18 definiții pentru profund

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență. 2. (Despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverențe etc.) Care se face înclinând foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprimă respect, considerație. 3. (Despre ochi, privire) Care exprimă, care sugerează însușiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adânc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esențial, radical. 6. (Despre ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund este situat la o distanță (foarte) mare față de marginea de sus, de suprafață; adânc. – Din lat. profundus, fr. profond.

profund, ~ă a [At: CALENDARIU (1794), 32/17 / V: (înv) ~fond / Pl: ~nzi, ~e / E: lat profundus, -a, -um, fr profond] 1 (D. stări fiziologice sau psihice, însușiri ori manifestări morale etc.) Care are o mare intensitate Si: adânc, intens, mare. 2 (Spc; rar; d. culori) Foarte intens. 3 (Spc, d. saluturi, reverențe etc.) Care este făcut prin înclinare adâncă a capului, a corpului etc. 4 (Pex) Care exprimă respect deosebit. 5 (D. oameni) Înzestrat cu o putere de înțelegere, cu o temeinică cultură etc. Si: pătrunzător, perspicace. 6 (D. gândurile, gândirea, judecățile, cunoștințele, înțelegerea etc. omului) Care denotă multă inteligență, cultură, pregătire, seriozitate. 7 Care este făcut cu multă seriozitate, competență. 8 (D. creații ale oamenilor) Care are o mare valoare. 9 (D. creații ale oamenilor) Care este încărcat de semnificații. 10 (D. ochi, privire) Care exprimă sentimente adânci, însușiri morale deosebite. 11 (D. voce, sunete, zgomote etc.) Cu tonul cel mai de jos Si: adânc, grav. 12 (D. procese, modificări etc. fizice, sociale etc.) Care are un caracter radical. 13 (D. procese, modificări etc. fizice, sociale etc.) Care duce la schimbări esențiale. 14 (D. procese, modificări etc. fizice, sociale etc.) Care se deosebește în mod esențial de altceva sau de ceea ce fusese înainte. 15 (D. ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund se află la o distanță foarte mare față de marginea de sus, de suprafață, de un reper dat etc. Si: adânc. 16 (D. zone, regiuni etc.) Care se află la mare adâncime. 17 (Spc; d. plăgi, infecții etc.) Care pătrunde ori se află adânc în interior. 18 (D. respirație, suspine etc.) Care vine sau pare că vine din interiorul corpului Si: adânc. corectată

PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență. 2. (Despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverențe etc.) Care se face înclinând foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprimă respect, considerație. 3. (Despre ochi, privire) Care exprimă, care sugerează însușiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adânc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esențial, radical. 6. (Despre ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund este situat la o distanță (foarte) mare față de marginea de sus, de suprafață; adânc. – Din lat. profundus, fr. profond.

PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. Adînc. Imense, profunde și zbuciumate, oceanele sînt marile laboratorii biologice. BOGZA, C. O. 230. Muntele Olimpul cu a lui cunună De ninsori eterne se zărește-n fund; Albele-i cosițe strălucesc la lună, Se răsfrîng pe sînul golfului profund. BOLINTINEANU, O. 106. Rîulețul care l-am trecut de vreo trei ori călcîndu-l în picioare cu dispreț, profund de o palmă. e Huejdul. NEGRUZZI, S. I 195. ◊ Fig. Umbra lui începe iar a prinde conturele unei icoane în oloi cu fruntea naltă, palidă.... cu părul de cîteva fire sure, cu privirea fixă și profundă, EMINESCU, N. 59. ◊ (Adverbial) Se îneca. O ieșire, căuta o ieșire. Deschise ușa. Afară respiră profund. BART, E. 250. ♦ (Despre voce, ton) Grav, cu timbru scăzut. Unii oameni merg... cîntînd și vocea lor e profundă. BOGZA, C. O. 230. Prin ierburile crude, Subt cerul fără fund, S-aude un bîzîit profund. TOPÎRCEANU, P. 138. 2. Intens, mare. Liniște profundă. ▭ O! farmec, dulce farmec a vieții călătoare, Profundă nostalgie de lin, albastru cer! ALECSANDRI, P. III 5. ♦ (Adverbial) Foarte (tare). Toate tipurile lui Caragiale sînt profund egoiste în fiecare faptă și în fiecare vorbă a lor. IBRĂILEANU, S. 75. 3. (În opoziție cu superficial) Radical, fundamental, mare. Schimbări profunde în viața socială. ♦ (Despre oameni) Care judecă lucrurile cu temei, cu seriozitate. Ești prea superficială pentru a fi leneșă. – În schimb, dumneata ești destul de profund pentru asta. SEBASTIAN, T. 64.

PROFÚND, -Ă adj. 1. Adânc. ♦ Greu de pătruns, de cunoscut, de înțeles. ♦ (Despre glas, ton) Grav. 2. Intens, foarte mare. 3. Absolut, complet. ♦ (Despre oameni) Serios, care judecă cu temei, cu seriozitate. [< lat. profundus, cf. fr. profond, it. profondo].

PROFÚND, -Ă adj. 1. adânc. ◊ greu de pătruns, de cunoscut, de înțeles. ◊ (despre glas, ton) grav. 2. intens. 3. absolut, complet. ◊ (despre oameni) serios, care judecă cu temei, cu seriozitate. (< lat. profundus, fr. profond)

PROFÚND ~dă (~zi, ~de) 1) (despre ape, cavități etc.) Care are fundul departe de suprafață. 2) (despre persoane) Care este dotat cu un spirit pătrunzător; capabil să pătrundă ușor în esența lucrurilor; perspicace. Savant ~. 3) (despre sentimente, gânduri, judecăți etc.) Care cere o mare putere de pătrundere; care vine din interior; adânc. 4) Care este mare, extrem în felul său. Liniște ~dă. 5) (despre ochi, privire) Care denotă o intensă trăire interioară. 6) (despre voce, ton etc.) Care are un timbru gros; jos; grav. /<lat. profundus, fr. profond

*profúnd, -ă adj. (lat. profundus. V. fund, a- și cu-fund). Adînc: mare, fîntînă, rană profundă. Fig. Noapte, jale, ignoranță, liniște profundă; mister, cugetător profund. De o mare înclinațiune: plecăcĭune profundă. Adj. A pătrunde profund.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

profund adj. m., pl. profunzi; f. profundă, pl. profunde

profúnd adj. m., pl. profúnzi; f. sg. profúndă, pl. profúnde

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PROFÚND adj., adv. 1. adj. v. adânc. 2. adv. (înv.) preafund. (Străbate ~ în...) 3. adj. adânc, intim, lăuntric. (Natura ~ă unui fenomen.) 4. adj. v. absolut. 5. adj. v. esențial. 6. adj. adânc, grav, gros, jos, (fig.) cavernos. (O voce ~; un timbru ~.) 7. adj. adânc, serios, temeinic, (fig.) pătrunzător. (O judecată ~.) 8. adj. adânc, intens, mare, puternic, viu. (O impresie ~.) 9. adj. v. acut. 10. adj. adânc, greu. (Un somn ~.)

PROFUND adj., adv. 1. adj. adînc, afund, (rar) adîncos. (Oceanul ~.) 2. adv. (înv.) preafund. (Străbate ~ în...) 3. adj. adînc, intim, lăuntric. (Natura ~ a unui fenomen.) 4. adj. absolut, adînc, complet, deplin, desăvîrșit, perfect, total. (O liniște ~.) 5. adj. adînc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărîtor, important, însemnat, organic, primordial, radical, serios, structural, substanțial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 6. adj. adînc, grav, gros, jos, (fig.) cavernos. (O voce ~; un timbru ~.) 7. adj. adînc, serios, temeinic, (fig.) pătrunzător. (O judecată ~.) 8. adj. adînc, intens, mare, puternic, viu. (O impresie ~.) 9. adj. acut, adînc, ascuțit, intens, mare, pătrunzător, puternic, violent, viu. (O durere ~.) 10. adj. adînc, greu. (Un somn ~.)

FOLICULITĂ PROFÚNDĂ s. v. sicozis.

FOLICULITĂ PROFUNDĂ s. (MED.) sicozis.

Intrare: profund
profund adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profund
  • profundul
  • profundu‑
  • profundă
  • profunda
plural
  • profunzi
  • profunzii
  • profunde
  • profundele
genitiv-dativ singular
  • profund
  • profundului
  • profunde
  • profundei
plural
  • profunzi
  • profunzilor
  • profunde
  • profundelor
vocativ singular
plural
profond adjectiv
adjectiv (A3)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profond
  • profondul
  • profondă
  • profonda
plural
  • profonzi
  • profonzii
  • profonde
  • profondele
genitiv-dativ singular
  • profond
  • profondului
  • profonde
  • profondei
plural
  • profonzi
  • profonzilor
  • profonde
  • profondelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

profund, profundăadjectiv

  • 1. (Despre oameni) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Ești prea superficială pentru a fi leneșă. – În schimb, dumneata ești destul de profund pentru asta. SEBASTIAN, T. 64. DLRLC
  • 2. Despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.: intens, mare, puternic. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Liniște profundă. DLRLC
    • format_quote O! farmec, dulce farmec a vieții călătoare, Profundă nostalgie de lin, albastru cer! ALECSANDRI, P. III 5. DLRLC
    • 2.1. (Despre salut, reverențe etc.) Care se face înclinând foarte mult capul, corpul. DEX '09 DEX '98
      • 2.1.1. prin extensiune Care exprimă respect, considerație. DEX '09 DEX '98
    • 2.2. (și) adverbial Foarte (tare). DLRLC
      sinonime: foarte
      • format_quote Toate tipurile lui Caragiale sînt profund egoiste în fiecare faptă și în fiecare vorbă a lor. IBRĂILEANU, S. 75. DLRLC
  • 3. (Despre ochi, privire) Care exprimă, care sugerează însușiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci. DEX '09 DEX '98
    • format_quote figurat Umbra lui începe iar a prinde conturele unei icoane în oloi cu fruntea naltă, palidă.... cu părul de cîteva fire sure, cu privirea fixă și profundă, EMINESCU, N. 59. DLRLC
  • 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Unii oameni merg... cîntînd și vocea lor e profundă. BOGZA, C. O. 230. DLRLC
    • format_quote Prin ierburile crude, Subt cerul fără fund, S-aude un bîzîit profund. TOPÎRCEANU, P. 138. DLRLC
  • 5. Despre procese fizice, sociale, morale etc.: esențial, fundamental, mare, radical. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Schimbări profunde în viața socială. DLRLC
  • 6. (Despre ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund este situat la o distanță (foarte) mare față de marginea de sus, de suprafață. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: adânc
    • format_quote Imense, profunde și zbuciumate, oceanele sînt marile laboratorii biologice. BOGZA, C. O. 230. DLRLC
    • format_quote Muntele Olimpul cu a lui cunună De ninsori eterne se zărește-n fund; Albele-i cosițe strălucesc la lună, Se răsfrîng pe sînul golfului profund. BOLINTINEANU, O. 106. DLRLC
    • format_quote Rîulețul care l-am trecut de vreo trei ori călcîndu-l în picioare cu dispreț, profund de o palmă... e Huejdul. NEGRUZZI, S. I 195. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Se îneca. O ieșire, căuta o ieșire. Deschise ușa. Afară respiră profund. BART, E. 250. DLRLC
  • 7. Greu de pătruns, de cunoscut, de înțeles. DN
  • 8. Absolut, complet. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.