8 definiții pentru vestit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VESTÍT, -Ă, vestiți, -te, adj. Care se bucură de renume; celebru, renumit, faimos. – V. vesti.

VESTÍT, -Ă, vestiți, -te, adj. Care se bucură de renume; celebru, renumit, faimos. – V. vesti.

vestit, ~ă a [At: CORESI, L. 106/17 / V: (reg) veșt~ / Pl: ~iți, ~e / E: vesti1] 1 (Rar) Care este adus la cunoștința cuiva Si: anunțat. 2 (Rar) Căruia i s-a adus la cunoștință ceva Si: anunțat, încunoștințat. 3 (Adesea urmat de determinări introduse prin pp „pentru”, „prin”, (înv) „de”, „la”, „întru” etc.) Care este bine cunoscut (și apreciat) pretutindeni Si: celebru, faimos (1), ilustru, mare1, mărit3, notoriu, renumit, reputat, revestit2, (îvp) numit, (înv) norocit , perifan, (fam) arhicunoscut.

VESTÍT, -Ă, vestiți, -te, adj. Renumit, strălucit, celebru. Bărbatul ei să fie Un braț vestit în taberi și mare-n vitejie. COȘBUC, P. I 133. Fata era vestită de frumoasă. CARAGIALE, O. III 32. O, tu nici visezi, bătrîne, cîți în cate mi s-au pus! Toată floarea cea vestită a întregului Apus. EMINESCU, O. I 146.

VESTÍT ~tă (~ți, ~te) Care se bucură de o anumită reputație; cu renume; foarte cunoscut; reputat; renumit; slăvit. /v. a vesti

vestit a. 1. anunțat: ziua pământului vestită GR. AL.; 2. fig. renumit, celebru: om vestit.

vestít, -ă adj. Despre care s’a dus vestea, renumit, ilustru, celebru: Ștefan-Vodă cel vestit.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VESTÍT adj. 1. v. celebru. 2. v. consacrat.

VESTIT adj. 1. celebru, faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, (înv. și pop.) mărit, numit, (reg.) revestit, (Transilv.) hireș, (înv.) norocit, (grecism înv.) perifan, (fam.) arhicunoscut, (fig.) strălucit, (rar fig.) strălucitor. (Un ~ savant.) 2. consacrat, cunoscut, faimos, notoriu, recunoscut, renumit, reputat. (Un sportiv ~.)

Intrare: vestit
vestit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vestit
  • vestitul
  • vestitu‑
  • vesti
  • vestita
plural
  • vestiți
  • vestiții
  • vestite
  • vestitele
genitiv-dativ singular
  • vestit
  • vestitului
  • vestite
  • vestitei
plural
  • vestiți
  • vestiților
  • vestite
  • vestitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vestit

  • 1. Care se bucură de renume.
    exemple
    • Bărbatul ei să fie Un braț vestit în taberi și mare-n vitejie. COȘBUC, P. I 133.
      surse: DLRLC
    • Fata era vestită de frumoasă. CARAGIALE, O. III 32.
      surse: DLRLC
    • O, tu nici visezi, bătrîne, cîți în cale mi s-au pus! Toată floarea cea vestită a întregului Apus. EMINESCU, O. I 146.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi vesti
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX