15 definiții pentru profund


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență. 2. (Despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverențe etc.) Care se face înclinând foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprimă respect, considerație. 3. (Despre ochi, privire) Care exprimă, care sugerează însușiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adânc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esențial, radical. 6. (Despre ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund este situat la o distanță (foarte) mare față de marginea de sus, de suprafață; adânc. – Din lat. profundus, fr. profond.

PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Înzestrat cu o mare putere de pătrundere, de înțelegere; care analizează temeinic lucrurile; pătrunzător, perspicace; (despre înțelegerea, despre gândurile, judecățile, creațiile etc. omului) care dovedește profunzime, seriozitate, inteligență. 2. (Despre însușiri morale, despre stări fiziologice sau psihice etc.) Puternic, intens, mare. ♦ (Despre salut, reverențe etc.) Care se face înclinând foarte mult capul, corpul; p. ext. care exprimă respect, considerație. 3. (Despre ochi, privire) Care exprimă, care sugerează însușiri morale deosebite, profunzime, sentimente adânci. 4. (Despre voce, sunete etc.) Cu ton jos; grav, adânc. 5. (Despre procese fizice, sociale, morale etc.) Fundamental, esențial, radical. 6. (Despre ape, cavități, săpături, obiecte concave etc.) Al cărui fund este situat la o distanță (foarte) mare față de marginea de sus, de suprafață; adânc. – Din lat. profundus, fr. profond.

PROFÚND, -Ă, profunzi, -de, adj. 1. Adînc. Imense, profunde și zbuciumate, oceanele sînt marile laboratorii biologice. BOGZA, C. O. 230. Muntele Olimpul cu a lui cunună De ninsori eterne se zărește-n fund; Albele-i cosițe strălucesc la lună, Se răsfrîng pe sinul golfului profund. BOLINTINEANU, O. 106. Rîulețul care l-am trecut de vreo trei ori călcîndu-l în picioare cu dispreț, profund de o palmă. e Huejdul. NEGRUZZI, S. I 195. ◊ Fig. Umbra lui începe iar a prinde conturele unei icoane în oloi cu fruntea naltă, palidă.... cu părul de cîteva fire sure, cu privirea fixă și profundă, EMINESCU, N. 59. ◊ (Adverbial) Se îneca. O ieșire, căuta o ieșire. Deschise ușa. Afară respiră profund. BART, E. 250. ♦ (Despre voce, ton) Grav, cu timbru scăzut. Unii oameni merg... cîntind și vocea lor e profundă. BOGZA, C. O. 230. Prin ierburile crude, Subt cend fără fund, S-aude un bîzîit profund. TOPÎRCEANU, P. 138. 2. Intens, mare. Liniște profundă. ▭ O! farmec, dulce farmec a vieții călătoare, Profundă nostalgie de lin, albastru cer! ALECSANDRI, P. III 5. ♦ (Adverbial) Foarte (tare). Toate tipurile lui Caragiale sînt profund egoiste în fiecare faptă și în fiecare vorbă a lor. IBRĂILEANU, S. 75. 3. (În opoziție cu superficial) Radical, fundamental, mare. Schimbări profunde în viața socială. ♦ (Despre oameni) Care judecă lucrurile cu temei, cu seriozitate. Ești prea superficială pentru a fi leneșă. – În schimb, dumneata ești destul de profund pentru asta. SEBASTIAN, T. 64.

PROFÚND, -Ă adj. 1. Adânc. ♦ Greu de pătruns, de cunoscut, de înțeles. ♦ (Despre glas, ton) Grav. 2. Intens, foarte mare. 3. Absolut, complet. ♦ (Despre oameni) Serios, care judecă cu temei, cu seriozitate. [< lat. profundus, cf. fr. profond, it. profondo].

PROFÚND, -Ă adj. 1. adânc. ◊ greu de pătruns, de cunoscut, de înțeles. ◊ (despre glas, ton) grav. 2. intens. 3. absolut, complet. ◊ (despre oameni) serios, care judecă cu temei, cu seriozitate. (< lat. profundus, fr. profond)

PROFÚND ~dă (~zi, ~de) 1) (despre ape, cavități etc.) Care are fundul departe de suprafață. 2) (despre persoane) Care este dotat cu un spirit pătrunzător; capabil să pătrundă ușor în esența lucrurilor; perspicace. Savant ~. 3) (despre sentimente, gânduri, judecăți etc.) Care cere o mare putere de pătrundere; care vine din interior; adânc. 4) Care este mare, extrem în felul său. Liniște ~dă. 5) (despre ochi, privire) Care denotă o intensă trăire interioară. 6) (despre voce, ton etc.) Care are un timbru gros; jos; grav. /<lat. profundus, fr. profond

*profúnd, -ă adj. (lat. profundus. V. fund, a- și cu-fund). Adînc: mare, fîntînă, rană profundă. Fig. Noapte, jale, ignoranță, liniște profundă; mister, cugetător profund. De o mare înclinațiune: plecăcĭune profundă. Adj. A pătrunde profund.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

profúnd adj. m., pl. profúnzi; f. profúndă, pl. profúnde

profúnd adj. m., pl. profúnzi; f. sg. profúndă, pl. profúnde


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PROFÚND adj., adv. 1. adj. v. adânc. 2. adv. (înv.) preafund. (Străbate ~ în...) 3. adj. adânc, intim, lăuntric. (Natura ~ă unui fenomen.) 4. adj. v. absolut. 5. adj. v. esențial. 6. adj. adânc, grav, gros, jos, (fig.) cavernos. (O voce ~; un timbru ~.) 7. adj. adânc, serios, temeinic, (fig.) pătrunzător. (O judecată ~.) 8. adj. adânc, intens, mare, puternic, viu. (O impresie ~.) 9. adj. v. acut. 10. adj. adânc, greu. (Un somn ~.)

PROFUND adj., adv. 1. adj. adînc, afund, (rar) adîncos. (Oceanul ~.) 2. adv. (înv.) preafund. (Străbate ~ în...) 3. adj. adînc, intim, lăuntric. (Natura ~ a unui fenomen.) 4. adj. absolut, adînc, complet, deplin, desăvîrșit, perfect, total. (O liniște ~.) 5. adj. adînc, capital, considerabil, crucial, decisiv, esențial, fundamental, hotărîtor, important, însemnat, organic, primordial, radical, serios, structural, substanțial, vital, (livr.) cardinal, major, nodal, (rar) temeinic. (Prefaceri ~.) 6. adj. adînc, grav, gros, jos, (fig.) cavernos. (O voce ~; un timbru ~.) 7. adj. adînc, serios, temeinic, (fig.) pătrunzător. (O judecată ~.) 8. adj. adînc, intens, mare, puternic, viu. (O impresie ~.) 9. adj. acut, adînc, ascuțit, intens, mare, pătrunzător, puternic, violent, viu. (O durere ~.) 10. adj. adînc, greu. (Un somn ~.)

FOLICULITĂ PROFÚNDĂ s. v. sicozis.

FOLICULITĂ PROFUNDĂ s. (MED.) sicozis.

Intrare: profund
profund adjectiv
adjectiv (A3)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • profund
  • profundul
  • profundu‑
  • profundă
  • profunda
plural
  • profunzi
  • profunzii
  • profunde
  • profundele
genitiv-dativ singular
  • profund
  • profundului
  • profunde
  • profundei
plural
  • profunzi
  • profunzilor
  • profunde
  • profundelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)