14 definiții pentru înmulți

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMULȚI, înmulțesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A spori, a (se) mări în număr sau cantitativ. ♦ Tranz. A face operația înmulțirii; a multiplica. 2. A (se) mări prin reproducere numărul indivizilor din aceeași specie. – În + mult.

ÎNMULȚI, înmulțesc, vb. IV. Refl. și tranz. 1. A spori, a (se) mări în număr sau cantitativ. ♦ Tranz. A face operația înmulțirii; a multiplica. 2. A (se) mări prin reproducere numărul indivizilor din aceeași specie. – În + mult.

înmulți [At: GCR. I, 35/6 / Pzi: -țese / E: în- + mult] 1-4 vtr A (se) mări (numeric sau) cantitativ. 5-6 vtr (D. animale, plante) A (se) reproduce. 7 vt (Înv) A îmbogăți. 8 vt (Mat) A face operația înmulțirii. 9-10 vtr (Înv; fig; d. jale, mizerie, greutăți etc.) A (se) mări. 11 vt (Înv; fig; d. întâmplări) A expune pe larg.

ÎNMULȚI, înmulțesc, vb. IV. Refl. 1. A se face mai mult, a spori, a se mări numeric sau cantitativ. Pe încetul aste feude se înmulțiră. NEGRUZZI, S. I 273. ◊ Tranz. Știe înmulți, iar nu răsipi averea. SBIERA, P. 218. ♦ Tranz. (Folosit și absolut) A face operația înmulțirii, a multiplica. Copilul a învățat să înmulțească. 2. (Despre viețuitoare) A produce indivizi noi din aceeași specie, a se reproduce. Peștii se înmulțesc prin icre. Feriga se înmulțește prin spori.

A ÎNMULȚI ~esc tranz. 1) A face să se înmulțească. 2) (numere) A mări de atâtea ori de câte ori indică alt număr; a multiplica. /în + mult

A SE ÎNMULȚI se ~ește intranz. 1) A crește cantitativ sau numeric; a deveni mai mult (mulți); a se multiplica. 2) (despre organisme) A-și mări numărul de exemplare ale speciei prin generare; a se reproduce; a prolifera. /în + mult

înmulțì v. 1. a augmenta numărul, cantitatea; 2. Aritm. a face o înmulțire; 3. a spori prin naștere: creșteți și vă înmulțiți. [V. mult].

înmulțésc v. tr. (d. mult). Măresc, multiplic o cantitate, un număr: a înmulți jandarmiĭ ruralĭ. Aritm. Măresc un număr de atîtea orĭ cîte unitățĭ se află într’al doilea număr. V. refl. Cresc, sporesc în cantitate orĭ în număr: Jidaniĭ s’aŭ înmulțit grozav în România. – Și îmulțesc. Vechĭ și mulțesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înmulți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmulțesc, 3 sg. înmulțește, imperf. 1 înmulțeam; conj. prez. 1 sg. să înmulțesc, 3 să înmulțească

înmulți (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmulțesc, imperf. 3 sg. înmulțea; conj. prez. 3 înmulțească

înmulți vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înmulțesc, imperf. 3 sg. înmulțea; conj. prez. 3 sg. și pl. înmulțească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNMULȚI vb. 1. (MAT.) a multiplica. 2. a mări. (A ~ de patru ori o sumă.) 3. a crește, a se mări, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a se mulți, a prisosi, a se umnoji. (S-a ~ numărul participanților.) 4. v. îndesi. 5. v. reproduce. 6. v. reproduce. 7. v. prăsi.

ÎNMULȚI vb. 1. (MAT.) a multiplica. 2. a mări. (A ~ de patru ori o sumă.) 3. a crește, a se mări, a se ridica, a spori, a se urca, (înv.) a se mulți, a prisosi, a se umnoji. (A se ~ numărul participanților.) 4. a crește, a se îndesi, a se îngroșa, a spori. (Rîndurile s-au ~.) 5. a se prăsi, a procrea, a se reproduce, (înv. și reg.) a se plodi, (reg.) a se puiți, (Mold.) a se puiezi, (înv.) a se propaga. (Cum se ~ aceste animale?) 6. a (se) reproduce, (pop.) a (se) împuia, (înv. și reg.) a (se) plodi. (Se ~ prin ouă.) 7. (fig.) a se prăsi. (S-au ~ buruienile.)

A (se) înmulți ≠ a (se) împuțina

Intrare: înmulți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmulți
  • ‑nmulți
  • înmulțire
  • ‑nmulțire
  • înmulțit
  • ‑nmulțit
  • înmulțitu‑
  • ‑nmulțitu‑
  • înmulțind
  • ‑nmulțind
  • înmulțindu‑
  • ‑nmulțindu‑
singular plural
  • înmulțește
  • ‑nmulțește
  • înmulțiți
  • ‑nmulțiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înmulțesc
  • ‑nmulțesc
(să)
  • înmulțesc
  • ‑nmulțesc
  • înmulțeam
  • ‑nmulțeam
  • înmulții
  • ‑nmulții
  • înmulțisem
  • ‑nmulțisem
a II-a (tu)
  • înmulțești
  • ‑nmulțești
(să)
  • înmulțești
  • ‑nmulțești
  • înmulțeai
  • ‑nmulțeai
  • înmulțiși
  • ‑nmulțiși
  • înmulțiseși
  • ‑nmulțiseși
a III-a (el, ea)
  • înmulțește
  • ‑nmulțește
(să)
  • înmulțească
  • ‑nmulțească
  • înmulțea
  • ‑nmulțea
  • înmulți
  • ‑nmulți
  • înmulțise
  • ‑nmulțise
plural I (noi)
  • înmulțim
  • ‑nmulțim
(să)
  • înmulțim
  • ‑nmulțim
  • înmulțeam
  • ‑nmulțeam
  • înmulțirăm
  • ‑nmulțirăm
  • înmulțiserăm
  • ‑nmulțiserăm
  • înmulțisem
  • ‑nmulțisem
a II-a (voi)
  • înmulțiți
  • ‑nmulțiți
(să)
  • înmulțiți
  • ‑nmulțiți
  • înmulțeați
  • ‑nmulțeați
  • înmulțirăți
  • ‑nmulțirăți
  • înmulțiserăți
  • ‑nmulțiserăți
  • înmulțiseți
  • ‑nmulțiseți
a III-a (ei, ele)
  • înmulțesc
  • ‑nmulțesc
(să)
  • înmulțească
  • ‑nmulțească
  • înmulțeau
  • ‑nmulțeau
  • înmulți
  • ‑nmulți
  • înmulțiseră
  • ‑nmulțiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înmulți, înmulțescverb

  • 1. A (se) mări în număr sau cantitativ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mări spori antonime: împuțina
    • format_quote Pe încetul aste feude se înmulțiră. NEGRUZZI, S. I 273. DLRLC
    • format_quote Știe înmulți, iar nu răsipi averea. SBIERA, P. 218. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A face operația înmulțirii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: multiplica
      • format_quote Copilul a învățat să înmulțească. DLRLC
  • 2. A (se) mări prin reproducere numărul indivizilor din aceeași specie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Peștii se înmulțesc prin icre. Feriga se înmulțește prin spori. DLRLC
etimologie:
  • În + mult DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.