JOI, joi, s. f. Ziua a patra a săptămânii, care urmează după miercuri. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul Paștelor. ◊ Expr. De joi până mai (de-)apoi = la nesfârșit, mereu; niciodată. Din joi în Paște = din când în când, foarte rar. ♦ (Adverbial, în forma joia) = în cursul zilei de joi, în fiecare joi. – Lat. [dies] Jovis.

joi¹ [At: CORESI, EV. 16/25 / V: jui / E: ml Jovis (dies)] 1 sfi A patra zi a săptămânii, care urmează după miercuri. 2 sfi (Pfm; îe) De ~ până mai apoi La nesfârșit. 3 sfi (Îae) Mereu. 4 sfi (Îae) Niciodată. 5 sfi (Înv; îae) Se spune despre un lucru făcut de mântuială. 6 sfi (Îvp; îe) ~ mai de apoi sau ~ după Paște Niciodată. 7 sfi (Înv; îe) De ~ în Paști Rar. 8 sfi (Bis; îe) ~a-mare (sau ~a patimilor) Ultima joi (1) din Postul Paștelui. 9 sfi (Pop; îe) A îndruga ca de ~a mare A spune verzi și uscate. 10 sfi (Îvp; îc) ~a verde Joia (1) din săptămâna Rusaliilor. 11 sfi (Îvp; îc) ~a furnicilor sau ~a tuturor jivinelor, ~a nemaipomenită (sau necurată) Joia (1) din Săptămâna albă. 12 sfi (Îvp; îc) ~a apelor Joia (1) din Săptămâna mare de dinainte de Sf. Toader Si: (pop) târgul-iepelor. 13 sfi (Îvp; îc) ~a mânioasă A noua joi (1) după Paști. 14 sfi (Îvp; îs) Cele ~ (sau ~le grele sau ~le păzite) Ultimele două joi (1) din cele nouă ale Cinzecimii luminate. 15 sfi (Mtp; îc) Sfânta ~ Zână bună. 16 av În fiecare zi de joi (1). 17 av În cursul zilei de joi (1).

JOI s. f. Ziua a patra a săptămânii, care urmează după miercuri. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul³ Paștilor. ◊ Expr. De joi până mai (de-)apoi = la nesfârșit, mereu; niciodată. Din joi în Paști = din când în când, foarte rar. ♦ (Adverbial, în forma joia) = în cursul zilei de joi, în fiecare zi de joi. – Lat. [dies] Jovis.

JOI, joi, s. f. Ziua a patra a săptămînii, care urmează după miercuri. Într-o joi după crăciun La cătane m-a luat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 318. ◊ Expr. De joi pînă mai (de-) apoi v. apoi. ♦ (Adverbial, în forma joia) În fiecare joi.

JOI¹ s. f. A patra zi a săptămînii, care urmează după miercuri. ◊ Expr. De joi pînă mai (de-)apoi = la nesfîrșit, mereu. ♦ (Adverbial, în forma joia) În fiecare joi. ◊ (Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul paștelui. – Lat. [dies] Jovis.

JOI¹ f. A patra zi a săptămânii. ◊ ~a mare ultima joi din postul Paștilor. De ~ până mai apoi a) la nesfârșit; mereu; b) niciodată; nicicând. [Monosilabic. art. joia] /<lat. jovis

JOI² adv. În ziua de joi. /<lat. jovis

Joi f. a patra zi săptămânii: Joi-mari, Joia dinaintea Paștilor când se face colivă pentru pomenirea morților; Joia iepelor, Joia din săptămâna mare, sărbătorită de țărani ca șa nu fie expuși la înțepături; Joia verde, a noua Joi după Paști, cade în postul Sâmpietrului (sărbătorită de țărani ca și Pastile); Joi după Paști, fig. si fam. niciodată; de Joi până mai apoi, foarte scurt timp. [Lat. JOVIS (DIES)].

joĭ f. (d. lat. Jŏvis [adică dies, ziŭa], lui Joĭe, zeu suprem al Romanilor; it. giovedi, pv. jous, fr. jeudi, sp. jeuves). A patra zi a săptămîniĭ, între Miercurĭ și Vinerĭ. Joĭa mare, Joĭa întîĭa după Paște; Joĭele după Paște, cele noŭă saŭ treĭ Joĭ după Paște, cînd femeile din popor nu coase de frică să nu cadă grindină saŭ să nu le meargă răŭ vitelor. Joĭa verde, o sărbătoare mare, după Rusaliĭ, la Catolicĭ. Din Joĭ în Paște, foarte rar: noĭ ne vedem din Joĭ în Paște. De Joĭ pînă maĭ apoĭ, puțin timp: a ținut (durat) de Joĭ pînă maĭ apoĭ. – P. declinare, V. lunĭ.

jui^[1] av, a,^[2] sf vz joi¹ corectat(ă)

JOIA adv. În fiecare zi de joi. /<lat. jovis

joi² s. f., art. joia; g.-d. art. joii; pl. joi, art. joile (desp. jo-i-)

+joi¹ adv. (Vine ~.)

joi s. f., art. joia; g.-d. joi, g.-d. art. joii; pl. joi, art. joile (jo-i-)

joi s. f., art. joia; pl. joi, art. joile (sil. jo-i-)

joi

joi.

+joile (desp. jo-i-) adv.

*joia adv.

Joia Mare (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Joii Mari

Joia Mare s. pr. f. sg.

joia

joi s. f. – Ziua a patra a săptămînii. – Mr. gioi(a), megl. joi. Lat. (dies) Iōvis (Diez, I, 213; Pușcariu 911; Candrea-Dens., 906; REW 4594; DAR); cf. it. giove(di), prov. jous, fr. jeu(di), sp. jueves. Der. joian (var. jo(i)can), s. m. (nume dat de obicei boilor care se nasc într-o joi); joică, s. f. (nume de vacă); joimăriță, s. f. (ființă imaginară cu puteri malefice care le amenință pe femeile leneșe; obicei popular, conform căruia un flăcău merge din casă în casă, prefăcîndu-se că este un duh rău), de la joia mare sau joimari.

joi, s.m. – A patra zi din săptămână. ♦ Joile dintre tunuri; zilele de joi dintre Paști și Rusalii erau dedicate Sfântului Ilie, motiv pentru care exista interdicția de a se lucra: „Joile dintre Paști și Rusalii îs șapte și să țâneu să nu bată gheața, să nu bată vântu’, să nu rupă pomii” (Bilțiu, 2009: 152; Desești). „Nime nu lucră în zâlele acelea, ca să nu fie lovit de trăsnet” (idem; Budești). „Joile să țân ș-amu până la Sf. Ilie. O ieșit nu știu câți preoți ș-o legat joile, să nu lucre cu pământu’ pântru ape, tunete și fuljere” (idem; Moisei). ♦ Joița verde, a patra zi din prima săptămână din Postul Mare (Paști), când „îi bine-a țesă, a bontăni, că iesă iarbă” (Memoria, 2001: 25). ♦ (onom.) Joia, Joian, nume de familie (9 persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Joiana, nume dat vacilor care s-au născut într-o zi de joi. – Lat. (dies) jovis, ziua dedicată de romani zeului Jove (Jupiter), divinitatea supremă în mitologia romană (Șăineanu, Scriban; Diez, Pușcariu, CDDE, DA, cf. DER; DLRM, DEX, MDA).

joi, joiesc, vb. intranz. – (reg.) A birui, a răzbi, a ieși la capăt, a face față: „O dat Dumnezeu prune din belșug și nu am mai joit cu adunatul” (Tăuți). – Din magh. gyönni, gyünni (DLRM, MDA).

joi s. f. Ziua a patra a săptămânii, care urmează după miercuri. ♦ (Bis.) Zi liturgică, închinată în cadrul săptămânii liturgice cinstirii sfinților apostoli, pentru că joi a avut Cina cea de taină, la care Mântuitorul a întemeiat sfânta euharistie în prezența apostolilor. ◊ (Pop.) Joia mare (joimare, joimar s. m., joimari s. f. pl.) = ultima joi din postul Paștilor (păresimi), când se celebrează amintirea Cinei de taină. ◊ Joia verde = joia din săptămâna Rusaliilor, când are loc o sărbătoare populară. ◊ Joia iepelor = joia din săptămâna mare. ◊ Joia furnicilor = joia din săptămâna albă. ◊ Joia apelor = joia din săptămâna mare (dinainte de Sântoader). ◊ Joia mânioasă = a noua joi după Paști, sărbătoare care se ține pentru ca grindina să nu strice holdele. ◊ Joia jivinelor = joia din săptămâna brânzei. ◊ Joile grele (sau păzite, cele joi) = cele din urmă două joi din cele noua ale Cincizecimii. ◊ Sfânta Joi = zână binevoitoare din mitologia românească. ◊ Expr. De joi până mai (de-)apoi = mereu, la nesfârșit; niciodată. ◊ Din joi în Paști = din când în când, foarte rar. – Din lat. (dies) Jovis.

din an în Paște / joi în Paște / Paște-n Crăciun expr. foarte rar; la intervale mari de timp.

joi după Paști expr. (pop., iron.) niciodată!

nu contează, Jean boxează, marți și joi se antrenează, nu lovește, dar primește expr. nu-i nimic, n-are importanță.