11 definiții pentru impresionant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

impresionant, ~ă a [At: SADOVEANU, Z. C. 20 / Pl: ~nți, ~e / E: fr impressionnant] 1 Care produce o impresie puternică Si: emoționant, tulburător. 2 Uluitor. 3 Impunător.

IMPRESIONÁNT, -Ă, impresionanți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care produce o impresie puternică; emoționant, tulburător; uluitor. ♦ Impunător, impozant. [Pr.: -si-o-] – Din fr. impressionnant.

IMPRESIONÁNT, -Ă, impresionanți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care produce o impresie puternică; emoționant, tulburător; uluitor. ♦ Impunător, impozant. [Pr.: -si-o-] – Din fr. impressionnant.

IMPRESIONÁNT, -Ă, impresionanți, -te, adj. Care produce o impresie puternică, care emoționează, care zguduie. Mina se zguduie din temelii de bubuiturile dinamitei, năprasnică descărcare de zgomot, mai impresionantă decît un bombardament de artilerie. BOGZA, Ț. 53. Cît timp stau pescarii pe mal, cu sculele lor impresionante, peștii se retrag la adînc. SADOVEANU, V. F. 13. ◊ (Adverbial) Impresionant de sincer.De o parte și de alta a munților, atît portul cît și datinile și limba sînt impresionant de asemănătoare. SADOVEANU, E. 92. – Pronunțat: -si-o-.

IMPRESIONÁNT adj. (adesea adv.) Care lasă o puternică impresie; emoționant. [Pron. -si-o-. / cf. fr. impressionnant].

IMPRESIONÁNT adj. (și adv.) care produce o impresie, o emoție puternică; tulburător. ◊ impunător, impozant. (< fr. impressionnant)

IMPRESIONÁNT ~tă (~ți, ~te) 1) Care impresionează puternic; în stare să impresioneze; emoționant; mișcător. 2) Care impune respect sau admirație datorită calităților sale (exterioare) deosebite; impunător; impozant. /<fr. impressionnant


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

impresionánt (-si-o-) adj. m., pl. impresionánți; f. impresionántă, pl. impresionánte

impresionánt adj. m. (sil. -si-o-), pl. impresionánți; f. sg. impresionántă, pl. impresionánte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

IMPRESIONÁNT adj. 1. v. înduioșător. 2. zguduitor, (fig.) dramatic. (A avut un sfârșit impresionant.) 3. v. spectaculos. 4. v. falnic.

IMPRESIONANT adj. 1. duios, emoționant, înduioșător, mișcător, patetic, răscolitor, tulburător, vibrant, (rar) răvășitor, (înv.) simțitor. (O ~ poveste de dragoste.) 2. zguduitor, (fig.) dramatic. (A avut un sfîrșit ~.) 3. spectaculos, (livr.) spectacular. (Un salt ~.) 4. falnic, grandios, impozant, impunător, maiestos, măreț, semeț, splendid, (livr.) magnific, (pop.) mîndru, (înv. și reg.) fălos, (fig.) trufaș. (Vîrfurile ~ ale munților.)

Impresionant ≠ neimpresionant

Intrare: impresionant
impresionant adjectiv
  • silabație: -si-o-
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • impresionant
  • impresionantul
  • impresionantu‑
  • impresionantă
  • impresionanta
plural
  • impresionanți
  • impresionanții
  • impresionante
  • impresionantele
genitiv-dativ singular
  • impresionant
  • impresionantului
  • impresionante
  • impresionantei
plural
  • impresionanți
  • impresionanților
  • impresionante
  • impresionantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

impresionant

  • 1. adesea adverbial Care produce o impresie puternică.
    exemple
    • Mina se zguduie din temelii de bubuiturile dinamitei, năprasnică descărcare de zgomot, mai impresionantă decît un bombardament de artilerie. BOGZA, Ț. 53.
      surse: DLRLC
    • Cît timp stau pescarii pe mal, cu sculele lor impresionante, peștii se retrag la adînc. SADOVEANU, V. F. 13.
      surse: DLRLC
    • Impresionant de sincer.
      surse: DLRLC
    • De o parte și de alta a munților, atît portul cît și datinile și limba sînt impresionant de asemănătoare. SADOVEANU, E. 92.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care impune respect sau admirație datorită calităților sale (exterioare) deosebite.
      surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00 sinonime: impozant impunător

etimologie: