72 de intrări

school Articole pe această temă:

626 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AC, ace, s. n. 1. Mică ustensilă de oțel, subțire, ascuțită și lustruită, prevăzută cu un orificiu prin care se trece un fir, care servește la cusut. ◊ Expr. A avea (sau a găsi) ac de cojocul cuiva = a avea mijloace de a înfrâna sau de a pedepsi pe cineva. A călca (sau a umbla) ca pe ace = a merge încet, cu grijă. A scăpa ca prin urechile acului = a scăpa cu mare greutate. Nici cât un vârf de ac = extrem de mic, foarte puțin, aproape deloc. A căuta acul în carul cu fân = a se apuca de o muncă zadarnică. 2. (Cu determinări) Nume dat unor obiecte asemănătoare cu un ac (1), având diverse întrebuințări. Ac cu gămălie. Ac de siguranță. Ac de păr.Ac de mașină = ac pentru mașina de cusut. Ace de gheață = cristale de gheață, subțiri și ascuțite, care se formează iarna. 3. Piesă sub formă de ac (1) la unele instrumente de măsură sau în medicină. Ac magnetic. Acul busolei. Acul de seringă. ♦ Macaz. 4. (Biol.) Organ de apărare și de atac al unor animale, în formă de ghimpe sau de vârf ascuțit. ♦ Organ în formă de ac (1) sau de ghimpe care acoperă pielea unor animale, folosit pentru apărare. Acele ariciului. 5. Frunză îngustă, ascuțită, caracteristică coniferelor. 6. Compuse: acul-doamnei = plantă erbacee din familia umbeliferelor, cu flori albe și cu fructe terminate cu un cioc lung (Scandix pecten veneris); ac-de-mare = pește marin, lung și ascuțit, în formă de andrea, acoperit cu plăci osoase (Syngnathus rubescens).Lat. acus.

ANEMÓNĂ, anemone, s. f. 1. (La pl.) Gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care înfloresc de obicei primăvara (Anemone); (și la sg.) plantă care aparține acestui gen. 2. (Zool.) Anemonă-de-mare = actinie. – Din fr. anémone, lat. anemona.

ARÍCI1, arici, s. m. 1. Animal mamifer insectivor, cu botul ascuțit și corpul gros, acoperit cu țepi (Erinaceus europaeus). ◊ Compus: arici-de-mare = animal echinoderm marin cu corpul sferic, acoperit cu țepi; echinidă (Echinus melo). 2. Instrument cu care se îndepărtează crusta depusă pe pereții unor canale. 3. (Mil.) Element de baraj împotriva tancurilor sau infanteriei, alcătuit din pari sau grinzi metalice dispuse cruciș. – Lat. ericius.

ÁȚĂ, ațe, s. f. 1. Fir subțire (de bumbac, de in, de cânepă etc.) folosit la cusut, la fabricarea țesăturilor etc. ◊ Expr. Cusut cu ață albă, se spune despre ceva evident fals, mincinos. A întinde ața = a depăși (prin comportare) limita îngăduită. A se ține sau a sta (numai) în ață sau într-un (ori de un) fir de ață = a) a fi pe punctul de a se rupe; b) a fi în mare primejdie; (despre viață) a fi aproape de sfârșit. A-l trage ața (la ceva) = a fi mânat de un imbold irezistibil (spre o țintă). Mai multă ață decât față, se spune despre un obiect zdrențuit. Nici un cap(ăt) de ață = absolut nimic. Până-ntr-un cap(ăt) sau până la un cap de ață = absolut tot. ♦ (La pl.) Îmbrăcăminte zdrențuită. 2. Fir care seamănă cu ața (1) sau care are întrebuințările ei. ◊ Ața zidarului = bucată de sfoară cu plumb la capăt, servind ca indicator al direcției verticale. ♦ Fibră extrasă din tulpina anumitor plante (textile). ♦ Fibră care se desprinde de păstaia unor plante leguminoase (fasole, mazăre). ♦ (Adverbial) Fără să se abată din drum, drept, direct la... Merge ață. ♦ (Pop.) Ața limbii = membrana care unește fața inferioară a limbii cu mucoasa gurii. 3. Fâșie de metal subțire, formată în urma ascuțirii pe tocilă a unor unelte. 4. Compus: ață-de-mare = a) plantă acvatică cu tulpina scurtă și foarte ramificată și cu flori verzui (Ruppia rostellata); b) peștișor marin cu corpul filiform, cu o singură înotătoare (Nerophis ophidion).Lat. acia.

BOU, boi, s. m. 1. Taur castrat, folosit ca animal de tracțiune și mai ales pentru carne (Bos taurus).Bou sur = bour. ◊ Expr. A nu-i fi (cuiva) toți boii acasă = a fi rău dispus. S-a dus bou și s-a întors vacă, se spune despre cineva care n-a reușit să învețe nimic, care nu s-a lămurit. A scoate (pe cineva) din boii lui = a enerva (pe cineva). ♦ Epitet injurios la adresa unui bărbat. 2. Compuse: bou-de-mare = pește marin mic, de culoare cafenie sau cenușie-închis, cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber); bou-de-baltă = a) nume dat la două specii de broască, una având pe pântece pete roșii (Bombinator igneus), iar cealaltă pete galbene; buhai-de-baltă (Bombinator pachypus); b) pasăre de baltă cu ciocul lung și ascuțit, galbenă-verzuie pe spate, cu capul negru și cu gâtul alb; buhai-de-baltă (Botaurus stellaris); c) (și în forma bou-de-apă) gândac mare de apă de culoare neagră, cu picioarele acoperite de peri deși și lungi și adaptate la înot (Hydrophilus piceus); bou-de-noapte = bufniță; boul-lui-Dumnezeu sau boul-Domnului = a) rădașcă; b) (și în forma boul-popii) buburuză. – Lat. bovus (= bos, bovis).

CAL, cai, s. m. 1. Animal domestic erbivor, cu copita nedespicată, folosit la călărie și la tracțiune (Equus caballus); p. restr. armăsar castrat. Calul de dar nu se caută la dinți (sau în gură) = lucrurile primite în dar se iau așa cum sunt, fără să se mai țină seama de defecte. ◊ Expr. A fi (sau a ajunge) cal de poștă = a fi întrebuințat la toate; a alerga mult. Cal de bătaie = a) persoană hărțuită, muncită de toți; b) problemă de care se ocupă multă lume și care revine mereu pe primul plan. A face (sau a ajunge) din cal măgar = a face să ajungă (sau a ajunge) într-o situație mai rea de cum a fost. A visa (sau a vedea, a spune) cai verzi (pe pereți) = a-și închipui (sau a spune) lucruri imposibile, de necrezut. La Paștele cailor = niciodată. O alergătură (sau o fugă) de cal = o distanță (destul de) mică. Calul dracului = femeie bătrână și rea; vrăjitoare. ◊ Compus: cal-putere = unitate de măsură pentru putere, egală cu 75 de kilogrammetri-forță pe secundă[1]. 2. Nume dat unor aparate sau piese asemănătoare cu un cal (1); a) aparat de gimnastică; b) piesă la jocul de șah de forma unui cap de cal (1). 3. Compuse: (Entom.) calul-dracului (sau calul-popii, cal-turtit, cal-de-apă) = libelulă; (Iht.) cal-de-mare = mic pește marin cu capul asemănător cu cel al calului; căluț de mare, hipocamp (2). (Hippocampus hippocampus).Lat. caballus.

  1. De fapt, conform definiției din Sistemul Internațional, 1 cal-putere reprezintă puterea necesară pentru a ridica într-o secundă o masă de 75 kilograme pe o distanță de un metru împotriva gravitației Pământului, adică o valoare de 735,499 W. — raduborza

CAR2, care, s. n. 1. Vehicul terestru încăpător, cu patru roți, cu tracțiune animală, folosit la țară pentru transport. ◊ Car funebru (sau funerar, mortuar) = dric. Car blindat (sau de asalt) = tanc. (Înv. și pop.) Car de foc = tren. ◊ Expr. Nici în car, nici în căruță, se spune despre cineva nehotărât, care nu știe ce vrea. A pus carul înaintea boilor, se zice despre un om neîndemânatic, care face lucrurile pe dos. ◊ Compuse: Carul-Mare = constelație alcătuită din șapte stele așezate în formă de car2 (1); Ursa-Mare; Carul-Mic = constelație formată din șapte stele (printre care și Steaua Polară) așezate în chip asemănător cu cele din carul-mare; Ursa-Mică. ♦ (În Antichitate) Vehicul cu două roți, tras de doi sau patru cai, folosit în lupte, la jocuri și la ceremonii. 2. Cantitate de material care se poate încărca într-un car2 (1). Un car de lemne.Fig. Mulțime, grămadă. Un car de ani.Loc. adv. Cu carul = din belșug. 3. (Reg.) Parte a fierăstrăului mecanic alcătuită din două bârne puse pe rotițe, pe care se așază bușteanul pentru a-l tăia. – Lat. carrus (cu unele sensuri după fr. char).

CASTRAVÉTE, castraveți, s. m. 1. Plantă legumicolă cu tulpina agățătoare, acoperită cu peri aspri, cu frunze mari și cu flori galbene (Cucumis sativus); p. restr. fructul acestei plante, de formă alungită, de culoare verde, care se consumă crud, murat sau gătit. ◊ Expr. A vinde castraveți la grădinar = a da explicații într-o problemă cuiva mai bine informat decât cel ce vrea să-l lămurească. 2. (Zool. în compusul) Castravete-de-mare = holoturie. – Refăcut din castraveți (pl. lui castraveț < bg. krastaveț, krastavița).

CĂLÚȚ, căluți, s. m. 1. Diminutiv al lui cal; călușel (1). 2. Compus: căluț-de-mare = pește teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de înotătoare codală și cu capul asemănător cu cel al calului; cal-de-mare (Hippocampus hippocampus). 3. Nume dat mai multor insecte din familia lăcustelor; călușel (3). – Cal + suf. -uț.

CĂȚÉL, căței, s. m. I. 1. Pui de câine; p. ext. pui de animal sălbatic (asemănător cu câinele). ◊ Expr. (Fam.) Cu cățel, cu purcel = cu întreaga familie și cu tot avutul; cu tot ce are. 2. Fig. Om lingușitor și fără scrupule. 3. Compuse: (Zool.) cățelul-pământului = orbeț; cățel-de-mare = corosbină; cățel-de-frasin sau cățelul-frasinului = cantaridă. II. Fiecare dintre părțile care compun căpățâna de usturoi. – Lat. catellus.

CẤINE, câini, s. m. 1. Animal mamifer carnivor, domesticit, folosit pentru pază, vânătoare etc. (Canis familiaris).Expr. (Ir.) A trăi (sau a se înțelege, a se iubi etc.) ca câinele cu pisica sau a se mânca ca câinii, se spune despre două sau mai multe persoane care nu se înțeleg deloc, nu se pot suferi, se dușmănesc și se ceartă întruna. A tăia frunză la câini = a trândăvi; a nu avea nicio ocupație. A trăi ca câinele la stână = a trăi bine. Nu e nici câine, nici ogar = nu are o trăsătură distinctivă, o situație clară. Nu-i numai un câine scurt de coadă = mai e și altcineva sau altceva de felul celui cu care avem de-a face. Viață de câine = viață grea, plină de lipsuri. (Ir.) Umblă câinii cu covrigi (sau colaci) în coadă = e mare belșug. ♦ Epitet dat unui om rău, hain. 2. Compuse: (pop.) Câinele-Mare = numele unei constelații boreale (din care face parte și Sirius); Câinele-Mic = numele unei constelații boreale, situată între Hidra și Orion; câine-de-mare = rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achanthias vulgaris); câinele-babei = larva unor fluturi de noapte, sub formă de vierme mare și păros, cu un cârlig chitinos la unul dintre capete. [Var.: (reg.) cấne s. m.] – Lat. canis.

CORB, corbi, s. m. 1. Pasăre semirăpitoare, omnivoră, din familia corvidelor, mai mare decât cioara, cu penele negre, cu ciocul și picioarele puternice și cu penajul negru cu luciu metalic; croncan (Corvus corax).Expr. Negru ca corbul (sau ca pana corbului) = foarte negru. 2. Compuse: (Ornit.) corb-albastru = dumbrăveancă; corb-de-mare = cormoran; corb-de-noapte = pasăre cu capul și ceafa negre, cu spinarea cenușie și cu pântecele alb-cenușiu (Nycticorax nycticorax). 3. Pește de mare cu capul mare și botul gros, rotunjit, de culoare brună (Corvina nigra). 4. (Art.) Numele unei constelații din emisfera australă. – Lat. corvus.

CRIN, crini, s. m. 1. Plantă erbacee ornamentală din familia liliaceelor, cu flori albe strălucitoare, în formă de pâlnie și cu miros foarte puternic (Lilium candidum). ◊ Compuse: crin-de-pădure = plantă din familia liliaceelor, cu florile aplecate în jos, de culoare roșie-violetă cu pete purpurii (Lilium martagon); crin-de-toamnă = gen de plante decorative originare din Japonia, cu flori albe, liliachii sau albastre, care atârnă în mănunchi la vârful tulpinii (Hosta); crin-galben = a) plantă erbacee decorativă cu florile galbene-deschis (Hemerocallis flava); b) plantă erbacee cu flori mari de culoare roșie-gălbuie, cultivată ca plantă ornamentală (Hemerocallis fulva). 2. Compus: crin-de-mare = (la pl.) clasă de echinoderme cu aspect de floare, care trăiesc fixate în zone abisale; (și la sg.) animal din această clasă; crinoide. – Din sl. krinŭ.

CUȚÍT, cuțite, s. n. 1. Instrument de tăiat, format dintr-o lamă metalică și dintr-un mâner, având numeroase și variate întrebuințări în gospodărie, în atelier etc. ◊ Expr. A avea pâinea și cuțitul (în mână) = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. A fi (certat) la cuțite sau a se avea la cuțite (cu cineva) = a fi sau a ajunge dușman neîmpăcat (cu cineva), a se urî (cu cineva). A pune (cuiva) cuțitul în gât = a sili (pe cineva) să facă ceva. A-i ajunge (cuiva) cuțitul la os = a ajunge la capătul puterilor; a fi într-o situație dificilă, precară. (A fi) pe (o) muchie de cuțit = (a se afla) într-o situație gravă, dificilă, la un pas de nenorocire. A-i da (cuiva) un cuțit prin inimă = a simți o durere adâncă. ♦ Instrument de os, de metal etc. asemănător cu un cuțit (1), cu care se taie hârtie sau foile unei cărți. ♦ Bisturiu; p. ext. operație, intervenție chirurgicală. 2. Sculă așchietoare pentru mașinile-unelte, având o parte activă cu un tăiș principal, confecționată din material rezistent la uzură. ◊ Cuțit de plug = parte a plugului, care taie brazda în plan vertical, fiind situată înaintea trupiței. 3. Piesă principală a cântarului, sensibilă la cea mai ușoară atingere, care indică greutatea unui corp. 4. Piesă componentă a unor aparate de conectare, care realizează o legătură electrică. 5. (Zool.; în sintagma) Cuțit-de-mare = lamelibranhiat cu valvele de forma plăselelor de briceag, care trăiește în Marea Neagră (Solen marginatus). – Probabil lat. *acutitus (< acutire < acutus). corectată

DEDIȚÉL, dediței, s. m. 1. Plantă erbacee otrăvitoare, cu frunze păroase și cu flori mari, albastre-violete, cu proprietăți colorante și farmaceutice; adormițele, dediță (Pulsatilla pratensis). 2. (Zool.; în sintagma) Dedițel-de-mare = actinie. [Var.: dedețél s. m.] – Dediță + suf. -el.[1]

  1. în original: ... = actiniei. cata

DOÁMNĂ, doamne, s. f. 1. Termen de politețe pentru o femeie (căsătorită). ◊ Doamnă de onoare = femeie (din aristocrație) aflată în serviciul unei prințese, al unei regine etc. ♦ Soție. ♦ Spec. (Înv.) Soție a unui domnitor sau a unui boier. ♦ Stăpână a unei case, a unei gospodării. 2. Compus: (Bot.; pop.) doamnă-mare sau doamna-codrului = mătrăgună. – Lat. dom(i)na.

DRAC, draci, s. m. 1. Ființă imaginară, de sex masculin, întruchipare a spiritului rău; diavol, demon, satana, necuratul, aghiuță. ◊ Expr. A fi dracul gol (sau împielițat) sau a fi drac împielițat = a) a fi rău, afurisit; b) a fi isteț, poznaș. Omul (sau salba, poama) dracului sau om al dracului = a) om rău, ticălos; b) om întreprinzător, descurcăreț. A se teme de ceva ca de dracul (sau ca dracul de tămâie) = a se teme foarte tare de ceva. A se uita la cineva ca la dracul = a se uita la cineva cu dușmănie sau cu frică. E tot un drac = e totuna, e același lucru. A avea (sau a fi cu) draci sau a avea pe dracul în el = a) a fi rău dispus, enervat; b) a fi energic, plin de viață, neastâmpărat. Parcă a intrat dracul în el, se zice despre cineva mânios, agitat sau cu o energie inepuizabilă. A băga (pe cineva) în draci (sau în toți dracii) = a intimida, a înfricoșa (pe cineva); a face (pe cineva) să depună toate eforturile (de frică). Trebuie să fie un drac la mijloc, se spune când nu poate fi găsită o explicație logică a unei situații încurcate sau când se bănuiește o cauză ascunsă, greu de găsit. Și-a băgat (sau și-a amestecat) dracul coada, se zice când o situație care părea clară se complică dintr-odată, capătă o evoluție neașteptată. A trage pe dracul de coadă = a fi foarte sărac, a o duce greu. A căuta pe dracul = a intra singur într-o încurcătură, a-și provoca singur neplăceri. A da de (sau peste) dracul ori a vedea (sau a-și găsi) pe dracul = a o păți. A căuta pe dracul și a găsi pe tată-său = a ajunge într-o situație și mai rea decât aceea anterioară. A trimite (pe cineva) la dracul sau a da dracului = a înjura, a blestema (pe cineva), pomenind de diavol. A trimite (pe cineva) de la dracul la tată-său = a purta (pe cineva) de colo până colo. A cere pe dracul și pe tată-său (sau cât dracul pe tată-său) = a cere (pe ceva) un preț exorbitant. A face pe dracu-n patru sau a face și pe dracul = a face tot posibilul, a încerca toate mijloacele. A da (sau a lăsa) dracului (pe cineva sau ceva) = a abandona, a părăsi (pe cineva sau ceva), a renunța definitiv (la cineva sau la ceva). A se duce dracului = (despre persoane dezagreabile; adesea în imprecații) a se duce fără să se mai întoarcă (și într-un loc neștiut); (despre bunuri materiale) a se pierde, a se irosi. A se duce la dracul = a pleca unde vrea (fără să-i mai știe nimeni de urmă și fără să-i mai dorească revederea). A-l lua dracul (sau dracii, mama dracului) = a muri; a o păți. La dracul! formulă exclamativă de dispreț prin care se exprimă dorința de a renunța la ceva, de a se lepăda de ceva. Pe dracul! = (formulă exclamativă de negație) nimic! Al dracului! sau ptiu, drace! exclamații exprimând uimire, enervare, admirație. A nu avea nici pe dracul = a fi perfect sănătos. Lucrul dracului = lucru dificil, dubios, care creează neplăceri. (Glumeț și ir.) Buruiana (sau iarba, tămâia) dracului = tutun. ♦ (În formule de generalizare extremă, cu sensul de „orice”, „oriunde”, „fie cine-o fi”) Face și pe dracul.Expr. La dracu-n praznic sau la mama dracului, unde și-a înțărcat dracul copiii, unde și-a spart dracul opincile = într-un loc (neprecizat) foarte îndepărtat. ♦ (În expr.) Al dracului (de...) = a) foarte rău, păcătos; b) incomod, dificil; c) foarte, peste măsură de..., grozav; d) energic, descurcăreț, răzbătător. (Așa) de-al dracului! = fără niciun motiv, fiindcă așa vreau! 2. Fig. Om plin de păcate, rău, crud; om poznaș, isteț, vioi. 3. Compus: drac-de-mare = pește marin de culoare cenușie-roșiatică, cu corpul și capul comprimate lateral, a cărui primă aripioară dorsală este formată din țepi veninoși (Trachinus draco).Lat. draco, „șarpe, balaur”.

IÁRBĂ, (2) ierburi, s. f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părțile aeriene verzi, subțiri și mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ◊ Expr. Paște, murgule, iarbă verde = va trebui să aștepți mult până ți se va împlini ceea ce dorești. Din pământ, din iarbă verde = cu orice preț, neapărat. ♦ Nutreț verde, proaspăt cosit. 2. Buruieni de tot felul. ◊ Iarbă rea = a) buruiană otrăvitoare; b) fig. om rău, primejdios. 3. Pajiște. 4. Compuse: iarbă-de-mare = plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi, care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie; zegras (Zostera marina); iarba-broaștei = mică plantă acvatică, cu frunze rotunde, lucitoare, care (datorită pețiolului lung) plutesc la suprafața apei, și cu flori albe (Hydrocharis morsus-ranae); iarba-ciutei = plantă perenă din familia compozeelor, cu flori galbene dispuse în capitule (Doronicum austriacum); iarba-fiarelor = a) plantă erbacee veninoasă, cu frunze opuse, acoperite cu peri, cu flori albe-gălbui (Cynanchum vincetoxicum); b) (în basme) iarbă cu putere miraculoasă, cu ajutorul căreia se poate deschide orice ușă încuiată; p. ext. putere supranaturală, care poate ajuta să obții ceva greu de obținut; iarba-găii = plantă erbacee cu frunze dințate, acoperite cu peri aspri, cu flori galbene (Picris hieracioides); iarbă-creață = izmă-creață; iarbă-deasă = plantă erbacee cu tulpini subțiri, cu frunze înguste și flori verzi, dispuse în panicule (Poa nemoralis); iarbă-grasă = plantă erbacee cu tulpina ramificată și întinsă pe pământ, cu frunze cărnoase, lucioase și flori galbene (Portulaca oleracea); iarbă-mare = plantă erbacee cu tulpina păroasă și ramificată, cu frunze mari și flori galbene (Inula helenium); iarbă-albă = plantă erbacee ornamentală cu frunzele vărgate cu linii verzi și albe-roșietice sau gălbui (Phalaris arundinacea); iarba-cănărașului = plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele plane, cu flori verzui și semințele gălbui; mei-lung, meiul-canarilor (Phalaris canariensis); iarbă-albastră = plantă erbacee cu frunzele îngrămădite la baza tulpinii și cu flori violete (Molinia coerulea); iarba-bivolului = plantă erbacee cu flori verzui sau brune (Juncus buffonius); iarba-câmpului = plantă erbacee cu tulpinile noduroase și cu flori verzui-alburii sau violet-deschis (Agrostis stolonifera); iarbă-neagră = a) plantă erbacee cu frunze dințate și cu flori brune-purpurii pe dinafară și galbene-verzui pe dinăuntru (Scrophularia alata); b) arbust cu frunze mici liniare și flori trandafirii sau albe (Calluna vulgaris); iarba-osului = mic arbust cu tulpini ramificate, cu frunze opuse și cu flori galbene (Helianthemum nummularium); iarbă-roșie = plantă erbacee cu tulpina roșiatică, cu frunze nedivizate, lanceolate și cu flori galbene dispuse în capitule; (pop.) cârligioară (Bidens cernuus); iarba-șarpelui = a) plantă erbacee cu frunze lanceolate, păroase, cu flori albastre, rar roșii sau albe (Echium vulgare); b) plantă cu tulpina păroasă, cu flori albastre sau roșietice (Veronica latifolia); c) broscariță; iarba-șopârlelor = plantă erbacee cu rizom gros, cărnos, cu tulpina terminată în spic, cu frunze ovale și flori mici, albe-roz (Polygonum viviparum); iarbă-stelată = plantă erbacee cu tulpina întinsă pe pământ, cu frunze pe fața superioară și pe margini păroase și cu flori liliachii (Sherardia arvensis); iarbă-de-Sudan = plantă cu tulpina înaltă, cu frunze lungi, cultivată ca plantă furajeră (Sorghum halepense). 5. Praf de pușcă. – Lat. herba.

LEU1, lei, s. m. 1. Mamifer carnivor de talie mare din familia felidelor, cu corpul acoperit cu blană scurtă de culoare gălbuie și cu o coamă bogată în jurul capului, deosebit de puternic și de vorace, care trăiește în Africa și în Asia Meridională (Panthera leo). ◊ (În basme) Leu-paraleu = leu mare și cu o putere extraordinară; fig. om curajos, viteaz. ◊ Expr. Partea leului = partea cea mai mare, cea mai valoroasă din împărțeala unui bun și pe care și-o însușește cel mai puternic dintre părtași. ◊ Compuse: leu-de-mare = mamifer carnivor acvatic asemănător cu foca, având o coamă pe gât, piept și omoplat (Otaria byronia); leul-furnicilor = insectă asemănătoare cu libelula, ale cărei larve se hrănesc cu insecte (Myrmeleon formicarius).Fig. Om puternic, viteaz. 2. N. pr. art. Numele unei constelații. ♦ Al cincilea semn zodiacal, între Rac și Fecioară, corespunzând perioadei 22 iulie – 23 august. – Cf. lat. leo.

LUP, lupi, s. m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă (Canis lupus).Expr. Lup îmbrăcat în piele de oaie sau lup în pielea oii, se spune despre un om șiret, rău și prefăcut. A intrat lupu-n coșar = păzește-te de hoț. Vorbești de lup și lupul la ușă = vorbești despre cineva și acesta tocmai sosește. A da oile în paza lupului = a lăsa pe cineva la discreția dușmanilor, a hoților. A avea urechi de lup = a auzi bine. A închide lupul în stână = a-și aduce singur dușmani în casă sau în preajmă. A trăi ca lupul în pădure = a trăi la largul său. A înghiți (sau a mânca) ca (sau cât) lupul = a înghiți sau a mânca mult și cu lăcomie. A se duce (ca) pe gura lupului = a dispărea cu repeziciune. A se arunca în gura lupului = a se expune primejdiilor. A scăpa (ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o situație foarte grea. A scoate (sau a trage) ca din gura lupului = a salva un lucru aproape pierdut. Foame de lup = foame mare. ♦ Fig. Om hrăpăreț și crud. 2. Compuse: lupul-bălții = (Iht.) știucă; lup-de-mare = a) numele unei specii de focă; fig. marinar experimentat, încercat; b) specie de pasăre acvatică de mărimea unui uliu, de culoare brun-întunecat, cu partea ventrală albă în timpul iernii, care cuibărește în ținuturile nordice (Stercorarius pomarinus); c) (Iht.) lavrac; d) pește teleostean marin lung de circa 1 m, cu dinți puternici (Anarchichas lupus); lupul-vrăbiilor = pasăre cu spinarea cenușie, cu aripile și cu coada de culoare neagră; sfrâncioc (Lanius excubitor); lupul-albinelor = gândăcel carnivor, frumos colorat cu negru, negru-albăstrui și roșu, care trăiește pe flori (Trichodes apiarius). 3. Buștean susținut de o capră deasupra jilipului, folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor. 4. (Text.; în sintagmele) Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă, care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia. Lup bătător = mașină de lucru folosită în filaturile de bumbac, care execută destrămarea și curățarea de impurități a bumbacului desfoiat în prealabil. Lup destrămător = mașină de lucru folosită în filaturile de lână și de vigonia pentru destrămarea firelor și a țesăturilor, în vederea recuperării fibrelor și a reintroducerii lor în amestec. – Lat. lupus.

arată toate definițiile

Intrare: Mari
nume propriu (I3)
  • Mari
Intrare: mari (pref.)
mari (pref.)
prefix (I7-P)
  • mari
Intrare: ac-de-mare
ac-de-mare substantiv neutru
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ac-de-mare
  • acul-de-mare
plural
  • ace-de-mare
  • acele-de-mare
genitiv-dativ singular
  • ac-de-mare
  • acului-de-mare
plural
  • ace-de-mare
  • acelor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: anemonă-de-mare
anemonă-de-mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • anemonă-de-mare
  • anemona-de-mare
plural
  • anemone-de-mare
  • anemonele-de-mare
genitiv-dativ singular
  • anemone-de-mare
  • anemonei-de-mare
plural
  • anemone-de-mare
  • anemonelor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: arici-de-mare
arici-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • arici-de-mare
  • ariciul-de-mare
plural
  • arici-de-mare
  • aricii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • arici-de-mare
  • ariciului-de-mare
plural
  • arici-de-mare
  • aricilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: ață-de-mare
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ață-de-mare
  • ața-de-mare
plural
genitiv-dativ singular
  • ațe-de-mare
  • aței-de-mare
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Baia Mare
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Baia Mare
plural
genitiv-dativ singular
  • Băii Mari
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Baia-Mare
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Baia-Mare
plural
genitiv-dativ singular
  • Băii-Mari
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bou-de-mare
bou-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bou-de-mare
  • boul-de-mare
plural
  • boi-de-mare
  • boii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • bou-de-mare
  • boului-de-mare
plural
  • boi-de-mare
  • boilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: burete-de-mare
burete-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • burete-de-mare
  • buretele-de-mare
plural
  • bureți-de-mare
  • bureții-de-mare
genitiv-dativ singular
  • burete-de-mare
  • buretelui-de-mare
plural
  • bureți-de-mare
  • bureților-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: cal-de-mare
cal-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cal-de-mare
  • calul-de-mare
plural
  • cai-de-mare
  • caii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • cal-de-mare
  • calului-de-mare
plural
  • cai-de-mare
  • cailor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: Carul-Mare
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Carul-Mare
plural
genitiv-dativ singular
  • Carului-Mare
plural
vocativ singular
plural
Intrare: castravete-de-mare
castravete-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • castravete-de-mare
  • castravetele-de-mare
plural
  • castraveți-de-mare
  • castraveții-de-mare
genitiv-dativ singular
  • castravete-de-mare
  • castravetelui-de-mare
plural
  • castraveți-de-mare
  • castraveților-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: căluț-de-mare
căluț-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • căluț-de-mare
  • căluțul-de-mare
plural
  • căluți-de-mare
  • căluții-de-mare
genitiv-dativ singular
  • căluț-de-mare
  • căluțului-de-mare
plural
  • căluți-de-mare
  • căluților-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: cățel-de-mare
cățel-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cățel-de-mare
  • cățelul-de-mare
plural
  • căței-de-mare
  • cățeii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • cățel-de-mare
  • cățelului-de-mare
plural
  • căței-de-mare
  • cățeilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: câine-de-mare
câine-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • câine-de-mare
  • câinele-de-mare
plural
  • câini-de-mare
  • câinii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • câine-de-mare
  • câinelui-de-mare
plural
  • câini-de-mare
  • câinilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: Câinele-Mare
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Câinele-Mare
plural
genitiv-dativ singular
  • Câinelui-Mare
plural
vocativ singular
plural
Intrare: coană-mare
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • coană-mare
  • coana-mare
plural
genitiv-dativ singular
  • coane-mari
  • coanei-mari
plural
vocativ singular
  • coană-mare
plural
Intrare: corb-de-mare
corb-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • corb-de-mare
  • corbul-de-mare
plural
  • corbi-de-mare
  • corbii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • corb-de-mare
  • corbului-de-mare
plural
  • corbi-de-mare
  • corbilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: crin-de-mare
crin-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crin-de-mare
  • crinul-de-mare
plural
  • crini-de-mare
  • crinii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • crin-de-mare
  • crinului-de-mare
plural
  • crini-de-mare
  • crinilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: cuțit-de-mare
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • cuțit-de-mare
  • cuțitul-de-mare
plural
genitiv-dativ singular
  • cuțit-de-mare
  • cuțitului-de-mare
plural
vocativ singular
plural
Intrare: dedițel-de-mare
dedițel-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dedițel-de-mare
  • dedițelul-de-mare
plural
  • dediței-de-mare
  • dedițeii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • dedițel-de-mare
  • dedițelului-de-mare
plural
  • dediței-de-mare
  • dedițeilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: doamnă-mare
doamnă-mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • doamnă-mare
  • doamna-mare
plural
  • doamne-mari
  • doamnele-mari
genitiv-dativ singular
  • doamne-mari
  • doamnei-mari
plural
  • doamne-mari
  • doamnelor-mari
vocativ singular
plural
Intrare: drac-de-mare
drac-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • drac-de-mare
  • dracul-de-mare
plural
  • draci-de-mare
  • dracii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • drac-de-mare
  • dracului-de-mare
plural
  • draci-de-mare
  • dracilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: găină-de-mare
găină-de-mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ină-de-mare
  • ina-de-mare
plural
  • ini-de-mare
  • inile-de-mare
genitiv-dativ singular
  • ini-de-mare
  • inii-de-mare
plural
  • ini-de-mare
  • inilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: iarbă-de-mare
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iarbă-de-mare
  • iarba-de-mare
plural
genitiv-dativ singular
  • ierbi-de-mare
  • ierbii-de-mare
plural
vocativ singular
plural
Intrare: iarbă-mare
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iarbă-mare
  • iarba-mare
plural
genitiv-dativ singular
  • ierbi-mari
  • ierbii-mari
plural
vocativ singular
plural
Intrare: iepure-de-mare
iepure-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iepure-de-mare
  • iepurele-de-mare
plural
  • iepuri-de-mare
  • iepurii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • iepure-de-mare
  • iepurelui-de-mare
plural
  • iepuri-de-mare
  • iepurilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: Joia Mare
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Joia Mare
plural
genitiv-dativ singular
  • Joii Mari
plural
vocativ singular
plural
Intrare: lăstun-mare
lăstun-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lăstun-mare
  • lăstunul-mare
plural
  • lăstuni-mari
  • lăstunii-mari
genitiv-dativ singular
  • lăstun-mare
  • lăstunului-mare
plural
  • lăstuni-mari
  • lăstunilor-mari
vocativ singular
plural
Intrare: leu-de-mare
leu-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • leu-de-mare
  • leul-de-mare
plural
  • lei-de-mare
  • leii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • leu-de-mare
  • leului-de-mare
plural
  • lei-de-mare
  • leilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: limbă-de-mare
limbă-de-mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • limbă-de-mare
  • limba-de-mare
plural
  • limbi-de-mare
  • limbile-de-mare
genitiv-dativ singular
  • limbi-de-mare
  • limbii-de-mare
plural
  • limbi-de-mare
  • limbilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: lup-de-mare
lup-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lup-de-mare
  • lupul-de-mare
plural
  • lupi-de-mare
  • lupii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • lup-de-mare
  • lupului-de-mare
plural
  • lupi-de-mare
  • lupilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: mai-mare
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mai-mare
  • mai-marele
plural
  • mai-mari
  • mai-marii
genitiv-dativ singular
  • mai-mare
  • mai-marelui
plural
  • mai-mari
  • mai-marilor
vocativ singular
plural
Intrare: mamă-mare
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mamă-mare
  • mama-mare
plural
  • mame-mari
  • mamele-mari
genitiv-dativ singular
  • mame-mari
  • mamei-mari
plural
  • mame-mari
  • mamelor-mari
vocativ singular
  • mamă-mare
plural
  • mamelor-mari
Intrare: mare (adj.)
mare2 (adj.) adjectiv
adjectiv (A89)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mare
  • marele
  • mare
  • marea
plural
  • mari
  • marii
  • mari
  • marile
genitiv-dativ singular
  • mare
  • marelui
  • mari
  • marii
plural
  • mari
  • marilor
  • mari
  • marilor
vocativ singular
plural
Intrare: mare (s.f.)
mare1 (s.f.) substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mare
  • marea
plural
  • mări
  • mările
genitiv-dativ singular
  • mări
  • mării
plural
  • mări
  • mărilor
vocativ singular
plural
Intrare: mare-logofăt
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mare-logofăt
  • marele-logofăt
plural
  • mari-logofeți
  • marii-logofeți
genitiv-dativ singular
  • mare-logofăt
  • marelui-logofăt
plural
  • mari-logofeți
  • marilor-logofeți
vocativ singular
  • mare-logofăt
plural
  • mari-logofeți
Intrare: mare-spătar
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mare-spătar
  • marele-spătar
plural
  • mari-spătari
  • marii-spătari
genitiv-dativ singular
  • mare-spătar
  • marelui-spătar
plural
  • mari-spătari
  • marilor-spătari
vocativ singular
  • mare-spătar
plural
  • mari-spătari
Intrare: mare-vornic
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mare-vornic
  • marele-vornic
plural
  • mari-vornici
  • marii-vornici
genitiv-dativ singular
  • mare-vornic
  • marelui-vornic
plural
  • mari-vornici
  • marilor-vornici
vocativ singular
  • mare-vornic
plural
  • mari-vornici
Intrare: Marea Adunare Națională
Marea Adunare Națională substantiv feminin compus
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Mare Adunare Naționa
  • Marea Adunare Naționa
plural
genitiv-dativ singular
  • Mari Adunări Naționale
  • Marii Adunări Naționale
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Marele Alb
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Marele Alb
plural
genitiv-dativ singular
  • Marelui Alb
plural
vocativ singular
plural
Intrare: mălai-mare
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mălai-mare
  • mălai-mare
plural
  • mălai-mare
  • mălai-mare
genitiv-dativ singular
  • mălai-mare
  • mălai-mare
plural
  • mălai-mare
  • mălai-mare
vocativ singular
plural
Intrare: măre
măre interjecție
interjecție (I10)
Surse flexiune: DOR
  • măre
mări2 (interj.) interjecție
interjecție (I10)
  • mări
Intrare: mări
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • mări
  • mărire
  • mărit
  • măritu‑
  • mărind
  • mărindu‑
singular plural
  • mărește
  • măriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • măresc
(să)
  • măresc
  • măream
  • mării
  • mărisem
a II-a (tu)
  • mărești
(să)
  • mărești
  • măreai
  • măriși
  • măriseși
a III-a (el, ea)
  • mărește
(să)
  • mărească
  • mărea
  • mări
  • mărise
plural I (noi)
  • mărim
(să)
  • mărim
  • măream
  • mărirăm
  • măriserăm
  • mărisem
a II-a (voi)
  • măriți
(să)
  • măriți
  • măreați
  • mărirăți
  • măriserăți
  • măriseți
a III-a (ei, ele)
  • măresc
(să)
  • mărească
  • măreau
  • mări
  • măriseră
Intrare: muscă-mare
muscă-mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • muscă-mare
  • musca-mare
plural
  • muște-mari
  • muștele-mari
genitiv-dativ singular
  • muște-mari
  • muștei-mari
plural
  • muște-mari
  • muștelor-mari
vocativ singular
plural
Intrare: nalbă-mare
nalbă-mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • nalbă-mare
  • nalba-mare
plural
  • nalbe-mari
  • nalbele-mari
genitiv-dativ singular
  • nalbe-mari
  • nalbei-mari
plural
  • nalbe-mari
  • nalbelor-mari
vocativ singular
plural
Intrare: pește-de-mare
pește-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pește-de-mare
  • peștele-de-mare
plural
  • pești-de-mare
  • peștii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • pește-de-mare
  • peștelui-de-mare
plural
  • pești-de-mare
  • peștilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: Piatra Mare
Piatra Mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Piatra Mare
plural
genitiv-dativ singular
  • Pietrei Mari
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pisică-de-mare
pisică-de-mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pisică-de-mare
  • pisica-de-mare
plural
  • pisici-de-mare
  • pisicile-de-mare
genitiv-dativ singular
  • pisici-de-mare
  • pisicii-de-mare
plural
  • pisici-de-mare
  • pisicilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: porc-de-mare
porc-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • porc-de-mare
  • porcul-de-mare
plural
  • porci-de-mare
  • porcii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • porc-de-mare
  • porcului-de-mare
plural
  • porci-de-mare
  • porcilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: rândunică-de-mare
rândunică-de-mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rândunică-de-mare
  • rândunica-de-mare
plural
  • rândunici-de-mare
  • rândunicile-de-mare
genitiv-dativ singular
  • rândunici-de-mare
  • rândunicii-de-mare
plural
  • rândunici-de-mare
  • rândunicilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: Sâmbăta Mare
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Sâmbăta Mare
plural
genitiv-dativ singular
  • Sâmbetei Mari
plural
vocativ singular
plural
Intrare: scorpie-de-mare
scorpie-de-mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scorpie-de-mare
  • scorpia-de-mare
plural
  • scorpii-de-mare
  • scorpiile-de-mare
genitiv-dativ singular
  • scorpii-de-mare
  • scorpiei-de-mare
plural
  • scorpii-de-mare
  • scorpiilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: soacră-mare
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soacră-mare
  • soacra-mare
plural
  • soacre-mari
  • soacrele-mari
genitiv-dativ singular
  • soacre-mari
  • soacrei-mari
plural
  • soacre-mari
  • soacrelor-mari
vocativ singular
  • soacră-mare
plural
  • soacrelor-mari
Intrare: socru-mare
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • socru-mare
  • socrul-mare
plural
  • socri-mari
  • socrii-mari
genitiv-dativ singular
  • socru-mare
  • socrului-mare
plural
  • socri-mari
  • socrilor-mari
vocativ singular
  • socrule-mare
plural
  • socrilor-mari
Intrare: spumă-de-mare
spumă-de-mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spumă-de-mare
  • spuma-de-mare
plural
  • spume-de-mare
  • spumele-de-mare
genitiv-dativ singular
  • spume-de-mare
  • spumei-de-mare
plural
  • spume-de-mare
  • spumelor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: stea-de-mare
stea-de-mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stea-de-mare
  • steaua-de-mare
plural
  • stele-de-mare
  • stelele-de-mare
genitiv-dativ singular
  • stele-de-mare
  • stelei-de-mare
plural
  • stele-de-mare
  • stelelor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: șoarece-de-mare
șoarece-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoarece-de-mare
  • șoarecele-de-mare
plural
  • șoareci-de-mare
  • șoarecii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • șoarece-de-mare
  • șoarecelui-de-mare
plural
  • șoareci-de-mare
  • șoarecilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: știucă-de-mare
știucă-de-mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • știucă-de-mare
  • știuca-de-mare
plural
  • știuci-de-mare
  • știucile-de-mare
genitiv-dativ singular
  • știuci-de-mare
  • știucii-de-mare
plural
  • știuci-de-mare
  • știucilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: tată-mare
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tată-mare
  • tata-mare
plural
genitiv-dativ singular
plural
vocativ singular
plural
Intrare: trandafir-de-mare
trandafir-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trandafir-de-mare
  • trandafirul-de-mare
plural
  • trandafiri-de-mare
  • trandafirii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • trandafir-de-mare
  • trandafirului-de-mare
plural
  • trandafiri-de-mare
  • trandafirilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: trestie-spaniolă
  • silabație: tres-ti-e-spa-ni-o-lă info
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trestie-spanio
  • trestia-spanio
plural
genitiv-dativ singular
  • trestii-spaniole
  • trestiei-spaniole
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trestie-de-mare
  • trestia-de-mare
plural
genitiv-dativ singular
  • trestii-de-mare
  • trestiei-de-mare
plural
vocativ singular
plural
Intrare: trifoi-mare
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trifoi-mare
  • trifoiul-mare
plural
genitiv-dativ singular
  • trifoi-mare
  • trifoiului-mare
plural
vocativ singular
plural
Intrare: țipar-de-mare
țipar-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țipar-de-mare
  • țiparul-de-mare
plural
  • țipari-de-mare
  • țiparii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • țipar-de-mare
  • țiparului-de-mare
plural
  • țipari-de-mare
  • țiparilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: urs-de-mare
urs-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urs-de-mare
  • ursul-de-mare
plural
  • urși-de-mare
  • urșii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • urs-de-mare
  • ursului-de-mare
plural
  • urși-de-mare
  • urșilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: Ursa-Mare
substantiv feminin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Ursa-Mare
plural
genitiv-dativ singular
  • Ursei-Mari
plural
vocativ singular
plural
Intrare: urzică-de-mare
urzică-de-mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urzică-de-mare
  • urzica-de-mare
plural
  • urzici-de-mare
  • urzicile-de-mare
genitiv-dativ singular
  • urzici-de-mare
  • urzicii-de-mare
plural
  • urzici-de-mare
  • urzicilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: vacă-de-mare
vacă-de-mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vacă-de-mare
  • vaca-de-mare
plural
  • vaci-de-mare
  • vacile-de-mare
genitiv-dativ singular
  • vaci-de-mare
  • vacii-de-mare
plural
  • vaci-de-mare
  • vacilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: Vinerea Mare
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Vinerea Mare
plural
genitiv-dativ singular
  • Vinerii Mari
plural
vocativ singular
plural
Intrare: vițel-de-mare
vițel-de-mare substantiv masculin
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vițel-de-mare
  • vițelul-de-mare
plural
  • viței-de-mare
  • vițeii-de-mare
genitiv-dativ singular
  • vițel-de-mare
  • vițelului-de-mare
plural
  • viței-de-mare
  • vițeilor-de-mare
vocativ singular
plural
Intrare: vulpe-de-mare
vulpe-de-mare substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vulpe-de-mare
  • vulpea-de-mare
plural
  • vulpi-de-mare
  • vulpile-de-mare
genitiv-dativ singular
  • vulpi-de-mare
  • vulpii-de-mare
plural
  • vulpi-de-mare
  • vulpilor-de-mare
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ac-de-mare

  • 1. Pește marin, lung și ascuțit, în formă de andrea, acoperit cu plăci osoase (Syngnathus rubescens).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

anemonă-de-mare

etimologie:

arici-de-mare

  • 1. Animal echinoderm marin cu corpul sferic, acoperit cu țepi (Echinus melo).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: echinidă

etimologie:

ață-de-mare

  • 1. Plantă acvatică cu tulpina scurtă și foarte ramificată și cu flori verzui (Ruppia rostellata).
    surse: DEX '09
  • 2. Peștișor marin cu corpul filiform, cu o singură înotătoare (Nerophis ophidion).
    surse: DEX '09

etimologie:

bou-de-mare

  • 1. Pește marin mic, de culoare cafenie sau cenușie-închis, cu capul gros și lătăreț și cu ochii așezați în partea superioară a capului (Uranoscopus scaber).
    surse: DEX '09

etimologie:

burete-de-mare

etimologie:

cal-de-mare

etimologie:

Carul-Mare

  • 1. (Și în forma Carul) Constelație alcătuită din șapte stele așezate în formă de car.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: Ursa-Mare attach_file 2 exemple
    exemple
    • Ții minte tu, iubita mea, O noapte de argint în care Mi-ai arătat pe cer o stea Din carul- mare? TOPÎRCEANU, M. 64.
      surse: DLRLC
    • Luceafăru-i gata s-apuie. Iar carul spre creștet se suie Cu oiștea-n jos. COȘBUC, P. II 7.
      surse: DLRLC

etimologie:

castravete-de-mare

etimologie:

căluț-de-mare

  • 1. Pește teleostean marin cu corpul de 8-10 cm, lipsit de înotătoare codală și cu capul asemănător cu cel al calului (Hippocampus hippocampus).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: cal-de-mare hipocamp

etimologie:

cățel-de-mare

etimologie:

câine-de-mare

  • 1. Rechin de talie mică, de culoare albastră-cenușie, cu câte un spin la aripioarele dorsale (Achanthias vulgaris).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

Câinele-Mare

  • 1. Numele unei constelații boreale (din care face parte și Sirius).
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

coană-mare

  • 1. Denumire pe care o dau subalternii unei femei mai în vârstă dintr-o familie, de obicei soacră sau mamă, pentru a o deosebi de fiica sau nora ei.
    surse: DLRLC

etimologie:

corb-de-mare

etimologie:

crin-de-mare

  • 1. (la) plural Clasă de echinoderme cu aspect de floare, care trăiesc fixate în zone abisale.
    surse: DEX '09

etimologie:

dedițel-de-mare

etimologie:

doamnă-mare

etimologie:

drac-de-mare

  • 1. Pește marin de culoare cenușie-roșiatică, cu corpul și capul comprimate lateral, a cărui primă aripioară dorsală este formată din țepi veninoși (Trachinus draco).
    surse: DEX '09 sinonime: dragon (s.m.)

etimologie:

iarbă-de-mare

  • 1. Plantă erbacee cu frunze liniare și cu flori verzi, care crește pe fundul mării și ale cărei frunze uscate sunt folosite în tapițerie (Zostera marina).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: zegras

etimologie:

iarbă-mare

etimologie:

Joia Mare

  • 1. Ultima joi (1.1.) din postul (1.) Paștelor.
    surse: DEX '09 NODEX

etimologie:

lăstun-mare

etimologie:

leu-de-mare

  • 1. Mamifer carnivor acvatic asemănător cu foca, având o coamă pe gât, piept și omoplat (Otaria byronia).
    surse: DEX '09 sinonime: otarie

etimologie:

limbă-de-mare

  • 1. Pește marin cu corpul oval și asimetric, cu ambii ochi situați pe o singură parte, care trăiește mai mult acoperit cu nisip (Solea nasuta).
    surse: DEX '09 NODEX

etimologie:

lup-de-mare

  • 1. Numele unei specii de focă.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX
    • 1.1. figurat Marinar experimentat, încercat.
      surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file un exemplu
      exemple
      • Femeia... vorbește cu pasiune, ca orice lup-de-mare, despre chestii navale, vapoare, furtuni și naufragii. BART, E. 225.
        surse: DLRLC
      • comentariu Norma actuală prevede folosirea pentru acest sens a formei fără cratimă: lup de mare.
        surse: DOOM 2
  • 2. Specie de pasăre acvatică de mărimea unui uliu, de culoare brun-întunecat, cu partea ventrală albă în timpul iernii, care cuibărește în ținuturile nordice (Stercorarius pomarinus).
    surse: DEX '09
  • surse: DEX '09
  • 4. Pește teleostean marin lung de circa 1 m, cu dinți puternici (Anarchichas lupus).
    surse: DEX '09 NODEX

etimologie:

mai-mare

etimologie:

mamă-mare

  • 1. Mamă-bătrână, mamă-bună.
    surse: DEX '09 sinonime: bunică

etimologie:

mare (adj.)

  • 1. (Indică dimensiunea) Care depășește dimensiunile obișnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparație).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC diminutive: măricel mărișor augmentative: măroi attach_file 4 exemple
    exemple
    • Ca un glas domol de clopot Sună codrii mari de brad. COȘBUC, P. I 48.
      surse: DLRLC
    • Ghemele tari și mari ca bostanii. RETEGANUL, P. I 57.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Făină măcinată mare.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • (și) adverbial Sarea era tot atît de vînătă ca zahărul, pisată mare. C. PETRESCU, Î. II 166.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte degete.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Cuprinzîndu-și tîmplele între degetul cel mare și arătător, se gîndea la ceva. GALAN, B. I 54.
        surse: DLRLC
    • 1.2. Literă mare = majusculă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: majuscul, -ă
    • 1.3. expresie A face (sau a deschide) ochii mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenție.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • [Evantia] deschise ochii mari cătînd în jurul ei cu spaimă. BART, E. 205.
        surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.5. expresie A lăsa (pe cineva) mare și devreme = a lăsa pe cineva dezamăgit, cu buzele umflate.
      exemple
      • Pupăza... își ia apoi drumul în zbor spre Humulești și mă lasă mare și devreme cu lacrimile pe obraz, uitîndu-mă după dînsa. CREANGĂ, 57.
        surse: DLRLC
    • 1.6. expresie A fi (sau a umbla) cu capul mare = a fi încrezut, a-și da aere.
      surse: DLRLC
    • 1.7. (Despre suprafețe) Întins.
      exemple
      • O țară așa de mare și bogată. CREANGĂ, P. 184.
        surse: DLRLC
      • Apa... în mari cercuri se-nvîrti. ALECSANDRI, P. I 13.
        surse: DLRLC
      • figurat Umbra morții se întinde tot mai mare și mai mare. EMINESCU, O. I 148.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Un deal mare ne desparte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 253.
        surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Păr mare.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Fată cu cosița mare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 209.
        surse: DLRLC
    • exemple
      • Vas mare.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • Au împlut un sac mare, mare. SBIERA, P. 184.
        surse: DLRLC
      • Trec furnici ducînd în gură de făină marii saci Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci. EMINESCU, O. I 87.
        surse: DLRLC
      • 1.10.1. popular Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasă a unei case țărănești, destinată oaspeților.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • exemple
      • Era o apă mare, ca Dunărea, ori poate și mai mare. RETEGANUL, P. II 11.
        surse: DLRLC
  • 2. Indică cantitatea.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 2.1. Care este în cantitate însemnată.
      exemple
      • Lisa își săpase albie prăpăstioasă, iar la viituri mari, puhoiul rupea și surpa ogoarele din coasta satului. SADOVEANU, M. C, 5.
        surse: DLRLC
      • O ceată mai mare de fete Au prins pe flăcăi, mai puțini. COȘBUC, P. 11 47.
        surse: DLRLC
      • Se va supune cum i se va făgădui mai mare simbrie. NEGRUZZI, S. I 138.
        surse: DLRLC
      • 2.1.1. (Despre ape curgătoare, viituri; de obicei în legătură cu verbe ca „a veni”) Cu debit sporit.
        surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: umflat
        • 2.1.1.1. expresie A veni mare = a se umfla.
          exemple
          • Apa venise mare. În munte se topeau încă nămeții. C. PETRESCU, Î. II 174.
            surse: DLRLC
          • Prahova, din cauza ploilor la munte, venise mare. BOLINTINEANU, O. 427.
            surse: DLRLC
    • 2.2. (Despre numere sau, prin extensiune despre valori care se pot exprima numeric) Care este în cantitate însemnată.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: ridicat (adj.)
  • 3. (Arată rezultatul dezvoltării ființelor) Care a depășit frageda copilărie; care a intrat în adolescență; care a ajuns la maturitate.
    exemple
    • Tu să te supui mie, căci îți sînt frate mai mare. SADOVEANU, M. C. 17.
      surse: DLRLC
    • Și-oi ajunge să-mi cresc copiii, să mi-i văd mari și voinici. MIRONESCU, S. A. 37.
      surse: DLRLC
    • Aici nu sîntem la Ieș ca să mă iei în rîs... Acu-s mare! ALECSANDRI, T. I 184.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Ba mai bine îi dau eu una peste bot ca să nu se amestece în vorba ălor mari. SADOVEANU, M. C. 6.
      surse: DLRLC
    • 3.1. Fată mare = fată la vârsta măritișului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: fecioară virgină
    • 3.2. Mamă-mare.
      surse: DLRLC
    • 3.3. Coană-mare.
      surse: DLRLC
    • 3.4. Tată-mare.
      surse: DLRLC
    • 3.5. expresie (Despre copii) A se face mare = a deveni adult, matur.
      surse: DLRLC sinonime: crește attach_file un exemplu
      exemple
      • Dragii mei copii, v-ați făcut mari. ISPIRESCU, E. 33.
        surse: DLRLC
    • 3.6. expresie Să crești mare! formulă cu care se răspunde unui copil la salut, cu care i se mulțumește pentru un serviciu etc.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.7. expresie Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori și mici și mari = toți, toate, toată lumea.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: tot (adj.)
    • 3.8. expresie Cu mic cu mare sau de la mic la mare ori și mici și mari (în construcții negative) = nimeni
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 3.9. (De obicei la comparativ sau la superlativ relativ) Mai (sau cel mai) în vârstă.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 4. (Indică durata; despre unități de timp) De lungă durată.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: lung (adj.) îndelung attach_file 3 exemple
    exemple
    • Făcu noaptea aceasta să fie de trei ori mai mare. ISPIRESCU, U. 16.
      surse: DLRLC
    • Cît era ziulica și noaptea de mare, ședeau singuri-singurei. CREANGĂ, P. 73.
      surse: DLRLC
    • Că ziua cîtu-i de mare Nime gînd ca mine n-are. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 82.
      surse: DLRLC
    • 4.1. Postul (cel) Mare = postul cel mai lung din cuprinsul anului, care precedă sărbătoarea Paștilor.
      surse: DEX '09 DEX '98
    • 4.2. popular An mare = an bisect.
      surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. Indică intensitatea.
    exemple
    • Marea înzestrare auditivă a lui Caragiale a fost una din rădăcinile artei lui. VIANU, S. 114.
      surse: DLRLC
    • Mă, dă drept să-ți spun că mare nătărău mai ești! CREANGĂ, O. A. 150.
      surse: DLRLC
    • 5.1. Despre surse de lumină și căldură:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: intens puternic attach_file un exemplu
      exemple
      • Fă lampa mai mare!
        surse: DLRLC
      • 5.1.1. Ziua mare = partea dimineții (după răsăritul soarelui) când lumina este deplină, intensă.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • Cînd am deschis ochii, era ziua-mare. NEGRUZZI, S. I 60.
          surse: DLRLC
      • 5.1.2. expresie (Ziua) în (sau la) amiaza-mare = în toiul zilei, în plină zi, la amiază.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 5.2. Despre sunete, voce, zgomote:
      exemple
      • Se auzea un glas mare, mînios, la care răspundea vocea groasă a hangiului. SADOVEANU, O. VII 28.
        surse: DLRLC
      • Și-n glas mare îți urăm... Ani mulți. ALECSANDRI, P. II 110.
        surse: DLRLC
      • 5.2.1. expresie A vorbi (sau a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • Striga în gura mare că crapă de foame. CREANGĂ, P. 241.
          surse: DLRLC
      • 5.2.2. expresie A fi cu gura mare = a fi certăreț, scandalagiu.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 5.3. Despre fenomene atmosferice:
      exemple
      • Ger mare.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • Țipa șerpele în gura broaștei de secetă mare ce era pe acolo. CREANGĂ, P. 247.
        surse: DLRLC
      • Vînt mare Se rădică. CONACHI, P. 265.
        surse: DLRLC
    • 5.4. (Despre ritmul de mișcare sau de deplasare) Care a depășit viteza obișnuită; crescut (ca viteză).
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: crescut mărit (adj.)
    • 5.5. Despre stări sufletești, sentimente, senzații etc.:
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: intens profund tare (adj.) attach_file un exemplu
      exemple
      • Avusese mare iubire pentru el. SADOVEANU, M. C. 7.
        surse: DLRLC
  • 6. Arată calitatea, valoarea.
    surse: DEX '09 DEX '98
    • 6.1. De valoare, de însemnătate deosebită.
      exemple
      • Lupta cea mare se va da odată. SAHIA, N. 40.
        surse: DLRLC
      • 6.1.1. Prânzul cel mare.
        surse: DLRLC
      • 6.1.2. Zi mare = zi de sărbătoare; zi importantă.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 6.1.3. Săptămâna mare = săptămâna care precedă imediat sărbătoarea Paștilor la creștini.
        surse: DLRLC
      • 6.1.4. Strada mare = nume dat în unele orașe de provincie străzii principale.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 6.1.5. Drum mare sau drumul (cel) mare = drum principal de largă circulație, care leagă localități importante.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 6.1.6. expresie Vorbe mari = cuvinte bombastice; promisiuni goale.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
        exemple
        • Aceia care vorbe mari aruncă. EMINESCU, O. I 151.
          surse: DLRLC
      • 6.1.7. expresie rar Vorbe mari = laude.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 6.1.8. expresie Mare lucru = lucru care impresionează sau deșteaptă mirare.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 6.1.9. expresie Mare lucru = lucru care nu reprezintă nimic de seamă, care reprezintă prea puțin, care este nesemnificativ.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 6.1.10. expresie Mare lucru = (în construcții negative dă contextului valoare afirmativă și invers) n-aș crede să (nu)...
        surse: DEX '09 DEX '98
      • exemple
        • Harap-Alb vede altă drăcărie și mai mare. CREANGĂ, P. 241.
          surse: DLRLC
        • 6.1.11.1. expresie Mare minune sau minune mare = (cu valoare de exclamație) exprimă uimire, admirație etc.
          surse: DEX '09 DEX '98
        • 6.1.11.2. expresie regional Mare minune sau minune mare = (cu valoare de superlativ) foarte frumos (sau bun etc.).
          surse: DEX '09 DEX '98
        • 6.1.11.3. expresie Mare minune să (nu)... = ar fi de mirare să (nu)..., n-aș crede să (nu)...
          surse: DEX '09 DEX '98
      • surse: DEX '09 DEX '98
      • 6.1.13. (Despre obiecte; în opoziție cu ieftin, neînsemnat) De preț.
        exemple
        • Cu mari daruri l-au dăruit. CREANGĂ, P. 102.
          surse: DLRLC
    • 6.2. Cu calități excepționale.
      exemple
      • Viața marelui nostru poet Mihail Eminescu a fost nefericită și scurtă. SADOVEANU, E. 75.
        surse: DLRLC
    • 6.3. Care ocupă un loc de frunte într-o ierarhie; cu vază.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: puternic sus-pus attach_file 3 exemple
      exemple
      • Tot crai și tot crăiese mari. COȘBUC, P. I 57.
        surse: DLRLC
      • Șădea într-o chiliuță din casele unui boier mare. EMINESCU, N. 57.
        surse: DLRLC
      • (și) substantivat Împrejur cei mari ai țării și ai sfatului s-adună. EMINESCU, O. I 165.
        surse: DLRLC
      • 6.3.1. Socru mare = tatăl mirelui; (la plural) părinții mirelui.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 6.3.2. Soacră mare sau soacra cea mare = mama mirelui.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 6.3.3. expresie A se ține mare = a fi mândru, semeț, fudul.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 6.3.4. expresie (și) substantivat A trage (sau a călca) a mare = a-și da importanță; a căuta să ajungă pe cei sus-puși.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 6.3.5. expresie La mai mare, urare adresată cuiva cu ocazia unei numiri sau a unei avansări într-un post.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • 6.3.6. expresie Mare și tare sau tare și mare = foarte puternic.
        surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: influent (adj.) attach_file un exemplu
        exemple
        • Iară mare și tare-i în comună primarele. C. PETRESCU, Î. II 11.
          surse: DLRLC
      • 6.3.7. Precedând denumirile de dregători din trecut, arată treapta cea mai înaltă a dregătoriilor respective.
        exemple
        • Mare ban, mare logofăt.
          surse: DLRLC
        • Călărime, supt comanda marelui paharnic. BĂLCESCU, O. I 13.
          surse: DLRLC
      • 6.3.8. Superior în ceea ce privește calitățile morale.
        surse: DEX '09 DEX '98
      • 6.3.9. Ales, făcând parte din protipendadă.
        exemple
        • De se trag din neam mare, Asta e o-ntîmplare. ALEXANDRESCU, M. 321.
          surse: DLRLC
        • Mare cinste.
          surse: DEX '09 DEX '98
        • 6.3.9.1. Mare ținută = îmbrăcăminte sau uniformă destinată pentru anumite solemnități.
          surse: DEX '09 DEX '98
      • 6.3.10. (Despre ospețe, serbări) Plin de strălucire.
        surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: bogat (adj.) fastuos pompos

etimologie:

mare (s.f.)

  • 1. Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, de pe suprafața Pământului, care de obicei sunt unite cu oceanul printr-o strâmtoare; parte a oceanului de lângă țărm.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Cînd chiuie o dată, se cutremură pămîntul, văile răsună, mările clocotesc și peștii din ele se sparie. CREANGĂ, P. 54.
      surse: DLRLC
    • La picioare-ți cad și-ți caut în ochi negri-adînci ca marea, Și sărut a tale mîne și-i întreb de poți ierta. EMINESCU, O. I 30.
      surse: DLRLC
    • Marea limpede și albastră pare ca un smarald încadrat într-un inel de aur. ALECSANDRI, O. P. 312.
      surse: DLRLC
    • surse: DEX '09 DEX '98
    • 1.2. Lup de mare.
      surse: DLRLC
    • 1.3. Cal-de-mare.
      surse: DLRLC
    • surse: DLRLC
    • 1.5. Rău de mare.
      surse: DLRLC
    • 1.6. expresie Marea cu sarea = totul; imposibilul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: mult (adv.) tot (s.n.) attach_file 2 exemple
      exemple
      • A făgădui marea cu sarea.
        surse: DLRLC
      • Popa cerea însă marea cu sarea! SLAVICI, O. II 88.
        surse: DLRLC
    • 1.7. expresie A vântura mări și țări = a călători mult.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: călători hoinări
    • 1.8. expresie A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sunt minime.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Bine, bine! cercați voi marea cu degetul, dar ia! să vedem, cum i-ți da de fund? CREANGĂ, P. 260.
        surse: DLRLC
    • 1.9. expresie Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte departe.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Și merg ei și merg, cale lungă să le-ajungă, trecînd peste nouă mări, peste nouă țări și peste nouă ape mari. CREANGĂ, P. 207.
        surse: DLRLC
    • 1.10. figurat Suprafață vastă; întindere mare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: imensitate attach_file 3 exemple
      exemple
      • La asfințit un soare roșu, încununat de nouri de jăratic, se cufunda în mările verzi ale codrilor. SADOVEANU, O. I 325.
        surse: DLRLC
      • S-aprinde un joc de licăriri ciudate pe această mare întinsă de nisipuri arzătoare. BART, S. M. 22.
        surse: DLRLC
      • Stele pluteau ca niște faruri pe nemăsurata și liniștita mare de întuneric. VLAHUȚĂ, O. A. 158.
        surse: DLRLC
    • 1.11. figurat Mulțime (nesfârșită), cantitate foarte mare.
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: mulțime

etimologie:

mare-vornic

  • 1. Cel dintâi boier din Divan, având sarcina de cârmuitor și de înalt judecător al Curții domnești și al întregii țări; vornic mare.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 3 exemple
    exemple
    • Toate privirile se îndreaptă spre boierul care, cu bărbuța dreaptă, neagră, cu privirea tăioasă, înfruntă liniștit, dar dîrz, privirea marelui vornic. CAMIL PETRESCU, O. I 296.
      surse: DLRLC
    • Hatmanul se uită mirat La marele vornic. COȘBUC, P. I 289.
      surse: DLRLC
    • La anul 1675, Miron fiind de vreo cîțiva ani vornic mare în țara de jos, fu trimis de Dumitrașcu-vv. Cantacuzino în două rînduri în Polonia pentru tratații de pace. BĂLCESCU, O. I 185.
      surse: DLRLC

etimologie:

mălai-mare

  • 1. Om mâncăcios sau om bleg, lipsit de vlagă.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: bleg prostănac attach_file un exemplu
    exemple
    • Lui Filimon îi plăcea traiul bun; amicii săi îl poreclise mălai mare, fiindcă mînca bine. GHICA, S. 66.
      surse: DLRLC

etimologie:

măre mări popular

  • 1. Cuvânt care exprimă: mirare; curiozitate; nedumerire; surprindere, uimire; admirație etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX attach_file 2 exemple
    exemple
    • Și mîndre palaturi mai avea zîna, măre. ISPIRESCU, E. 77.
      surse: DLRLC
    • Iată, mări, că deodată O poiană se arată. ALECSANDRI, P. II 90.
      surse: DLRLC
  • 2. Termen de adresare:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: bre mă / măi attach_file 2 exemple
    exemple
    • Da ce vrei, mări Cătălin? Ia dut’ de-ți vezi de treabă. EMINESCU, O. I 174.
      surse: DLRLC
    • Greu la deal, măre copile. PANN, P. V. II 57.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Cuvânt prin care se subliniază o relatare, o afirmație.
      surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

mări

  • 1. reflexiv tranzitiv A crește sau a face să crească în dimensiuni, în număr, în cantitate etc.; a spori sau a face să sporească, a (se) înmulți.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: crește spori (vb.) înmulți attach_file 4 exemple
    exemple
    • Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește. EMINESCU, O. I 152.
      surse: DLRLC
    • Pînă-s mere mititele Stau în creangă cu putere; Iară dacă se măresc Oamenii le-ngrămădesc! HODOȘ, P. P. 71.
      surse: DLRLC
    • Pe măsură ce treceau prin inima satului, prin «centru», ceata se mărea. DUMITRIU, N. 253.
      surse: DLRLC
    • reflexiv pasiv Între timp i se mări leafa cu cinci lei pe zi. SAHIA, N. 109.
      surse: DLRLC
    • 1.1. reflexiv A crește în vârstă, a se face mai mare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file un exemplu
      exemple
      • Mărindu-se și mergînd la școală, el întrecea la învățătură și istețime pe toți copiii. ISPIRESCU, M. V. 4.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv A crește, a ridica (valoarea, prețul).
    surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: crește ridica
  • 3. tranzitiv reflexiv A (se) intensifica, a (se) dezvolta.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dezvolta intensifica attach_file un exemplu
    exemple
    • Zgomotul depărtat al văilor frămîntate de vijelia Bistriței amuți, fantasmagoria fără de margini a nopții își mări farmecul. HOGAȘ, DR. II16.
      surse: DLRLC
  • 4. tranzitiv reflexiv A (se) prelungi în timp.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 5. tranzitiv A da cinstea, considerația cuvenită; a stima, a prețui, a slăvi, a preamări pe cineva sau ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: preamări prețui slăvi stima attach_file un exemplu
    exemple
    • reflexiv pasiv Nu lipsea a ridica și un monument în care să se mărească dumnezeul... îndurărilor. NEGRUZZI, S. I 196.
      surse: DLRLC
  • 6. reflexiv învechit popular A se îngâmfa, a se făli, a se mândri.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: făli mândri îngâmfa attach_file un exemplu
    exemple
    • Asinul mărindu-se întru sine a întrebat pe leu... ce judeci de glasul meu? ȚICHINDEAL, F. 16.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • surse: DEX '09 DEX '98 NODEX

muscă-mare

etimologie:

nalbă-mare

  • 1. Plantă erbacee cu rădăcina cărnoasă, care crește în locuri umede și ale cărei frunze, flori și mai ales rădăcini se întrebuințează în medicină ca emolient (Althea officinalis).
    surse: DLRLC

etimologie:

pește-de-mare

etimologie:

pisică-de-mare

  • 1. Specie de pește marin cu scheletul cartilaginos, lung de 60-100 cm, cu corpul turtit romboidal și cu coada terminată cu un spin veninos (Trygon pastinaca).
    surse: DEX '09

etimologie:

scorpie-de-mare

  • 1. Pește teleosteean marin cu aspect respingător, cu țepii înotătoarelor foarte veninoși (Scorpaena porcus).
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: porc-de-mare scorpenă

etimologie:

soacră-mare

  • 1. Mama mirelui.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

socru-mare

  • 1. Tatăl mirelui.
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • Cucule, măria-ta, Am venit la dumneata Să-mi dai calul dmnitale, Să mă duc la socrul-mare. GOROVEI, C. 381.
      surse: DLRLC
    • 1.1. (la) plural Părinții mirelui.
      exemple
      • Iar mai spre-amiazi, din depărtări Ivitu-s-a crescînd în zări Rădvan cu mire, cu nănași, Cu socrii-mari și cu nuntași. Și nouăzeci de feciorași Veneau călări. COȘBUC, P. I 56.
        surse: DLRLC

etimologie:

spumă-de-mare

  • 1. Mineral din grupul silicaților de magneziu, albicios, ușor și poros, din care se fac pipe și alte obiecte; piatră ponce.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: magnezit attach_file 2 exemple
    exemple
    • De cîteva zile încerca să se obicinuiască să tragă dintr-o lulea cît un degetar, de spumă-de-mare. CAMIL PETRESCU, O. II 347.
      surse: DLRLC
    • eliptic Erich își aprinse pipa sa de spumă. SLAVICI, la TDRG.
      surse: DLRLC

etimologie:

stea-de-mare

  • 1. (la) plural Clasă de echinoderme marine cu corpul alcătuit dintr-un disc central, de la care pornesc cinci (sau mai multe) brațe în direcție radială (Asteroidea).
    surse: DEX '09
    • 1.1. (la) singular Animal din această clasă.
      surse: DEX '09 DLRLC sinonime: asterie attach_file un exemplu
      exemple
      • Copii, coborînd în cîrduri, îi întreabă din depărtare dacă au prins raci, crabi și stele-de-mare. DELAVRANCEA, S. 65.
        surse: DLRLC

etimologie:

știucă-de-mare

  • 1. Pește de 50-80 cm, cu corpul asemănător cu al șarpelui, cu spinarea verzuie și pântecele alb, cu gura în forma unui cioc lung (Belone belone).
    surse: DEX '09 sinonime: zărgan țipar-de-mare

etimologie:

trandafir-de-mare

trestie-spaniolă trestie-de-mare

  • 1. Plantă din familia palmierilor, cu tulpina foarte lungă, subțire și flexibilă, din care se fac bastoane și împletituri (Calamus rotang).
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file un exemplu
    exemple
    • eliptic O luă spre Jidovița agale... învîrtind între degete un baston de trestie. REBREANU, I. 60.
      surse: DLRLC

etimologie:

trifoi-mare

etimologie:

țipar-de-mare

etimologie:

Ursa-Mare

  • 1. Constelație din emisfera boreală (Ursa Major). Cele mai strălucitoare stele, printre care se află Dubhe și Mizar, sunt de mărimea a doua.
    surse: DE sinonime: Carul-Mare

etimologie:

urzică-de-mare

  • 1. zoologie Nume dat unor specii de actinii ale căror tentacule sunt urticante.
    surse: DEX '09 DLRLC

etimologie:

vacă-de-mare

etimologie:

Vinerea Mare în religia creștină

  • 1. Vinerea din ajunul Paștelui, în care creștinii țin post sever, celebrând răstignirea lui Isus Hristos; Vinerea Patimilor; Vinerea Paștilor; Vinerea ouălor; Vinerea seacă.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX attach_file 3 exemple
    exemple
    • În vinerea seacă prea-cuviosul cocea oul la lumînare, ca să mai ușureze din cele păcate. CREANGĂ, P. 111.
      surse: DLRLC
    • În vinerea paștelor... fetele... sună clopotul. ȘEZ. II 196.
      surse: DLRLC
    • În vinerea ouălor Dinaintea paștelor, Muma Corbii c-a aflat Unde-n temniță-i băgat. TEODORESCU, P. P. 532.
      surse: DLRLC
  • 2. Sărbătoare ortodoxă în care se prăznuiește Sfânta Paraschiva (la 14 octombrie).
    surse: DEX '09 DLRLC attach_file 2 exemple
    exemple
    • Prin unele părți se crede că sfînta Paraschiva a fost chinuită de păgîni într-o vineri și de aceea, în orice zi ar cădea această sărbătoare, poporul o numește vinerea mare. PAMFILE, S. T. 60.
      surse: DLRLC
    • S-a trecut vinerea mare, S-a rărit codrul pe poale. MAT. FOLK. 377.
      surse: DLRLC

etimologie:

vițel-de-mare

etimologie:

vulpe-de-mare

  • 1. ihtiologie Pește marin, lung, cu corpul turtit, acoperit cu spini.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: vatos

etimologie: