asterie sf [At: DEX² / Pl: ~ii / E: fr astérie] (Zlg) Stea-de-mare.

*ASTERIE sf. 🐙 Gen de echinoderme care trăesc prin toate mările Europei, afară de Mediterană; se nutresc cu moluște și sînt vrăjmașii cei mai primejdioși ai stridiilor; se mai numesc și „stele de mare” (🖼 252) [fr.].

ASTERIE s. f. (Zool.) Stea-de-mare. – Pronunțat: -ri-e.

ASTERIE s. f. (Zool.) Stea-de-mare. – Fr. astérie.

ASTERIE s.f. (Zool.) Specie de echinoderm în formă de stea; stea-de-mare. [Gen. -iei. / < fr. astérie].

ASTERIE s. f. echinoderm cu corpul în formă de stea; stea-de-mare. (< fr. astérie)

ASTERIE f. Animal marin având cinci brațe radiare; stea-de-mare. /<fr. astérie

*astérie f. (vgr. astería). Zool. Un echinoderm numit de popor stea de mare.

asterie (desp. -ri-e) s. f., art. asteria (desp. -ri-a), g.-d. art. asteriei; pl. asterii, art. asteriile (desp. -ri-i-)

asterie (-ri-e) s. f., art. asteria (-ri-a), g.-d. art. asteriei; pl. asterii, art. asteriile (-ri-i-)

asterie s. f. (sil. -ri-e), art. asteria (sil. -ri-a), g.-d. art. asteriei; pl. asterii, art. asteriile (sil. -ri-i-)

ASTERIE s. v. stea-de-mare.

ASTERIE s. (ZOOL.; Asteroidea) asteridă, stea-de-mare. (~ este un echinoderm.)