imensitate sf [At: GHEREA, ST. CR. I, 216 / Pl: ~tăți / E: fr immensité] 1-2 Mărime sau întindere extraordinar de mare Si: vastitate. 3 Lucru ce copleșește prin proporțiile sale uriașe. 3 Număr extrem de mare. 4-5 (Fig) Fenomen de o (intensitate sau) importanță extraordinară.

IMENSITATE, imensități, s. f. Ceea ce copleșește prin proporțiile sale uriașe; întindere nemărginită, spațiu nesfîrșit. Un val străveziu, țesut din fire limpezi de lumină trandafirie și cer albastru, acoperea imensitatea solemnă a nesfîrșitului. HOGAȘ, M. N. 180. Zăpada creștea mereu... toate se înecau într-o imensitate albă, neclintită. VLAHUȚĂ, O. A. 297. ♦ Mărime, proporții extraordinare. Cu cît rămîi mai mult timp la Moscova, cu atît îți dai mai bine seama de imensitatea orașului. STANCU, U.R.S.S. 51.

IMENSITATE s.f. Însușire a ceea ce este imens; întindere nemărginită. ♦ Mărime extraordinară, proporții uriașe. [Cf. fr. immensité, it. immensità, lat. immensitas].

IMENSITATE s. f. întindere nemărginită; număr, mărime extraordinară. (< fr. immensité, lat. immensitas)

IMENSITATE ~ăți f. 1) Caracter imens. 2) Întindere fără margini; nemărginire. 3) Mărime extraordinară; proporții uriașe. /<lat. immensitas, ~atis, fr. immensité

imensitate f. 1. mărime fără de margini: imensitatea naturei; 2. prea mare întindere: imensitatea mărilor; fig. imensitatea geniului.

*imensitáte f. (lat. imménsitas, -átis). Calitatea de a fi imens, mărime infinită: imensitatea naturiĭ. Întindere foarte vastă: imensitatea oceanuluĭ, (fig.) a geniuluĭ.

imensitate s. f., g.-d. art. imensității; pl. imensități

imensitate s. f., g.-d. art. imensității; pl. imensități

imensitate s. f., g.-d. art. imensității; pl. imensități

IMENSITATE s. 1. v. nemărginire. 2. v. gigantism.

IMENSITATE s. 1. enormitate, infinit, necuprins, nemărginire, nemărginit, nesfîrșire, nesfîrșit, vastitate. (~ unei suprafețe.) 2. enormitate, gigantism. (~ unei construcții.)

IMENSITATE. Subst. Imensitate, întindere, vastitate, nemărginire, nemargine (rar) nesfîrșire, nesfîrșit, necuprins, infinit, infinitate. Gigant, uriaș, colos, titan. Gigantism. Adj. Imens, mare, vast, necuprins, nemărginit, nesfîrșit, nețărmurit, nelimitat, nemăsurat, întins, infinit, enorm, uriaș, colosal, gigantic, gigantesc (livr.); incalculabil, necalculabil, nemăsurat, incomensurabil. Vb. A fi imens (vast, nemărginit), a nu avea limite. V. dimensiune, exagerare, măsurare, statură, superlative.