EXTRAORDINAR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri, situații etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius.

extraordinar, ~ă [At: DEX / Pl: ~i, ~e / E: fr extraordinaire, lat extraordinarius] 1-2 a, av Deosebit. 3-4 a, av Neobișnuit. 5-6 a, av Excepțional (5-6). 7 a (D. oameni) Dotat cu calități deosebite. 8 a (D. lucruri, situații etc.) Foarte bun. 9 a (D. legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, al unei măsuri obișnuite. 10 av Foarte.

*EXTRAORDINAR adj. 1 Neobișnuit: o întîmplare ~ă; cheitueli ~e, cheltueli neprevăzute, care se fac în afară de cele obicinuite; ambasador ~, acela pe care un guvern îl trimite în anumite cazuri particulare ¶ 2 Nepomenit, ne mai pomenit, puțin obicinuit, rar: un geniu ~ ¶ 3 Ciudat, bizar [fr.].

EXTRAORDINAR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. (Adesea adverbial), Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional; (despre oameni) dotat cu calități deosebite, excepționale; (despre lucruri etc.) foarte bun. 2. (Despre legi, măsuri, funcții etc.) Care depășește cadrul unei reguli, unei măsuri obișnuite. – Din fr. extraordinaire, lat. extraordinarius.

EXTRAORDINAR, -Ă, extraordinari, -e, adj. 1. Care este cu totul deosebit, care iese din comun; neobișnuit, nemaipomenit, excepțional. E o seară ca oricare alta. Dar pentru mine e o seară extraordinară – întîia seară pe care o petrec la Moscova. STANCU, U.R.S.S. 50. Mi se pare un lucru extraordinar să-l văd pe tata în cartea mea de istorie. SAHIA, N. 49. Sta în pensiune la un alămar... care cunoștea toate țările Europei, și-i plăcea grozav să povestească istorii extraordinare din viața eroilor patriei lui. VLAHUȚĂ, O. A. III 52. ◊ (În exclamații, indică o puternică stare afectivă de mirare, de indignare, de admirație etc.) Furios, magistratul a făcut fițuica boț și a zvîrlit-o cît colo, scrîșnind: Extraordinar! POPA, V. 205. 2. (Despre oameni) Dotat cu calități mari; excepțional. ♦ (Despre lucruri etc.) Foarte bun. Un vin extraordinar. ♦ (Adverbial, legat de un adjectiv prin prep. «de», formează superlativul) Foarte, excepțional. Un om extraordinar de muncitor. 3. (În opoziție cu ordinar; despre legi, funcții, adunări etc.) Care depășește cadrul unei măsuri obișnuite, care iese din cadrul regulilor obișnuite. Marea Adunare Națională poate fi convocată în sesiuni extraordinare de către Prezidiul Marii Adunări Naționale sau la cererea cel puțin a unei treimi din numărul total al deputaților. CONST. R.P.R. 20. – Variantă: (învechit) estraordinar, -ă (NEGRUZZI, S. II 151) adj.

EXTRAORDINAR, -Ă adj. 1. (adesea adv.) Cu totul deosebit, ieșit din comun, neobișnuit, excepțional. 2. (Despre legi, adunări etc.) Care nu este, nu se ține, nu are loc potrivit regulilor obișnuite. 3. (Despre oameni) Cu mari calități; eminent, excepțional. ♦ (Despre lucruri) Foarte bun, excelent [Cf. fr. extraordinaire, lat. extraordinarius].

EXTRAORDINAR, -Ă adj. 1. (și adv.) ieșit din comun, neobișnuit, excepțional. 2. (despre legi, adunări etc.) care nu este, nu se ține potrivit regulilor obișnuite. 3. (despre oameni) cu mari calități; eminent, excepțional. ◊ (despre lucruri) foarte bun, excelent. (< fr. extraordinaire, lat. extraordinarius)

EXTRAORDINAR ~ă (~i, ~e) și adverbial 1) Care este neobișnuit; cu totul ieșit din comun; strașnic; amarnic; grozav. 2) Care se distinge prin anumite calități și suscită admirație. 3) (despre persoane) Care se deosebește vădit de toți ceilalți; înzestrat cu calități deosebite. 4) (despre evenimente, ședințe, adunări etc.) Care nu a fost prevăzut din timp; în afara planului stabilit. /<fr. extraordinaire, lat. extraordinarius

extraordinar a. 1. cu totul neobișnuit: conduită extraordinară; 2. bizar, ciudat. ║ adv. afară din cale.

*extraordinár, -ă adj. (lat. extraordinarius. V. ordinar). Neobișnuit, care se întîmplă rar: eveniment extraordinar. Extravagant, straniŭ: ideĭ extraordinare. Neprevăzut: cheltuĭeli extraordinare. Miraculos: geniŭ extraordinar. Trimes extraordinar, trimes p. a negocia o afacere particulară și importantă. Profesor, membru extraordinar, care n’are toate drepturile. Adv. În mod extraordinar, afară din cale: s’a suit extraordinar de sus.

straordinariu^[1] a vz extraordinar

extraordinar adj. m., pl. extraordinari; f. extraordinară, pl. extraordinare

extraordinar adj. m., pl. extraordinari; f. extraordinară, pl. extraordinare

extraordinar adj. → ordinar

extraordinar

extraordinar.

EXTRAORDINAR adj., adv. 1. adj. colosal, enorm, excepțional, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntâlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfârșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal, (arg.) mortal. (A avut un noroc ~.) 2. adj. v. colosal. 3. adj. v. titanic. 4. adj. v. cumplit. 5. adj. v. special. 6. adj. v. perfect. 7. adv. v. foarte. 8. adv. v. sfâșietor.

EXTRAORDINAR adj., adv. 1. adj. colosal, enorm, excepțional, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uimitor, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig.) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.) 2. adj. colosal, (livr.) pantagruelic, (fig.) devorant. (O foame ~.) 3. adj. colosal, gigantic, titanic, uriaș. (Eforturi ~.) 4. adj. colosal, cumplit, fenomenal, formidabil, groaznic, grozav, infernal, înfiorător, îngrozitor, înspăimîntător, năprasnic, strașnic, teribil, (Transilv.) pogan, (fig.) îndrăcit, turbat. (O vijelie ~.) 5. adj. special. (O comisie, o sesiune ~.) 6. adj. desăvîrșit, excepțional, formidabil, ideal, magistral, minunat, perfect, splendid, sublim, superb, (înv.) săvîrșit. (O ~ punere în scenă, interpretare.) 7. adv. deosebit, excepțional, extrem, foarte, grozav, teribil. (~ de bun.) 8. adv. excepțional, grozav, nemaipomenit, sfîșietor. (O melodie ~ de tristă.)

Extraordinar ≠ obișnuit

EXTRAORDINÁR, -Ă (< fr., lat.) adj. 1. (Și adv.) Dotat cu calități deosebite; neobișnuit, nemaipomenit, formidabil, excepțional, ieșit din comun; miraculos (1). 2. (Dr.) Cale de atac e. = care de atac îndreptată împotriva unor hotărâri judecătorești definitive. Există trei c. de a. e.: contestația, revizuirea, recursul în anulare. 3. (EC.) Venit e. = venit al unei firme care nu rezultă din operațiunile ordinare. Buget e. = buget creat în mod separat față de cel ordinar pentru anumite scopuri bine precizate (ex. buget pentru înzestrarea armatei).