mare² s.f. I 1 (hidrol.) <înv.> coadă de mare, genune, luciu², noian, <grec.; înv.> pelag. În timpul furtunii, marea devine foarte agitată. 2 (hidrol.) apă. A călătorit pe mare până în Turcia. 3 (hidrol., jur.) mare deschisă = mare liberă. Marea deschisă nu face parte din apele teritoriale sau interne ale unui stat; mare internă = mare închisă. Marea internă este înconjurată de țărmurile unui stat sau ale mai multor state și se află în folosința exclusivă a statului sau a statelor riverane; mare închisă = mare internă; mare liberă = mare deschisă. 4 (geol.) mare de pietre = câmp de pietre. Marea de pietre este formată din blocuri sau din sfărâmături de pietre pe pante slab înclinate. 5 (hidrol.; înv.) v. Apă. Ocean². II fig. 1 enormitate, imensitate, infinit, necuprins, nemărginire, nemărginit, nesfârșire, nesfârșit¹, vastitate, <fig.> ocean², stepă, <fig.; înv.> luciu², <fig.; grec.; înv.> pelag. Din satelit se vede marea continentului asiatic. 2 (urmat de determ. introduse prin prep. „de”, care indică un număr mare de lucruri, obiecte, ființe etc.) amar, duium, grămadă, mulțime, noian, puzderie, sumedenie, <fig.> groază, grozăvenie, grozăvie, negură, pădure, potop, prăpăd, puhoi, <fig.; înv. și pop.> urgie, <fig., înv. și reg.> întuneric, <fig.; reg.> păcură, polog¹, prăpădenie, smidărie, <fig.; înv.> oștire. În urma lui era o mare de oameni. Limuzina mirilor era urmată de o mare de mașini.