15 definiții pentru puternic

PUTÉRNIC, -Ă, puternici, -ce, adj. 1. (Despre ființe; p. ext. despre părți ale corpului lor) Care are o mare putere fizică; tare, voinic, viguros. ♦ (Despre obiecte) Rezistent, solid, tare. ♦ (Despre părți ale feței oamenilor) Pronunțat, proeminent, accentuat. 2. (Despre mașini, unelte) Care posedă o forță mecanică sau motrice ridicată; care acționează cu putere și cu efect, care dezvoltă o energie mare. 3. (Despre voce, sunete) Tare, intens. ♦ (Despre lumină sau surse de lumină) Viu, intens. ♦ (Despre senzații, sentimente) Adânc, profund, pătrunzător. ♦ (Despre ape curgătoare) Cu debit sporit și cu rapiditate mare. ♦ (Despre substanțe chimice, medicamente etc.) Care are un efect imediat și vizibil. 4. Care are influență, autoritate; care deține putere; însemnat prin situația sau prin rolul său. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care ocupă un loc de frunte, care deține o poziție influentă în societate. 5. Înzestrat cu o mare forță (organizatorică, politică, economică etc.); capabil de acțiuni de mare amploare. 6. Fig. Important prin conținutul său; p. ext. temeinic. Argument puternic.Putere + suf. -nic.

PUTÉRNIC, -Ă, puternici, -ce, adj. 1. (Despre ființe; p. ext. despre părți ale corpului lor) Care are o mare putere fizică; tare, voinic, viguros. ♦ (Despre obiecte) Rezistent, solid, tare. ♦ (Despre părți ale feței oamenilor) Pronunțat, proeminent, accentuat. 2. (Despre mașini, unelte) Care posedă o forță mecanică sau motrice ridicată; care acționează cu putere și cu efect, care dezvoltă o energie mare. 3. (Despre voce, sunete) Tare, intens. ♦ (Despre lumină sau surse de lumină) Viu, intens. ♦ (Despre senzații, sentimente) Adânc, profund, pătrunzător. ♦ (Despre ape curgătoare) Cu debit sporit și cu rapiditate mare. ♦ (Despre substanțe chimice, medicamente etc.) Care are un efect imediat și vizibil. 4. Care are influență, autoritate; care deține putere; însemnat prin situația sau prin rolul său. ♦ (Substantivat, m.) Persoană care ocupă un loc de frunte, care deține o poziție influentă în societate. 5. Înzestrat cu o mare forță (organizatorică, politică, economică etc.); capabil de acțiuni de mare amploare. 6. Fig. Important prin conținutul său; p. ext. temeinic. Argument puternic.Putere + suf. -nic.

PUTÉRNIC, -Ă, puternici, -e, adj. 1. Care are o mare putere fizică; tare, voinic, viguros. Vițelul... crescuse, sub îngrijirea lui, mare și puternic. V. ROM. decembrie 1951, 203. Acum cred că mă cunoști... și de bătrîn și de tinăr, și de slab și de puternic. CREANGĂ, P. 197. Mă simt, zău,. încă puternic cît un tun. ALECSANDRI, T. II 64. ◊ (Despre părți ale corpului) Puternicele brațe spre dînsa întindea. EMINESCU, O. I 95. 2. (Despre facultăți sau manifestări ale ființelor) Tare, intens, rezistent. I se păru că aude plînset, plînset puternic de țăran. SAHIA, N. 90. Poetul nu află, în puternica sa închipuire, alte imagine mai potrivite. ODOBESCU, S. III 34. Am un viers femeiesc, Seamănă a haiducesc Și, puternic la cîntat, Se aude-ndepărtat. TEODORESCU, P. P. 632. ◊ (Adverbial) Cucoșul... scutură puternic din aripi. CREANGĂ, P. 68. ♦ (Despre sunete sau despre glas) Care se aude pînă (sau de) departe, răsunător, tare; (despre lumină sau surse de lumină) viu, intens. Pe marginile drumului, într-un soare puternic, curgeau pîraie grăbite. SADOVEANU, O. VII 210. A strigat o dată cu glas puternic. CREANGĂ, P. 91. Buzduganul căzînd se izbi de o poartă de aramă și făcu un vuiet puternic și lung. EMINESCU, N. 6. ◊ (Adverbial) În lumina slabă, figurile lor liniștite sub căciulile de oaie se zugrăveau puternic. SADOVEANU, O. I 374. ♦ (Despre senzații, sentimente) Care impresionează în mod deosebit, adînc, pătrunzător. Miros puternic. Entuziasm puternic.Fig. Puternica ta liră... A veacurilor stinse cenușă-ar fi mișcat. ALEXANDRESCU, M. 27. ♦ (Despre substanțe chimice, medicamente etc.) Care are un efect imediat și vizibil. Narcotic puternic. Purgativ puternic. 3. (Despre unelte, mașini etc.) Care posedă o forță mecanică sau motrice însemnată; care acționează cu putere și cu efect, care dezvoltă energie mare. Motor puternic. 4. Fig. (Despre oameni) Care impune prin însușirile, situația sau rolul său; care are influență, autoritate; care deține putere. [Victor Hugo] a fost cel mai înzestrat, mai divers și mai puternic dintre poeții lirici francezi. SADOVEANU, E. 225. Părinții mei voiau să facă din mine un om de lumeun advocat, un inginer, un om puternic. GALACTION, O. I 56. Acel împărat mare și puternic bătuse pe toți împărații de prim pregiurul lui și-i supuse. ISPIRESCU, L. 11. ♦ (Substantivat, m.; de obicei la pl., cu nuanță ironică; și în expr. puternicii zilei, puternicii pămîntului) Persoane însemnate care ocupă un loc de frunte în societatea pe clase, care fac parte din clasele dominante. Știu dinainte ceea ce au de gînd să izvodească puternicii pămîntului. CREANGĂ, P. 190. Închinînd ale lor versuri la puternici, la cucoane, Sînt cîntați în cafenele și fac zgomot în saloane. EMINESCU, O. I 137. 5. (Despre organe sau organizații social-politice) înzestrat cu o mare forță (organizatorică, politică, economică etc.); capabil de acțiuni de mare amploare. Statul democrat-popular este puternic prin conștiința maselor, prin activitatea și inițiativa creatoare a poporului. SCÎNTEIA, 19S3, nr. 2784. ◊ (Adverbial) Canada a devenit în ultimul timp o țară puternic industrială. RALEA, O. 119. 6. Fig. Important prin conținutul său; p. ext. temeinic, valoros. Argument puternic. Motiv puternic.

putérnic adj. m., pl. putérnici; f. putérnică, pl. putérnice

putérnic adj. m., pl. putérnici; f. sg. putérnică, pl. putérnice

PUTÉRNIC adj., adv., s. art. 1. adj. v. robust. 2. adj. rezistent, tare, (pop.) pilos. (Om ~.) 3. adj. v. solid. 4. adj. v. proeminent. 5. adj. v. redutabil. 6. adj. strașnic, zdravăn, (pop.) țeapăn. (I-a tras o palmă ~.) 7. adv. tare, voinicește, zdravăn. (Trage ~ de funie.) 8. adj. v. energic. 9. adj. tare, (înv.) temeinic, (franțuzism înv.) ponderos. (Un stat ~.) 10. adj. (înv.) potent, putincios. (Un partid ~; un împărat ~.) 11. s. art. v. Dumnezeu. 12. adj. v. influent. 13. adj. v. intens. 14. adj. intens, răsunător, ridicat, tare, tunător. (Voce ~.) 15. adj. v. sonor. 16. adv. v. forte. 17. adv. intens, tare. (Inima îi bătea ~.) 18. adj. v. pătrunzător. 19. adj. aprig, intens, mare, strașnic, tare, violent, zdravăn. (Un vânt ~.) 20. adv. bine, intens, tare, vârtos, zdravăn. (Plouă ~.) 21. adj. v. chinuitor. 22. adj. v. acut. 23. adj. v. viu. 24. adj. intens, viu, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înflăcărat, înfocat, pasionat. (O dorință ~.) 25. adj. v. drastic. 26. adj. tare, viu, (franțuzism) criant, (fig.) aprins. (Culori ~.) 27. adj. v. convingător. 28. adj. v. tare.

Puternic ≠ debil, moale, molatic, slab

PUTÉRNIC ~că (~ci, ~ce) (în opoziție cu slab) 1) (despre ființe sau despre părți ale corpului lor) Care are o mare putere fizică; voinic; tare. 2) Care rezistă la acțiunea forțelor din afară; tare; dur; solid. Stâlp ~. Gard de fier ~. 3) (despre mașini, motoare, mecanisme etc.) Care are putere mecanică mare. 4) (despre sunete, lumini etc.) Care are intensitate sporită; intens. 5) (despre medicamente) Care acționează cu putere. 6) (despre acțiuni, procese, fenomene) Care se produce cu putere. Ploaie ~că. 7) (despre sentimente, senzații) Care se caracterizează prin profunzime. 8) (despre persoane oficiale, colectivități, organizații, state etc.) Care se bucură de autoritate și influență. 9) fig. Care este important prin conținut sau valoare. Eveniment ~. /putere + suf. ~nic

puternic a. și m. 1. robust, viguros; 2. care are multă putere, care poate impune voința sa: puternicii lumii; 3. fig. capabil de a produce un efect mare: o elocvență puternică.

putérnic, -ă adj. (d. putere cu suf. slav. -nic). Plin de putere, robust, viguros: om, cal, puternic; vegetațiune puternică. Plin de forță mecanică, de energie chimică, termică, ș. a.: locomotivă puternică, remediŭ puternic, lumină puternică (vie, intensă). Violent, impetuos: vînt puternic. Tare, plin de forță: armată puternică. Bogat și cu armata mare: țară puternică. Fig. Care poate produce efecte marĭ: presa jidănească e încă foarte puternică. S. m. Cel care e la putere, la guvern, care e bogat, bine situat: puterniciĭ zileĭ. Adv. Cu putere, violență, impetuos, energic: a striga puternic, vîntu bătea puternic, medicamentu a lucrat puternic.

PUTÉRNICE s. pl. v. iele.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

PUTERNIC adj., adv., s. art. 1. adj. robust, solid, tare, viguros, vînjos, voinic, zdravăn, (pop.) țeapăn, vînos, vîrtos, (reg.) puteros, putut, socolan, (Ban. și Transilv.) pogan, (înv.) potent, putincios, spatoș, (fig.) verde. (Bărbat ~.) 2. adj. rezistent, tare, (pop.) pilos. (Om ~.) 3. adj. rezistent, solid, tare, trainic, zdravăn. (A înfipt un par ~ în pămînt.) 4. adj. accentuat, proeminent, pronunțat. (Maxilare ~; bărbie ~.) 5. adj. redutabil, tare, temut, valoros, (înv. livr.) potent. (Un adversar ~ la fotbal.) 6. adj. strașnic, zdravăn, (pop.) țeapăn. (I-a tras o palmă ~.) 7. adv. tare, voinicește, zdravăn. (Trage ~ de funie.) 8. adj. energic, impetuos, tare, vajnic, viguros. (Un temperament ~.) 9. adj. tare, (înv.) temeinic, (franțuzism înv.) ponderos. (Un stat ~.) 10. adj. (înv.) potent, putincios. (Un partid ~; un împărat ~.) 11. s. art. (BIS.) atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență, stăpînul (art.), tatăl (art.), ziditorul (art.), (în limbajul bisericesc) preaînaltul (art.), preaputernicul (art.), (înv. și pop.) pronie, (pop.) sfîntul (art.), sîntul (art.), atotțiitorul (art.), tvoreț, zeu. 12. adj. important, influent, însemnat, marcant. (Un personaj ~.) 13. adj. intens, mare, strălucitor, tare, viu. (O lumină ~.) 14. adj. intens, răsunător, ridicat, tare. (Voce ~.) 15. adj. intens, răsunător, sonor. (Dangătul ~ al clopotului.) 16. adv. (MUZ.) forte, tare. 17. adv. intens, tare. (Inima îi bătea ~.) 18. adj. intens, pătrunzător, tare, (livr.) penetrant. (Un miros ~.) 19. adj. aprig, intens, mare, strașnic, tare, violent, zdravăn. (Un vînt ~.) 20. adv. bine, intens, tare, vîrtos, zdravăn. (Plouă ~.) 21. adj. chinuitor, intens, străpungător, violent, viu, (fig.) ascuțit, sfredelitor. (Durere ~.) 22. adj. acut, adînc, ascuțit, intens, mare, pătrunzător, profund, violent, viu. (O suferință morală ~.) 23. adj. adînc, intens, mare, profund, viu. (O impresie, o emoție ~.) 24. adj. intens, viu, (fig.) aprins, arzător, fierbinte, înflăcărat, înfocat, pasionat. (O dorință ~.) 25. adj. drastic, eficace, eficient, energic. (Un medicament ~.) 26. adj. tare, viu, (franțuzism) criant, (fig.) aprins. (Culori ~.) 27. adj. concludent, convingător, decisiv, edificator, elocvent, grăitor, hotărîtor, ilustrativ, pilduitor, serios, solid, tare, temeinic, (rar) probant, vorbitor, (înv.) înduplecător. (O dovadă ~; un exemplu ~.) 28. adj. tare, (livr.) forte (invar.). (E ~ la matematică.)

LA RAISON DU PLUS FORT EST TOUJOURS LA MEILLEURE (fr.) dreptatea celui mai puternic este întotdeauna cea mai bună – La Fontaine, „Le Loup et l’agneau”.

VERWANDTE SIND SICH ALLE STARKEN SEELEN (germ.) sufletele puternice sunt înrudite între ele – Schiller, „Piccolomini”, act IV, scena 4. V. și Les beaux esprits se rencontrent.

Intrare: puternic
puternic adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular puternic puternicul puternică puternica
plural puternici puternicii puternice puternicele
genitiv-dativ singular puternic puternicului puternice puternicei
plural puternici puternicilor puternice puternicelor
vocativ singular
plural