substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular limbă-de-mare limba-de-mare
plural limbi-de-mare limbile-de-mare
genitiv-dativ singular limbi-de-mare limbii-de-mare
plural limbi-de-mare limbilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: lup-de-mare
lup-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular lup-de-mare lupul-de-mare
plural lupi-de-mare lupii-de-mare
genitiv-dativ singular lup-de-mare lupului-de-mare
plural lupi-de-mare lupilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: pește-de-mare
pește-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pește-de-mare peștele-de-mare
plural pești-de-mare peștii-de-mare
genitiv-dativ singular pește-de-mare peștelui-de-mare
plural pești-de-mare peștilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: pisică-de-mare
pisică-de-mare substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular pisică-de-mare pisica-de-mare
plural pisici-de-mare pisicile-de-mare
genitiv-dativ singular pisici-de-mare pisicii-de-mare
plural pisici-de-mare pisicilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: porc-de-mare
porc-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular porc-de-mare porcul-de-mare
plural porci-de-mare porcii-de-mare
genitiv-dativ singular porc-de-mare porcului-de-mare
plural porci-de-mare porcilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: urs-de-mare
urs-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular urs-de-mare ursul-de-mare
plural urși-de-mare urșii-de-mare
genitiv-dativ singular urs-de-mare ursului-de-mare
plural urși-de-mare urșilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: urzică-de-mare
urzică-de-mare substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular urzică-de-mare urzica-de-mare
plural urzici-de-mare urzicile-de-mare
genitiv-dativ singular urzici-de-mare urzicii-de-mare
plural urzici-de-mare urzicilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: vacă-de-mare
vacă-de-mare substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vacă-de-mare vaca-de-mare
plural vaci-de-mare vacile-de-mare
genitiv-dativ singular vaci-de-mare vacii-de-mare
plural vaci-de-mare vacilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: vulpe-de-mare
vulpe-de-mare substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular vulpe-de-mare vulpea-de-mare
plural vulpi-de-mare vulpile-de-mare
genitiv-dativ singular vulpi-de-mare vulpii-de-mare
plural vulpi-de-mare vulpilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: trandafir-de-mare
trandafir-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular trandafir-de-mare trandafirul-de-mare
plural trandafiri-de-mare trandafirii-de-mare
genitiv-dativ singular trandafir-de-mare trandafirului-de-mare
plural trandafiri-de-mare trandafirilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: știucă-de-mare
știucă-de-mare substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular știucă-de-mare știuca-de-mare
plural știuci-de-mare știucile-de-mare
genitiv-dativ singular știuci-de-mare știucii-de-mare
plural știuci-de-mare știucilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: șoarece-de-mare
șoarece-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular șoarece-de-mare șoarecele-de-mare
plural șoareci-de-mare șoarecii-de-mare
genitiv-dativ singular șoarece-de-mare șoarecelui-de-mare
plural șoareci-de-mare șoarecilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: scorpie-de-mare
scorpie-de-mare substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular scorpie-de-mare scorpia-de-mare
plural scorpii-de-mare scorpiile-de-mare
genitiv-dativ singular scorpii-de-mare scorpiei-de-mare
plural scorpii-de-mare scorpiilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: stea-de-mare
stea-de-mare substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular stea-de-mare steaua-de-mare
plural stele-de-mare stelele-de-mare
genitiv-dativ singular stele-de-mare stelei-de-mare
plural stele-de-mare stelelor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: spumă-de-mare
spumă-de-mare substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular spumă-de-mare spuma-de-mare
plural spume-de-mare spumele-de-mare
genitiv-dativ singular spume-de-mare spumei-de-mare
plural spume-de-mare spumelor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: rândunică-de-mare
rândunică-de-mare substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular rândunică-de-mare rândunica-de-mare
plural rândunici-de-mare rândunicile-de-mare
genitiv-dativ singular rândunici-de-mare rândunicii-de-mare
plural rândunici-de-mare rândunicilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: țipar-de-mare
țipar-de-mare substantiv masculin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular țipar-de-mare țiparul-de-mare
plural țipari-de-mare țiparii-de-mare
genitiv-dativ singular țipar-de-mare țiparului-de-mare
plural țipari-de-mare țiparilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: Baia Mare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Baia Mare
plural
genitiv-dativ singular Băii Mari
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Carul-Mare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Carul-Mare
plural
genitiv-dativ singular Carului-Mare
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Câinele-Mare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Câinele-Mare
plural
genitiv-dativ singular Câinelui-Mare
plural
vocativ singular
plural
Intrare: coană-mare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular coană-mare coana-mare
plural
genitiv-dativ singular coane-mari coanei-mari
plural
vocativ singular coană-mare
plural
Intrare: doamnă-mare
doamnă-mare substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular doamnă-mare doamna-mare
plural doamne-mari doamnele-mari
genitiv-dativ singular doamne-mari doamnei-mari
plural doamne-mari doamnelor-mari
vocativ singular
plural
Intrare: iarbă-mare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular iarbă-mare iarba-mare
plural
genitiv-dativ singular ierbi-mari ierbii-mari
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Joia Mare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Joia Mare
plural
genitiv-dativ singular Joii Mari
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mamă-mare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mamă-mare mama-mare
plural mame-mari mamele-mari
genitiv-dativ singular mame-mari mamei-mari
plural mame-mari mamelor-mari
vocativ singular mamă-mare
plural mamelor-mari
Intrare: Marele Alb
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Marele Alb
plural
genitiv-dativ singular Marelui Alb
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mare-logofăt
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mare-logofăt marele-logofăt
plural mari-logofeți marii-logofeți
genitiv-dativ singular mare-logofăt marelui-logofăt
plural mari-logofeți marilor-logofeți
vocativ singular mare-logofăt
plural mari-logofeți
Intrare: mare-spătar
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mare-spătar marele-spătar
plural mari-spătari marii-spătari
genitiv-dativ singular mare-spătar marelui-spătar
plural mari-spătari marilor-spătari
vocativ singular mare-spătar
plural mari-spătari
Intrare: mare-vornic
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular mare-vornic marele-vornic
plural mari-vornici marii-vornici
genitiv-dativ singular mare-vornic marelui-vornic
plural mari-vornici marilor-vornici
vocativ singular mare-vornic
plural mari-vornici
Intrare: muscă-mare
muscă-mare substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular muscă-mare musca-mare
plural muște-mari muștele-mari
genitiv-dativ singular muște-mari muștei-mari
plural muște-mari muștelor-mari
vocativ singular
plural
Intrare: nalbă-mare
nalbă-mare substantiv feminin
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular nalbă-mare nalba-mare
plural nalbe-mari nalbele-mari
genitiv-dativ singular nalbe-mari nalbei-mari
plural nalbe-mari nalbelor-mari
vocativ singular
plural
Intrare: Ursa-Mare
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Ursa-Mare
plural
genitiv-dativ singular Ursei-Mari
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Vinerea Mare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Vinerea Mare
plural
genitiv-dativ singular Vinerii Mari
plural
vocativ singular
plural
Intrare: tată-mare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular tată-mare tata-mare
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: soacră-mare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular soacră-mare soacra-mare
plural soacre-mari soacrele-mari
genitiv-dativ singular soacre-mari soacrei-mari
plural soacre-mari soacrelor-mari
vocativ singular soacră-mare
plural soacrelor-mari
Intrare: socru-mare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular socru-mare socrul-mare
plural socri-mari socrii-mari
genitiv-dativ singular socru-mare socrului-mare
plural socri-mari socrilor-mari
vocativ singular socrule-mare
plural socrilor-mari
Intrare: Baia-Mare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Baia-Mare
plural
genitiv-dativ singular Băii-Mari
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Sâmbăta Mare
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular Sâmbăta Mare
plural
genitiv-dativ singular Sâmbetei Mari
plural
vocativ singular
plural

arici-de-mare

  • 1. Animal echinoderm marin cu corpul sferic, acoperit cu țepi (Echinus melo).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: echinidă

etimologie:

Joia Mare

  • 1. Ultima joi din postul Paștelor.
    surse: DEX '09 NODEX

etimologie:

limbă-de-mare

  • 1. Pește marin cu corpul oval și asimetric, cu ambii ochi situați pe o singură parte, care trăiește mai mult acoperit cu nisip (Solea nasuta).
    surse: DEX '09 NODEX

etimologie:

lup-de-mare

  • 1. Lup-de-mare.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX
  • 2. Lup-de-mare.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX

etimologie:

măre mări

  • 1. popular Cuvânt care exprimă: mirare; curiozitate; nedumerire; surprindere, uimire; admirație etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Și mîndre palaturi mai avea zîna, măre. ISPIRESCU, E. 77.
      surse: DLRLC
    • Iată, mări, că deodată O poiană se arată. ALECSANDRI, P. II 90.
      surse: DLRLC
  • 2. popular Termen de adresare: mă, bre.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX 2 exemple
    exemple
    • Da ce vrei, mări Cătălin ? Ia dut' de-ți vezi de treabă. EMINESCU, O. I 174.
      surse: DLRLC
    • Greu la deal, măre copile. PANN, P. V. II 57.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Cuvânt prin care se subliniază o relatare, o afirmație.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

țipar-de-mare

etimologie:

Ursa-Mare

  • 1. Constelație din emisfera boreală (Ursa Major). Cele mai strălucitoare stele, printre care se află Dubhe și Mizar, sunt de mărimea a doua.
    surse: DE sinonime: Carul-Mare

etimologie:

vacă-de-mare

etimologie:

Vinerea Mare în religia creștină

  • 1. Vinerea din ajunul Paștelui, în care creștinii țin post sever, celebrând răstignirea lui Isus Hristos; Vinerea Patimilor; Vinerea Paștilor; Vinerea ouălor; Vinerea seacă.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX 3 exemple
    exemple
    • În vinerea seacă prea-cuviosul cocea oul la lumînare, ca să mai ușureze din cele păcate. CREANGĂ, P. 111.
      surse: DLRLC
    • În vinerea paștelor... fetele... sună clopotul. ȘEZ. II 196.
      surse: DLRLC
    • În vinerea ouălor Dinaintea paștelor, Muma Corbii c-a aflat Unde-n temniță-i băgat. TEODORESCU, P. P. 532.
      surse: DLRLC
  • 2. Sărbătoare ortodoxă în care se prăznuiește Sfânta Paraschiva (la 14 octombrie).
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Prin unele părți se crede că sfînta Paraschiva a fost chinuită de păgîni într-o vineri și de aceea, în orice zi ar cădea această sărbătoare, poporul o numește vinerea mare. PAMFILE, S. T. 60.
      surse: DLRLC
    • S-a trecut vinerea mare, S-a rărit codrul pe poale. MAT. FOLK. 377.
      surse: DLRLC

etimologie: