12 definiții pentru distins


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

distíns, ~ă a [At: ALECSANDRI, S. 142 / V: (rar) des~ / Pl: ~nși, ~e / E: distinge] 1 Care iese din comun Si: deosebit, remarcabil. 2 (D. oameni) Care se remarcă prin calitățile sale (intelectuale), merite deosebite Si: eminent, ilustru, remarcabil. 3 (D. înfățișarea și manifestările oamenilor) Care denotă eleganță în comportament, limbaj etc. 4 (Pgn) Care este deosebit. 5 (Rar; pcf) Distinct (1).

DISTÍNS, -Ă, distinși, -se, adj. 1. Care se remarcă prin însușirile sale, care iese din comun; deosebit, remarcabil; (despre oameni) ilustru, eminent. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Plin de distincție (2). ◊ (În formule de adresare) Distinsă doamnă! ◊ (În formule de încheiere sau, rar, de introducere a scrisorilor) Primiți, vă rog, distinse salutări.V. distinge.

DISTÍNS, -Ă, distinși, -se, adj. 1. Care se remarcă prin însușirile sale, care iese din comun; deosebit, remarcabil; (despre oameni) ilustru, eminent. 2. (Despre oameni și manifestările lor) Plin de distincție (2). ◊ (În formule de adresare) Distinsă doamnă! ◊ (În formule de încheiere sau, rar, de introducere a scrisorilor) Primiți, vă rog, distinse salutări.V. distinge.

DISTÍNS, -Ă, distinși, -se, adj. 1. (În opoziție cu comun, vulgar, ordinar) Care se remarcă prin însușirile sale, care iese din comun: deosebit, remarcabil; (despre persoane) cu vază, ilustru, eminent; fin. [Un avocat] m-a dojenit pentru obscuritatea și trîndăvia în care îmi duc viața și a deplîns distinsele calități pe care mi le știa odată. GALACTION, O. I 26. Ți se pare așa de distins lucru să te faci că nu știi cum îi cheamă pe oamenii din pensiune? SEBASTIAN, T. 62. El a cunoscut pe bărbatu-meu și știe că a fost un profesor distins. VLAHUȚĂ, O. A. III 7. 2. (Astăzi numai ironic) Epitet dat femeilor (mai rar bărbaților) și întrebuințat în formule de politețe. Și dumneavoastră, distinsă doamnă, În numele cui luptați? BARANGA, V. A. 15. ◊ (În formule de încheiere sau, rar, de introducere a scrisorilor) Cu cele mai distinse salutări, venim a vă comunica... [că] noi ne-am restabilit în Berlin. CARAGIALE, O. VII 174.

DISTÍNS, -Ă adj. Remarcabil, deosebit, eminent. ♦ Elegant, grațios, strălucitor (în purtări, în ținută). [< distinge].

DISTÍNS, -Ă adj. 1. remarcabil, deosebit, eminent. 2. plin de distincție; elegant, grațios, strălucitor (în purtări, în ținută). (< distinge)

DISTÍNS ~să (~și, ~se) 1) Care se impune prin anumite însușiri; remarcabil prin rangul sau meritele sale; eminent; deosebit; ilustru. 2) Care are o atitudine de demnitate (exagerată); plin de distincție. /v. a (se) distinge

distins a. care are un caracter de superioritate, de distincțiune.

* distíns, -ă adj. Însemnat, ilustru: scriitor distins. Elegant: maniere distinse.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

distíns adj. m., pl. distínși; f. sg. distínsă, pl. distínse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DISTÍNS adj. 1. v. deosebit. 2. v. eminent. 3. v. ales. 4. ales, delicat, fin, manierat, politicos. (O purtare ~.) 5. ales, aparte, deosebit, (înv. și reg.) scump. (Vorbe ~.) 6. ales, aristocrat, aristocratic, bun, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. și peior.) simandicos. (De neam ~.) 7. v. elegant. 8. v. academic.

DISTINS adj. 1. ales, deosebit, rar, superior. (Un om ~.) 2. ales, deosebit, eminent, ilustru, remarcabil. (Un ~ profesor.) 3. ales, fin, rafinat, select, stilat, subtil, (fam.) șic, (fig.) subțire. (Un public ~.) 4. ales, delicat, fin, manierat, politicos. (O purtate ~.) 5. ales, aparte, deosebit, (înv. și reg.) scump. (Vorbe ~.) 6. ales, aristocrat, aristocratic, bun, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. și peior.) simandicos. (De neam ~.) 7. elegant, (livr. și fam) șic. (0 toaletă ~.) 8. academic, solemn, (livr.) elevat. (Ton ~.)

Intrare: distins
distins adjectiv
adjectiv (A4)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • distins
  • distinsul
  • distinsu‑
  • distinsă
  • distinsa
plural
  • distinși
  • distinșii
  • distinse
  • distinsele
genitiv-dativ singular
  • distins
  • distinsului
  • distinse
  • distinsei
plural
  • distinși
  • distinșilor
  • distinse
  • distinselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)