10 definiții pentru uimitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, adj. Care uimește; surprinzător, uluitor, tulburător. ♦ Excepțional, extraordinar. – Uimi + suf. -tor.

UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, adj. Care uimește; surprinzător, uluitor, tulburător. ♦ Excepțional, extraordinar. – Uimi + suf. -tor.

uimitor, ~oare av, a [At: CANTEMIR, IST. 61 / Pl: ~i, ~oare / E: uimi + -tor] (Legat de un adjectiv sau de un adverb prin prepoziția „de” exprimă ideea de superlativ absolut) 1-2 (Într-un mod) care provoacă o mare (și neașteptată) mirare Si: surprinzător, uluitor (1-2), tulburător. 3-4 (Într-un mod) care stârnește admirație Si: surprinzător, uluitor (3-4), tulburător. 5-6 (Într-un mod) care impresionează profund Si: surprinzător, uluitor (5-6), tulburător.

UIMITÓR, -OÁRE, uimitori, -oare, adj. Care uimește (prin calitățile sau valoarea ce are); surprinzător, uluitor. Eminescu avea cunoștințe uimitoare în ceea ce privește literatura universală. L. ROM. 1953, nr. 1, 46. ♦ Minunat, admirabil, extraordinar. Un biet vătaf de curte... El a văzut castelul în vremuri uimitoare. MACEDONSKI, O. I 23. Acteon... a cutezat să-și desfăteze vederile cu uimitoarea priveliște a castei zeițe, scăldîndu-se în pîrîu. ODOBESCU, S. III 56.

UIMITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care uimește; care produce mirare. 2) Care impresionează prin ceva fără asemănare; minunat. Peisaj ~. /a uimi + suf. ~tor

uimitor a. care uimește: frumusețe uimitoare.

uĭmitór, -oáre adj. Care te uĭmește: o frumuseță uĭmitoare. Adv. Uĭmitor de frumoasă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

uimitór adj. m., pl. uimitóri; f. sg. și pl. uimitoáre

uimitór adj. m., pl. uimitóri; f. sg. și pl. uimitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UIMITÓR adj. 1. consternant, năucitor, stupefiant, surprinzător, uluitor. (S-a întâmplat un lucru ~.) 2. frapant, izbitor, surprinzător, șocant, (livr.) sesizant. (O asemănare ~oare.) 3. amețitor, năucitor, uluitor, (pop.) zăpăcitor, (fig.) nebun. (Un ritm ~.) 4. v. extraordinar.

UIMITOR adj. 1. stupefiant, surprinzător, uluitor. (S-a întîmplat un lucru ~.) 2. frapant, izbitor, surprinzător, șocant, (livr.) sesizant. (O asemănare ~.) 3. amețitor, năucitor, uluitor, (pop.) zăpăcitor. (Un ritm ~.) 4. colosal, enorm, excepțional, extraordinar, fabulos, fantastic, fenomenal, formidabil, gigantic, grozav, imens, infinit, neauzit, nebun, negrăit, neînchipuit, nemaiauzit, nemaicunoscut, nemaiîntîlnit, nemaipomenit, nemaivăzut, nesfîrșit, nespus, teribil, uluitor, unic, uriaș, (livr.) mirabil, (înv.) manin, necrezut, (fig. ) piramidal. (A avut din nou un noroc ~.)

Intrare: uimitor
uimitor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uimitor
  • uimitorul
  • uimitoru‑
  • uimitoare
  • uimitoarea
plural
  • uimitori
  • uimitorii
  • uimitoare
  • uimitoarele
genitiv-dativ singular
  • uimitor
  • uimitorului
  • uimitoare
  • uimitoarei
plural
  • uimitori
  • uimitorilor
  • uimitoare
  • uimitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

uimitor

  • 1. Care uimește.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: surprinzător tulburător uluitor un exemplu
    exemple
    • Eminescu avea cunoștințe uimitoare în ceea ce privește literatura universală. L. ROM. 1953, nr. 1, 46.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Care impresionează prin ceva fără asemănare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: admirabil excepțional extraordinar minunat 2 exemple
      exemple
      • Un biet vătaf de curte... El a văzut castelul în vremuri uimitoare. MACEDONSKI, O. I 23.
        surse: DLRLC
      • Acteon... a cutezat să-și desfăteze vederile cu uimitoarea priveliște a castei zeițe, scăldîndu-se în pîrîu. ODOBESCU, S. III 56.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Uimi + sufix -tor.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX