SCORPIE, scorpii, s. f. 1. (Pop.) Scorpion (1). ♦ (În basme) Ființă cu însușiri supranaturale, închipuită de obicei ca un monstru feminin cu mai multe capete, care scoate flăcări pe nări și al cărei sânge ar avea însușiri miraculoase. ♦ Epitet injurios dat unei femei rele. 2. (Astron.; pop.) Scorpion (2). 3. Compus: scorpie-de-mare = pește teleostean marin cu aspect respingător, cu țepii înotătoarelor foarte veninoși (Scorpaena porcus). – Din sl. skorpija.

scorpie sf [At: CORESI, EV. 30 / V: (reg) ~rtie, șc~, șcuorpă, șcurpie / Pl: ~ii / E: slv скорпиꙗ cf ngr σκορπίος] 1 (Îvp) Scorpion (1). 2 (Pop; mai ales art) Scorpion (2). 3 (Mai ales în basme; adesea și ca np) Ființă fantastică cu însușiri supranaturale, închipuită de obicei ca un monstru feminin cu mai multe capete, care scoate flăcări pe nări și al cărei sânge ar avea însușiri miraculoase Si: (reg) scorpioană. 4 (Pop; îe) A bea (sau a mânca) ca o ~ A bea (sau a mânca) foarte mult, cu lăcomie. 5 (Fam; dep) Persoană (mai ales femeie) foarte rea (și extrem de urâtă). 6-7 (Reg; dep) Vită rea (sau slabă). 8 (Reg) Viperă (Pelias berus). 9 (Reg) Specie de șarpe nedefinit mai îndeaproape. 10 (Reg) Broască țestoasă (Testudo graeca și ibera). 11 (Iht; îc) ~-de-mare Pește teleostean marin, lung până la 30 cm, cu corp greoi, acoperit cu solzi mici cafenii-cenușii, cu pete întunecate și cu țepii înotătoarelor venicoși Si: porc-de-mare (Scorpaena porcus). 12 (Orn; reg) Pescărel (Cinclus cinclus). 13 (Reg) Nume generic pentru vietăți. 14 (Reg) Lemn putred și găunos. 15 (Reg) Bucată de gheață care plutește pe mijlocul unei ape. 16-17 (Înv) Harapnic (1-2).

SCORPIE, scorpii, s. f. 1. (Pop.) Scorpion (1). ♦ (În basme) Ființă cu însușiri supranaturale, închipuită de obicei ca un monstru feminin cu mai multe capete, care scoate flăcări pe nări și al cărei sânge ar avea însușiri miraculoase. ♦ Epitet injurios dat unei femei rele. 2. (Astron.; pop.) Scorpion (2). 3. Compus: scorpie-de-mare = pește teleostean marin cu aspect respingător, cu țepii înotătoarelor foarte veninoși (Scorpaena porcus). – Din sl. skorpija.

SCORPIE, scorpii, s. f. 1. Numele popular al scorpionului (1). În preajma noastră, de cu seară potrivite, Mitraliere Străjuiesc ca scorpii ațipite. CAMIL PETRESCU, V. 37. Sub piatra cea mai frumoasă scorpia ascunsă zace, sau scorpia cu limba dulce te linge, și cu coada te-mpunge, se zice despre oamenii fățarnici. ♦ Fig. Termen de ocară pentru o femeie rea. V. viperă. Scorpie bătrînă! N-ai să scapi nepedepsită. Vei rămîne-aici! Flămîndă, singură și oropsită. EFTIMIU, Î. 67. Pleacă furioasă la Huși... să... smulgă cu sila din mîna scorpiilor pe băiat. BASSARABESCU. V. 22. O scorpie! bate slugile pînă la sînge, le-nțeapă cu ace, le frige cu fierul de frizat, roșit în spirt. CARAGIALE, O. I 314. ◊ (Urmat de determinări introduse prin prep. «de» și arătînd persoana căreia i se atribuie termenul) Unde se luase după dînșii scorpia de mumă a zmeoaicelor cu o falcă în cer și cu alta în pămînt, ca să înghită pe Greuceanu. ISPIRESCU, L. 225. ♦ (În basme) Ființă fantastică, închipuită ca un șarpe cu limbi de foc sau cu cap de om. V. balaur. Aici sîntem pe moșia unei scorpii, soră cu Gheonoaia; de rele ce sînt, nu pot să trăiască la un loc. ISPIRESCU, L. 5. Să-i iasă-n cărare D-o scorpie mare, Cu gura căscată, Cu limba-nfocată. TEODORESCU, P. P. 465. 2. Numele popular al constelației scorpionul. Scorpionul se numește scorpia. PAMFILE, CER. 172. 3. (Iht.) Porc-de-mare.

SCORPIE ~i f. 1) v. SCORPION. 2) folc. Ființă fantastică, închipuită ca un monstru feminin cu mai multe capete, care varsă flăcări pe nări și al cărei sânge ar avea proprietăți miraculoase. 3) fig. Femeie rea și perfidă. [G.-D. scorpiei; Sil. scor-pi-e] /<sl. skorpija

scòrpie f. insectă veninoasă din clasa arahnidelor, care omoară omul dintr’o înțepătură; 2. reptil mare și veninos, un fel de balaur (în poveștile populare); 3. unul din semnele zodiacului; 4. fig. femeie foarte rea: scorpia de mumă vitregă POP. [Slav. SKORŬPIIA].

scórpie f. (vsl. skorŭpiĭa, skrapiĭ, d. ngr. vgr. skorpíos; lat. scórpius și scórpio, -ónis, fr. scorpion). Un arahnid care are la coadă un ghimpe veninos. Un reptil imaginar din poveștile populare. Un semn al zodiaculuĭ (Octobre). Fig. Femeĭe foarte rea: ce scorpie de femeĭe!

scortie sf vz scorpie

școrpie sf vz scorpie

șcuorpă sf vz scorpie

șcurpie sf vz scorpie

scorpie (desp. -pi-e) s. f., art. scorpia (desp. -pi-a), g.-d. art. scorpiei; pl. scorpii, art. scorpiile (desp. -pi-i-)

scorpie (-pi-e) s. f., art. scorpia (-pi-a), g.-d. art. scorpiei; pl. scorpii, art. scorpiile (-pi-i-)

scorpie s. f. (sil. -pi-e), art. scorpia (sil. -pi-a), g.-d. art. scorpiei; pl. scorpii, art. scorpiile (sil. -pi-i-)

SCORPIE s. (ZOOL.) 1. scorpion. (Înțepătură de ~.) 2. scorpie-de-mare (Scorpaena porcus) = porc-de-mare, (rar) scorpenă.

scorpie s. v. SCORPION.

SCORPIA s. art. v. scorpionul.

SCORPIA CĂRȚILOR s. v. scorpionul de cărți.

SCORPIA DE HÂRTIE s. v. scorpionul de cărți.

scorpia s. art. v. SCORPIONUL.

scorpia cărților s. v. SCORPIONUL DE CĂRȚI.

scorpia de hîrtie s. v. SCORPIONUL DE CĂRȚI.

scorpie (-ii), s. f. – 1. Scorpion. – 2. Dragon. – 3. Constelația Scorpionului. – Mr. scorpiu. Mgr. σϰορπίον, prin intermediul sl. skorpija (Miklosich, Fremdw., 125; Densusianu, Rom., XXXIII, 285; Murnu 50; cf. REW 7741a și Vasmer, Gr., 134). Este dubletul lui scorpion, s. m., din fr. scorpion și a lui scorpenă, s. f. (porc-de-mare, Scorpaena scrofa), din ngr. σϰόρπαινα. Din var. sl. skoropei, skoropeja cu suf. -niță pare să provină coropișniță.

SCÓRPIE (< sl.) s. f. 1. (În mitologia populară românească) Monstru zburător feminin cu trei capete care scuipă flăcări, pârjolind vegetația. Sângele ei ar avea proprietăți miraculoase. ♦ Epitet injurios dat unei femei rele. 2. Scorpie-de-mare = pește teleostean marin din fam. scorpenide, lung de 10-20 cm, cu corpul monstruos ca înfățișare, greoi, acoperit cu solzi mici, cafenii-cenușii cu pete întunecate; țepii înotătoarelor sunt veninoși (Scorpaena porcus). Trăiește în apele litorale ale Oc. Atlantic, M. Mediterane și M. Negre.

SCORPIEI, Munții ~ (DRAKENS-BERG RANGE), lanț muntos în SE Africii, extins pe direcție NE-SV, pe terit. statului Lesotho și al Rep. Africa de Sud, pe 1.125 km lungime, paralel cu țărmul Oc. Indian, reprezentând marginea ridicată și abruptă a Pod. Africii de Sud. Alt. max.: 3.428 m (vf. Thabana Ntlenyana, pe terit. statului Lesotho). Alcătuit din șisturi cristaline și gresii acoperite uneori de lave bazaltice. Pantele de E sunt acoperite cu păduri dese, iar cele de V mai aride, cu vegetație de savană. Din acești munți izv. fl. Orange.