16 intrări

142 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

BÚNA s. f. (Înv.) Varietate de cauciuc sintetic. – Din germ. Buna (denumire comercială).

buna sf [At: DEX2 / Pl: ? / E: ger Buna] Varietate de cauciuc sintetic.

BÚNA s. f. Varietate de cauciuc sintetic. – Din germ. Buna (denumire comercială).

BÚNA s. f. sg. (Tehn.) Varietate de cauciuc sintetic. – Fr. buna.

BÚNA s.f.sg. Varietate de cauciuc sintetic. [< germ. Buna – nume comercial].

BÚNA s. f. varietate de cauciuc sintetic, pornind de la butadienă. (< germ. Buna, n. com.)

BUN, -Ă, (I-VIII) buni, -e, adj., s. m. și f., (IX) bunuri, s. n., (X) adv. I. Adj. Care prezintă calitățile necesare prin natura, funcția, destinația sa. 1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor. ◊ Expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi. (Substantivat) Bun și rău = toată lumea (fără deosebire), oricine. ♦ Îndatoritor, amabil. ◊ Expr. Fii bun! = te rog! ai bunătatea! 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale; corect, cuviincios; frumos, milos. ◊ Loc. adv. (Substantivat) Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie. ◊ Expr. Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor. A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere. A pune o vorbă bună sau un cuvânt bun (pentru cineva) = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva. ◊ Compuse: bun-simț = decență; bună purtare = comportare conformă normelor moralei și educației; certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc.; b) fig. recomandație orală sau laudă adusă cuiva; bună-cuviință = politețe. 3. (Despre copii) Cuminte, ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinți. 4. Caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus. ◊ Expr. A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus. II. Adj. 1. Care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil. ◊ Expr. A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare. Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă. A o păți bună = a avea necaz. (Ir.) Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ți-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am dres-o (sau frânt-o), se spune atunci când ai dat de o situație dificilă sau inoportună. 2. (Despre mâncăruri și băuturi) Gustos, apetisant, ales. ◊ Expr. Poamă bună, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală. ◊ Compus: bun-gust = simț estetic, rafinament. 3. Bogat, abundent, îmbelșugat. 4. (Despre miros) Frumos, plăcut, agreabil. 5. Liniștit, tihnit, fără griji; fericit. Viață bună. ◊ (În formule de salut sau de urare) Bună dimineața! Bună ziua! Bună seara! Noapte bună! ◊ Compus: (Bot.) bună-dimineața = zorea. III. Adj. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-și îndeplinește bine menirea. ◊ Expr. (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului. Bun pentru... = valabil pentru... 2. (Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor) Care funcționează bine. ◊ Expr. Bun de gură = limbut. Bun de mână = îndemânatic, abil. 3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Care nu este uzat; p. ext. nou, de sărbătoare. 4. De calitate superioară; p. ext. de preț, scump, nou. ♦ Veritabil, autentic; pur. ◊ Expr. A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios. A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu încăpățânare. A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere. 5. (Despre bani) Care are putere de circulație. IV. Adj. Înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit. V. Adj. 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ◊ Expr. La ce bun? = la ce folosește? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic; frumos. 2. (În basme și superstiții) Prevestitor de bine. ◊ Expr. A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău. VI. Adj. 1. Zdravăn, puternic, strașnic. ♦ Considerabil, mare. ◊ Loc adv. În bună parte = în măsură importantă. O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de loc. etc.). 2. Întreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decât..., și mai bine. ◊ Compuse: bună-credință s. f. = a) obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și la executarea contractelor sau, în cazul statelor, a tratatelor; b) convingere a unei persoane că acționează în temeiul unui drept și conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; (loc. adj.) de bună-credință = sincer, cinstit. 3. (În expr.) Într-o bună zi (sau dimineață) = cândva, odată; pe neașteptate. VII. Adj. (Despre legături de rudenie) De sânge, adevărat. Tată bun.Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară. ♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat. ♦ Nobil, ales. VIII. S. m. și f. (Înv. și pop.) Bunic, bunică. IX. S. n. 1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea, bogăția. ♦ Obiect sau valoare care are importanță în circulația economică. 2. (Mai ales la pl.) Tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție. ◊ Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal sau social; obiecte de consum. 3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun necorporal). ◊ Bune oficii = intervenție a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pe cale pașnică, prin tratative a diferendelor dintre acestea. 4. Calitate, virtute. 5. (Rar) Rezultat, rod, folos. 6. (La pl.) (Ec.) Bunuri economice = mărfuri și servicii care satisfac nevoile și care există în cantități limitate. X. Adv. (Exprimă o aprobare) Bine, da, așa. – Lat. bonus.

BÚNA VESTÍRE n. pr. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

CRÉȘTERE, creșteri, s. f. Acțiunea de a crește. 1. Dezvoltare, mărire treptată. 2. Sporire, mărire a numărului, volumului, intensității, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc. 3. Prăsire, înmulțire. ◊ Creșterea animalelor = ramură a agriculturii care are ca obiect înmulțirea și creșterea animalelor și păsărilor, a viermilor de mătase, a peștilor și stupăritului. 4. Educare, educație. ◊ Loc. adj. Fără creștere = prost-crescut, needucat. ◊ Expr. Bună-creștere = educație aleasă. – V. crește.

PLÁTNIC, -Ă, platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Rar) (Persoană) care plătește, care trebuie să plătească; plătitor. ◊ Expr. Bun (sau rău) platnic = persoană care își îndeplinește bine (sau rău) obligațiile bănești, care plătește ușor și la timp (sau greu și cu întârziere). – Plată + suf. -nic.

RĂMÁS, (2, 3) rămasuri, s. n. 1. Faptul de a rămâne; rămânere. ◊ Expr. Rămas bun! sau bun rămas! formulă de salut adresată de o persoană care pleacă celui sau celor care rămân. A-și lua rămas bun = a se despărți de cineva, a pleca. De ajuns și de rămas = din plin, din belșug. 2. (Reg.) Rămășag. 3. (Înv.) Moștenire. – V. rămâne.

bun, ~ă [At: COD. VOR. 149/2 / Pl: ~i a, ~e sn, ~uri / E: lat bonus, ~a, ~um] 1 a (D. ființe, mai ales, d. oameni) Care are calități Si: (îvr) bunătățat[1]. 2 a (D. oameni, animale) Care se poartă bine cu ceilalți Si: binevoitor. 3 a (D. obiecte) Care funcționează bine. 4 a (D. obiecte) Care este valoros. 5 a (Îs) ~ la inimă Milostiv. 6 a (Pfm; îe) Fii ~ Te rog! 7 av (Îe) -rău Oricum ar fi. 8 sm (Îe) ~ și rău Toată lumea, fără deosebire. 9 a (îlav) ~ e Dumnezeu! Cred în bunătatea lui Dumnezeu. 10 a (Pfm; îs) Ceas ~ împrejurare norocoasă sau fericită. 11-12 a (Îe) A (nu) fi a ~ă A (nu) fi semn că este bine. 13 a (D. procese, fenomene, acțiuni) Care prevestește binele. 14 a (D. oameni) Binevoitor. 15 a (D. oameni) Amabil. 16 a (D. unelte) Cu care se lucrează bine. 17 a (D. viață, mod de trai etc.) Fericit. 18 a (în formule de salut; în formule de urare) Liniștit. 19 as (Îe) A umbla cu ~ă-dimineața A umbla cu Moș-Ajunul la Crăciun. 20 a (Bot; reg; îc) ~ă-dimineața Petunie (Petunia hybrida). 21 a (Bot; reg; îae) Pristolnic (Abutilon theophrasti). 22 a (Bot; reg; îae) Volbură (Chonvolvusus arvensia). 23 a (Bot; reg; îae) Zorele (Pharbites hederacea). 24 a Care face sau îți prinde bine Si: satisfăcător, plăcut. 25 a (D. mâncăruri) Gustos. 26 a (D. mirosuri) Plăcut. 27 a Vrednic. 28 a (D. oameni) Cinstit. 29 a (D. acțiuni, operații, manifestări etc. ale oamenilor) Cuviincios. 30 a (Pfm; îe) Poamă ~ă Om de nimic. 31 a (îas) Femeie imorală. 32 a (D. sfaturi, îndrumări, ordine) înțelept. 33 a (îlav) ~ de... Potrivit la sau pentru ceva. 34 a (îlaj) ~ de gură Vorbăreț. 35 a (îlaj) ~ de mână îndemânatic. 36 a (îlaj) ~ de picioare Iute. 37 a (D. vaci; îla) ~ă de lapte Care dă lapte mult. 38 a (îla) ~ de cules Care a fost definitivat spre a fi cules. 39 a (îla) ~ de imprimat (sau de tipar) Care are toate corecturile făcute și poate fi imprimat. 40 a (D. acțiuni, manifestări etc. ale oamenilor sau despre stări, procese etc. specifice oamenilor) Folositor. 41 a (D. afaceri, tranzacții comerciale etc.) Avantajos. 42 a (D. vreme, fenomene ale naturii) Favorabil. 43 a (D. relații de rudenie, îoc „vitreg”) De sânge. 44 a (Îs) Văr ~ Văr primar. 45-46 a (Îe) A o lua de(-a) (sau a o apuca, a o ținea) ~ă A crede și a ține morțiș că ceva este adevărat. 47 (Îe) A ști una și ~ A avea o părere hotărâtă, pe care nimic nu o poate schimba. 48 a (Îe) A i se prinde de ~ă A trece de adevărat și a fi crezut. 49 a (D. obiecte de vânzare sau metale prețioase; îoc „prost”) Scump. 50 a (D. haine) Pentru zile mari. 51 a (D. bani) Care circulă în prezent. 52 a (Îs) Bani ~i Bani în numerar. 53 a (Îe) A lua ceva de (sau drept) bani ~ i A privi ceva ca fiind adevărat. 54 a (Înv; d. oameni) Bogat. 55 a (D. originea cuiva și îoc „prost”) De neam. 56 (Dnț) Mare. 57 a Mult. 58 a Tare. 59 a (D. noțiuni temporale) Întreg. 60 a Mare. 61 a (Îlav) În ~ă parte În mare măsură. 62 (Reg; îlav) De cu ~ă vreme De timpuriu. 63 a (D. meșteșugari) Iscusit și harnic. 64 a (D. artiști, scriitori, oameni de știință) Capabil. 65 a (Îs) Inimă ~ă Curaj. 66 a (Îs) Voie ~ă Veselie. 67 a (Îlav) De ~ă voie (sau ~ de chef) Fără să fie silit. 68 a (Reg; îlav) În voia cea ~ă La drept vorbind. 69 a (Înv; îe) A se face ~ A se preface. 70 a (Reg; îe) A fi ~ la Dumnezeu A fi ascultat de Dumnezeu. 71 a (Reg; îe) A nu-i sta ~ă ceva cuiva A nu putea răbda să nu... 72 a (Îlav) Într-o ~ă dimineață (sau zi) Pe neașteptate. 73 a (Pop; îe) A-și face mână ~ă la (sau pe lângă) cineva A și-l face binevoitor pe cineva. 74 a (Îe) A fi (sau a ajunge) în (ori pe) mâini ~ e A fi (sau a ajunge) la o persoană de încredere. 75 a (Reg; îlav) De (sau cu, ori, înv a) ~ă seamă Desigur. 76 a (Înv; îe) ~ și aprobat Formulă care se punea pe acte private ca dovadă de aprobare. 77 sf (îlav) Cu ~ă Cu vorbe bune. 78 a (Îe) A pune vorbă ~ă pentru cineva A interveni în favoarea cuiva. 79 a (îc) ~-simț Capacitate bazată pe experiența cotidiană de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele. 80 a (Îc) ~ă purtare Comportare conformă normelor moralei și educației. 81 a (Iuz; îs) Certificat de ~ă purtare Certificat care atesta purtarea corectă a cuiva în serviciu. 82 a (Fig; îas) Recomandare orală (sau laudă) adusă cuiva. 83 a (D. copii) Cuminte. 84 a Caracteristic omului bine dispus. 85 a (Îe) A fi în toane ~ e A fi bine dispus. 86 a (Îe) A i-o face ~ă sau a-i face (cuiva) una ~ă A-i provoca cuiva o supărare. 87 a Una ~ă Întâmplare (spirituală) deosebită, nostimă. 88 a (Îe) A o păți ~ă A păți un necaz. 89 a (Irn; îe) ~ă treabă! Halal! 90 a (Îe) Na-ți-o ~ă! Asta mai lipsea! 91 (Îe) Na-ți-o ~ă că ți-am dres-o (sau frânt-o) Se spune într-o situație dificilă sau inoportună. 92 a (Îc) ~ gust Simț estetic. 93 a Bogat. 94 a (D. miros) Frumos. 95 a (D. organele corpului) Care funcționează bine. 96 a (Îe) ~ de gură Limbut. 97 a (Îe) A ști una și ~ă A se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere. 98 a (Îe) A nu-i fi de-a ~ă cuiva A(-i) prevesti ceva neplăcut. 99 a Puternic. 100 a Considerabil. 101 a Întreg. 102 a (Pex) Mai mult decât. 103 a (Îc) ~ă știință Responsabilitate deplină. 104 a (Îc) ~ă credință Obligație de comportare corectă între părțile contractante. 105 (Îae) Onestitate. 106 a (Îlaj) De ~ă credință Sincer. 107 a (D. prieteni, vecini) Devotat. 108 a Nobil. 109 sm (Pop) Bunic. 110 sf (Pop) Bunică. 111 sm (Reg) Amant. 112 sn Ceea ce este necesar societății pentru a-i asigura existența și bunăstarea. 113 sn Obiect sau valoare de importanță în circulația economică. 114 sn (Mpl) Avere. 115 sn (Îs) ~ uri de consum Produse industriale destinate consumului (larg). 116 sn (Îs) ~ corporal Element al patrimoniului unei persoane care constă dintr-un lucru. 117 sn (Îs) ~ incorporal Element al patrimoniului unei persoane care constă dintr-un drept. 118 sn (Îs) ~e oficii Intervenție a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pașnice a diferendelor. 119 sn Virtute. 120 sn (Rar) Rezultat. 121 av Bine. 122 a (Îc) ~-credincios Ortodox. 123 a (Iuz; îc) ~-voitor Binevoitor. 124 a (Iuz; îc) ~ă-facere Binefacere. 125 a (Iuz; îc) ~ă-norocire Viață norocoasă. 126 a (Iuz; îc) ~ă-mulțemită Modestie. corectată

  1. bunățățatbunătățat Ladislau Strifler

Búna-Vestire sf [At: (a. 1747) GCR II, 38/23 / S și: bunavestire / E: bună + vestire] Numele sărbătorii creștine de la 25 martie, când Fecioara Maria a fost anunțată de arhanghel că va naște, prin procreare divină, pe Hristos Si: blagoveștenie.

va sf [At: PO 45/24 / Pl: vaci, (îrg) vace / E: ml vacca] 1 Animal domestic din subfamilia bovinelor (femela taurului (1)), crescut mai ales pentru lapte și carne. 2 (Pgn; de obicei lpl) Taurine. 3 (Pop; irn; îe) S-a dus bou și a venit (sau s-a întors) ~ Se spune despre un om care a plecat să se instruiască sau să se lămurească într-o problemă și care s-a întors mai puțin instruit sau lămurit decât plecase. 4 (Pfm; îs) ~ (bună) de muls Persoană sau situație de care cineva abuzează pentru a trage foloase materiale. 5 (Pfm; îe) A rămâne ca ~ca la poartă nouă A rămâne mirat, dezorientat, perplex în fața unei situații (noi sau neașteptate). 6 (Pop; îla) (Get-beget) coada vacii Neaoș (1). 7 (Îal) De origine rurală. 8 (Pfm; șdp; îe) A veni (sau a pleca) de la coada vacii A proveni din mediul rural. 9 (Reg; îe) A cere lapte de la o ~ stearpă A cere cuiva imposibilul. 10 (Mol; îe) A nu-i fi (cuiva) vacile acasă A fi indispus. 11 (Mun; îe) A mulge (lapte de la) două vaciA obține foloase (materiale) concomitent din două părți. 12 (Prc) Carne de vacă (1), folosită ca aliment. 13 (Pop; prc) Piele de vacă (1). 14 (Trs; îcs) De-a ~ca Joc executat de flăcăi la priveghi1. 15 (Reg) Grămadă (mică) de crengi, de obiecte etc. folosită de copii în jocul de-a petrecul. 16 (De obicei determinat prin „încălțată”) Epitet injurios pentru o persoană, mai ales pentru o femeie grasă, nesimțită sau proastă. 17 (Trs; pex; șîs ~ de bivol) Bivoliță (1). 18 (Reg; pex; șîs ~ sălbatică, ~ de cerb) Ciută (1). 19 (Zlg; îc) ~-de-mare2 Morsă1 (Odobaenus rosmarus). 20 (Ent; îc) ~ca-Domnului (reg; ~ca-lui-Dumnezeu, ~ca-lui-Cristos, ~ca-popii) Insectă din ordinul hemipterelor, care are corpul plat și alungit, aripile superioare de culoare roșie cu puncte negre, iar toracele și abdomenul de culoare neagră cu dungi roșii Si: (reg) boul-Domnului (Pyrrhocoris opterus). 21 (Ent; reg; îc) ~ca-lui-Dumnezeu, ~ca-Maicii-Domnului, ~ca-popii Buburuză (Coccinella septempunctata). 22 (Ent; reg; șîc ~ca-lui-Dumnezeu) Rădașcă (Lucarnus cervus). 23 (Ent; Trs; îc) ~ca-lui-Dumnezeu Scripcar (Saperda carcharias). 24 (Ent; Mun; îc) ~-puturoasă Ploșniță de câmp (Palomena prasina). 25 (Arg; îs) ~ cu lapte Prostituată exploatată de un proxenet. 26 (Îas) Femeie leneșă și rea.

BUN, -Ă, (I-VIII) buni, -e, adj., s. m. și f., (IX) bunuri, s. n., (X) adv. I. Adj. Care are calități. 1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor. ◊ Expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi. (Substantivat) Bun și rău = toată lumea (fără deosebire), oricine. ♦ Îndatoritor, amabil. ◊ Expr. Fii bun! = te rog! ai bunătatea! 2. Care se achită de obligațiile morale și sociale; corect, cuviincios; frumos, milos. ◊ Loc. adv. (Substantivat) Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie. ◊ Expr. Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor. A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere. A pune o vorbă (sau un cuvânt) bun(ă) pentru cineva = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva. ◊ Compuse: bun-simț = capacitate bazată pe experiența cotidiană de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele; bună purtare = comportare conformă normelor moralei și educației; certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc.; b) fig. recomandație orală sau laudă adusă cuiva; bună-cuviință = purtare cuviincioasă, creștere aleasă. 3. (Despre copii) Cuminte, ascultător, îndatoritor; care are grijă de părinți. 4. Caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus. ◊ Expr. A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus. II. Adj. 1. Care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil. ◊ Expr. A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare. Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă. A o păți bună = a avea necaz. (Ir.) Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice! Na-ți-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am dres-o (sau frânt-o), se spune atunci când ai dat de o situație dificilă sau inoportună. 2. (Despre mâncăruri și băuturi) Gustos, apetisant, ales. ◊ Expr. Poamă bună, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală. ◊ Compus: bun-gust = simț estetic, rafinament. 3. Bogat, abundent, îmbelșugat. 4. (Despre miros) Frumos, plăcut, agreabil. 5. Liniștit, tihnit, fără griji; fericit. Viață bună. ◊ (În formule de salut sau de urare) Bună ziua! Bună seara! Noapte bună! ◊ Compus: (Bot.) bună-dimineața = zorea. III. Adj. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-și îndeplinește bine menirea. ◊ Expr. (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului. Bun pentru... = valabil pentru... 2. (Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor) Care funcționează bine. ◊ Expr. Bun de gură = limbut. Bun de mână = îndemânatic, abil. 3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Care nu este uzat; p. ext. nou, de sărbătoare. 4. De calitate superioară; p. ext. de preț, scump, nou. ♦ Veritabil, autentic; pur. ◊ Expr. A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios. A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu încăpățânare. A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere. 5. (Despre bani) Care are putere de circulație. IV. Adj. Înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, abil, iscusit. V. Adj. 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ◊ Expr. La ce bun? = la ce folosește? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic, frumos. 2. (În basme și superstiții) Prevestitor de bine. ◊ Expr. A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău. VI. Adj. 1. Zdravăn, puternic, strașnic. ♦ Considerabil, mare. ◊ Loc. adv. În bună parte = în măsură importantă. O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de loc, etc.). 2. Întreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decât..., și mai bine. ◊ Compuse: bună-credință s. f. = a) obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și la executarea contractelor sau, în cazul statelor, a tratatelor; b) convingere a unei persoane că acționează în temeiul unui drept și conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate; (loc. adj.) de bună-credință = sincer, cinstit. 3. (În expr.) Într-o bună zi (sau dimineață) = cândva, odată; pe neașteptate. VII. Adj. (Despre legături de rudenie) De sânge, adevărat. Tată bun.Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară. ♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat. ♦ Nobil, ales. VIII. S. m. și f. (Înv. și pop.) Bunic, bunică. IX. S. n. 1. Ceea ce este util sau necesar societății sau individului pentru a-i asigura existența, bunăstarea. ♦ Obiect sau valoare care are importanță în circulația economică. 2. (Mai ales la pl.) Tot ce posedă cineva; avut, proprietate, avere; bogăție, avuție. ◊ Bunuri de consum = bunuri materiale destinate consumului personal; obiecte de consum. 3. Element al patrimoniului unei persoane, care poate consta dintr-un lucru (bun corporal) sau dintr-un drept (bun incorporal).Bune oficii = intervenție a unui stat pentru determinarea altor state în vederea rezolvării pe cale pașnică, prin tratative a diferendelor dintre acestea. 4. Calitate, virtute. 5. (Rar) Rezultat, rod, folos. X. Adv. (Exprimă o aprobare) Bine, da, așa. – Lat. bonus.

BÚNA-VESTÍRE s. f. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate anunțării nașterii lui Isus Cristos; blagoveștenie. – Bună + vestire (după sl. blagovĕștenije).

PLÁTNIC, -Ă, platnici, -ce, adj., s. m. și f. (Persoană) care plătește, care trebuie să plătească; plătitor. ◊ Expr. Bun (sau rău) platnic = persoană care își îndeplinește bine (sau rău) obligațiile bănești, care plătește ușor și la timp (sau greu și cu întârziere). – Plată + suf. -nic.

BUN4, -Ă, buni, -e, adj. (În opoziție cu rău) Care are însușiri pozitive. I. (În sens moral; despre oameni și despre ceea ce ține de natura omului) 1. (Despre oameni) Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor, blînd, blajin. Maria era... frumoasă ca primăvara, bogată ca toamna și bună ca o fată mare. RETEGANUL, P. IV 64. Eu îs bun cît îs bun, dar și cînd m-a scoate cineva din răbdare! CREANGĂ, P. 253. Măria-ta, ca domn, fii bun și blînd, fii bun mai ales pentru aceia pentru care mai toți domnii trecuți au fost nepăsători sau răi. KOGĂLNICEANU, S. A. 110. ◊ Expr. Bun la inimă = milos, milostiv, îndurător. Era bun la inimă... și nu asuprea pe văduvă, nici pe sărman. ISPIRESCU, L. 393. Ostașul acesta e un om bun la inimă și milostiv. CREANGĂ, P. 298. Bun, rău = oricum ar fi. Biata baba mea, bună, rea cum este, tot a știut ce-mi trebuie la drum. CREANGĂ, P. 134. Oameni buni! formulă cu care ne adresăm unor ascultători. Oameni buni! Toate cele spuse [în hîrtia împăratului] sînt minciuni. BENIUC, V. 157. Iertați-mă, oameni buni. NEGRUZZI, S. I 149. ◊ (Substantivat, în expr.) Bun și rău sau rău și bun = toată lumea, oricine (fără deosebire). Întindea masă mare pentru bun și pentru rău. ISPIRESCU, L. 80. În călătoria ta ai să ai trebuință și de răi și de buni. CREANGĂ, P. 198. 2. Care își îndeplinește îndatoririle morale și sociale legate de o anumită situație. Tată bun. Soț bun. Cetățean bun.Ion al Anei... L-ai știut... E mort de-un veac! Și bun creștin, Tot cinste ne-a făcut. COȘBUC, P. I 229. 3. Îndatoritor, amabil, drăguț. Spune-mi, dacă ești bun, unde vine strada asta.Expr. Fii bun! = te rog, ai bunătatea. Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 495. 4. (Despre copii) Cuminte, ascultător; care are grijă de părinți (cînd aceștia sînt în suferință, bătrîni etc.). 5. (Despre lucrurile și faptele oamenilor) Corect, cinstit, cuviincios, frumos; milos. Purtare bună. Vorbă bună. Suflet bun.Bunicul făcuse o faptă bună, eram și eu părtaș la ea. SADOVEANU, N. F. 28. Inima ta cea bună te ajută. CREANGĂ, P. 214. Dă-le pildă bună. NEGRUZZI, S. I 250. ◊ (Ironic) Cum i-a venit sufletul la loc, oligarchia și-a luat iar bunele clasice năravuri! CARAGIALE, O. III 188. Sfat bun = sfat cuminte, înțelept. ◊ Loc. adv. Cu buna = cu binișorul, cu binele; cu vorbe bune; de bunăvoie. Nu e chip să-i faci cu buna Să-și păzească drumul lor! COȘBUC, P. I 226. Nu-l înjugi așa cu buna Pe vițel. COȘBUC, P. I 96. Atunci să stăm și noi la bătaie. însă numa cînd n-ar fi cu putință Dă a scăpa ș-a să-mpăca cu buna. BUDAI-DELEANU, Ț. 109. ◊ Expr. Bun suflet de om = om bun. Bun suflet de om e acesta și n-ar trebui să meargă nerăsplătit de la fața ta. CREANGĂ, P. 299. A fi (sau a ajunge) în mîini bune = a fi (sau a ajunge) în mîini sigure. A privi (pe cineva) cu ochi buni v. ochi. A pune o vorbă bună pentru cineva = a interveni în favoarea cuiva. ◊ Compus: bună-purtare = purtare conformă normelor moralei și ale educației. ◊ Certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc. I-a trimis poza și două certificate: unul de absolvent a două clase de seminar, și altul de bună-purtare ca fost sergent la infanterie. BASSARABESCU, S. 73; b) fig. recomandație orală sau laudă adusă cuiva. 6. Caracteristic omului mulțumit, vesel. Dispoziție bună.Expr. A fi în toane bune = a fi bine dispus. II. (Exprimă însușirea de a produce satisfacție) Care face sau prinde bine; care face plăcere; plăcut, satisfăcător, convenabil, agreabil, îmbucurător. Primire bună.Ce mai știi de pe la tîrg? -... Ia, nu prea bune vești. CREANGĂ, P. 77. ◊ Expr. (Ironic) A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i face (cuiva) o poznă sau un mare rău. Nu știu cine a fost pe la mine pe acasă în lipsa mea, că știu că mi-a făcut-o bună. CREANGĂ, P. 30. A o păți bună = a o păți, a da de bucluc, a da de dracul. Mai duceți-vă și la altă casă, că eu unul știu c-am pățit-o bună. CREANGĂ, P. 160. Bună treabă! = frumos! n-am ce zice! Voi... să huzuriți de căldură, iară eu să crăp de frig. Buuună treabă! CREANGĂ, P. 252. Na-ți-o bună! = (exprimă uimire, ciudă) na! asta-i acum! asta mai lipsea! Prin postul cel mare se răspîndește vuiet printre dascăli despre desființarea catiheților și trecerea celor mai tineri dintre noi la Socola.Na-ți-o bună, zise Trăsnea. CREANGĂ, A. 114. Na-ți-o bună că ți-am frînt-o! se zice aceluia care, într-o situație grea, propune o soluție nepotrivită sau opusă celei așteptate; na-ți-o frîntă că ți-am dres-o. 2. (Despre mîncări și băuturi) Plăcut la gust, gustos. V. delicios. Vin bun.Peștele e bun numai viu, prins de mîna omului. SADOVEANU, N. F. 28. Nu era bolnav la care... să nu-i trimită ceva bun, îndată ce auzea de boala lui. RETEGANUL, P. IV 35. Bune sarmale ai mai făcut! CREANGĂ, P. 32. Găina bătrînă face zama bună. NEGRUZZI, S. I 251. ◊ Ex p r. (Depreciativ) Poamă bună = om de nimic, secătură. 3. Bogat, îmbelșugat. Recoltă bună. 4. (Despre miros) Frumos, plăcut. Trandafir cu bun miros, Drag mi-i, doamne, cel frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, 34. 5. Liniștit, tihnit, fericit. A duce viață bună cu cineva.De atunci nurorile n-au mai avut zi bună în casă cu baba. CREANGĂ, P. 12. De cînd maica m-a făcut, zile bune n-am avut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 22. ◊ (Ca element de formare a numeroase formule de salut și de urare) Bună ziua! (sau ziua bună!) Bună seara! Bună dimineața! Noapte bună! Noroc bun! într-un ceas bun! Drum bun! Rămas bun! etc. ▭ De-ai sosit cu gînduri bune, Noi un «bun venit» ți-om spune. CASSIAN, în POEZ. N. 114. Mai bun lucru, moș Călifare!Mulțumim d-tale, nepoate. GALACTION, O. I 47. Bun sosit la noi, voinice, zise craiul, cam cu jumătate de gură. CREANGĂ, P. 197. Bun întîlnișul, voinice! Nu ai trebuință de slugă la drum? CREANGĂ, P. 199. Bună calea, drumețule!Bună să-ți fie inima, cum ți-i cătătura. CREANGĂ, P. 200. Bună vreme, măi băiete!Mulțămim, voinic străin! EMINESCU, O. I 84. Bun lucru, bade, la plug! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 270. (Familiar) La bună vedere (= la revedere), domnilor! SADOVEANU, P. M. 158. III. (Despre ființe și lucruri; uneori urmat de determinări introduse prin prep. «de», «pentru» sau «la») Care are calitățile proprii destinației sale. 1. Potrivit, apt (pentru ceva), corespunzător unui anumit scop, unei anumite întrebuințări; p. ext. care-și îndeplinește bine menirea. Pămînt bun pentru cultura bumbacului. Apă bună de băut. Vacă bună de lapte.Căruța lui... era o căruță bună, încăpătoare și îndemînatecă. CREANGĂ, P. 106. Ești bun de însurat. CREANGĂ, P. 154. Vreo șase salcîmi... ce nu sînt buni nici de foc, nici de umbră. NEGRUZZI, S. I 71. De nimic nu mai sînt bun. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 381. ◊ Expr. Bun de tipar (sau deimprimat), formulă prin care cineva dă autorizația de a se tipări o lucrare pe baza ultimei corecturi. (Substantivat) Așteptăm bunul de tipar. Bun și aprobat, formulă care se pune pe acte sub semnătură privată, ca dovadă de aprobare. Bun pentru... = valabil pentru... ◊ (Despre corpuri) Bun conducător de căldură (sau de electricitate) = prin care căldura (sau electricitatea) se transmite cu ușurință. Metalele sînt, în general, bune conducătoare de căldură și de electricitate. 2. (Despre organele corpului) Care funcționează bine; (despre funcțiunile fiziologice) care se îndeplinește, se desfășoară normal. Ochi buni. Dinți buni. Stomac bun. Digestie bună. Respirație bună.Expr. Bun de gură = vorbăreț, limbut, guraliv. Bună de gură Tudorița, nevasta cantonierului. STANCU, D. 232. Nu fi bun de gură!... Vorba multă e sărăcie omului. NEGRUZZI, S. I 247. Bun de mînă = îndemînatic. Și mai are încă... Voinicei Levinți Cu armele-n dinți, Feciori buni de mînă, Căliți, tari de vină. ALECSANDRI, P. P. 63. Bun de picioare = iute, sprinten. 3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Neuzat, puțin uzat; p. ext. nou, de zile mari, de sărbătoare. Am încălțat pantofii cei buni.Se îmbrăcă cu hainele ce le avea el mai bune. ISPIRESCU, L. 33. Săracă mîndra mea... O găsii c-o sucnă rea: Pe cea bună și-o cîrpea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 442. 4. (În opoziție cu prost) De calitate superioară; p. ext. prețios, scump, de preț. Marfă bună. Stofă bună.Ștergarele erau de mătase și în țesătură cu fir de cel bun și cu mărgăritare. ISPIRESCU, L. 38. Calul bun și mîndrele, Alea-mi mîncă zilele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. ◊ Expr. Brînză bună în burduf de cîine v. brînză. 5. Veritabil, autentic; pur. Aur bun. Argint bun.Expr. A o lua de bună = a crede (ceva) adevărat sau bine; a lua (ceva) în serios. Eu am făcut greșeala că te-am crescut prea moale și tu ai luat-o de bună. DUMITRIU, B. F. 45. A o ține (una și) bună= a susține un lucru cu insistență. A ști una și bună = a ști (sau a spune) un singur lucru, a nu mai ști (sau a nu mai ține seamă) de altceva; a avea o părere hotărîtă, pe care nimic n-o poate zdruncina. Așa sînt eu în felul meu, știu una și bună. CREANGĂ, P. 203. A i se prinde (ceva) de bun = a trece drept adevărat, a fi crezut. Spinul, văzînd că i s-au prins minciunile de bune, chemă la sine pe Harap-Alb. CREANGĂ, P. 208. ◊ (Despre mărfuri; în opoziție cu alterat, falsificat) Lapte bun. Unt bun. 6. (Despre bani; în opoziție cu vechi) Care circulă, care are putere de circulație, care are curs, care umblă; (în opoziție cu fals) emis de o autoritate îndreptățită. Banii aceștia nu mai sînt buni.Expr. A trăi (pe lîngă cineva) ca banul cel bun = a se bucura de mare considerație, de mare atenție și grijă (din partea cuiva), a fi foarte prețuit (de cineva). Am să te ieu cu mine și-i trăi pe lîngă noi ca banul cel bun. CREANGĂ, P. 175. IV. (Despre persoane, mai ales despre profesioniști, artiști etc.) Înzestrat, talentat, priceput, capabil, destoinic, vrednic; p. ext. dibaci, iscusit, îndemînatic, abil. Mecanic bun. Profesor bun. Nuvelist bun. Tenor bun. Elev bun.Buni tîrgoveți, Nu s-ajung din preț. BENIUC, V. 162. De nu-ți fi mîncători, și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine. CREANGĂ, P. 259. Caută de casă, cum se cuvine unei bune gospodine. NEGRUZZI, S. I 147. V. (Exprimă însușirea de a fi favorabil sau util) 1. (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic; frumos. Ce vreme bună pentru semănături! DUMITRIU, B. F. 90. Cerul se arăta albastru și bun. Firele albe de nori se fărîmaseră ușoare ca fumul. SAHIA, N. 62. Dînd... un vînt bun, corăbiile mergeau ca săgeata. ISPIRESCU, L. 25. 2. Folositor, util, de folos. Ți-oi cădea și eu vreodată bun la ceva. ISPIRESCU, L. 19. Pribegia cui e bună? La feciorul fără mumă. JARNÍK-BÎRSEANU, 198. ◊ Expr. A nu-i fi de-a bună = a nu avea nici un folos (de ceva), a nu-i folosi la nimic. La vreo șaptezeci de ani a plecat la Sfîntul Munte și la Ierusalim, unde a făcut daruri scumpe... Nu i-a fost de-a bună. PAS, Z. I 157. Ce fi-e bun (sau bună)? sau la ce bun? =la ce folosește? ce folos? Vine ea și turturica mai pe urmă, dar ce ți-e bună? CREANGĂ, P. 274. 3. Avantajos; rentabil. Preț bun.Harabugia... e mai bună [decît cărăușia], că ai a face tot cu marfă vie, care la deal se dă pe jos, la vale- pe jos, iar la popas- în căruță. CREANGĂ, P. 107. 4. (În credințele superstițioase, mai ales în basme; ca determinant pe lîngă «semn») Prevestitor de bine. Aista nu-i semn bun, după cît știu eu. CREANGĂ, P. 186. ◊ Expr. A nu fi (de-a) bună (cuiva sau cu cineva) = a prevesti ceva rău, a nu fi de bun augur. Mama lui clătină din cap: Nu-i a bună cu băiatul nostru! SANDU-ALDEA, D. N. 159. Ce să fie acolo?...Ce e, nu e d-a bună. DELAVRANCEA, S. 196. VI. (Intensifică înțelesul cuvîntului pe care îl determină) 1. Zdravăn, strașnic, solid. Trage un somnuleț bun. ISPIRESCU, L. 335. Cum s-a întors... acasă, a și poruncit să-i facă un foc bun în sobă. CREANGĂ, P. 87. Dăsagii pe cal punea, Una bună că-i dădea Și din gură mi-și grăia... TEODORESCU, P. P. 503. 2. (În legătură cu noțiuni cantitative) Considerabil, însemnat, mare. O sumă bună de bani.Loc. adv. O bună parte (din... sau dintre...) = o parte însemnată, un număr considerabil. Începură să răsară ca din pămînt valuri de oameni. Strada, deveni neîncăpătoare și o bună parte se urcară pe clădiri. SAHIA, N. 107. În bună parte = în mare măsură, în mare parte. Lucrul e în bună parte terminat. O bucată bună sau o bună bucată (de timp, de loc) = o bucată lungă (de timp, de loc). 3. Întreg, plin; p. ext. mai mult decît.., și mai bine. Am băut două pahare bune de vin. Pînă acolo sînt 10 kilometri buni.Pîn’la ziua albă mai erau ca două ceasuri bune și era vremea cînd plantele se umezesc. CAMILAR, TEM. 145. Pentru fiecare măr, patru sute bune [de lei]. RETEGANUL, P. II 78. ♦ (În legătură cu noțiuni abstracte) Desăvîrșit; deplin. Baiazid, privind la dînsul, îl întreabă cu dispreț: Ce vrei tu?Noi? Bună pace! EMINESCU, 0. I 146. ◊ Loc. adv. De bună seamă v. seamă.Expr. Pace bună! v. pace. ◊ Compuse: bun-plac v. plac.; bună-știință = conștiință deplină în săvîrșirea unei fapte. Complicele a înlesnit delictul cu bună-știință. ♦ (Precedînd un adjectiv șî accentuînd ideea exprimată de acesta) Pe deplin, de tot, cu desăvîrșire, de-a binelea, definitiv. Ceilalți nemaiavînd încotro șovăi, diata rămase bună făcută. CREANGĂ, P. 15. Crezu că ce-i găsit îi bun găsit, EMINESCU, N. 108. M-o luat bun teafăr din sat. ALECSANDRI, 1. 4. ◊ Bun bucuros v. bucuros. 4. (În legătură cu noțiuni temporale, în loc. adv.) Într-o bună zi (sau dimineață) = o dată, într-o zi (sau într-o dimineață), pe neașteptate. Ai! ce s-or mișca-ntr-o bună zi Munții Apuseni! BENIUC, V. 27. Într-o bună dimineață, feciorul... îi și aduce o noră pe cuptieri, CREANGĂ, P. 8. De cu bună vreme = de timpuriu; din. timp. Pe la cina cea bună = pe înnoptate. Colo pe la cina cea bună nimerește... într-un sat. RETEGANUL, P. I 11. VII. (Despre relații de înrudire; în opoziție cu vitreg) Adevărat, de sînge. Tată bun. Mamă bună. Frate bun.Ai fi zis că e soră bună și de mumă și de tată cu celelalte două. DELAVRANCEA, S. 92. ◊ Fig. Apa e soră bună cu focul, dar apa e soră mai mare, căci biruie focul, îl stinge. ȘEZ. III 101. Înșelătorul e frate bun cu amăgitorul. ◊ (În opoziție cu văr de-al doilea, de-al treilea etc.) Văr bun = văr primar. ♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Devotat, sincer, apropiat. ▭ Calu-i alb, un bun tovarăș, Înșeuat așteapt-afară. EMINESCU, O. I 103. Feciorul de lîngă tine Era bun pretin cu mine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 244 VIII. (Reflectînd concepția claselor exploatatoare, despre familie, neam, nume, viță; în opoziție cu de jos, de neam prost) Nobil, ales, distins. Familie bună. Casă bună.Asta meserie, măi... Curată, cu lume bună de la care poți să înveți multe. PAS, Z. I 278. Spune bade, maică-ta Să nu mă grăiască-n sat, Că eu nu te-am fărmecat; Cînd voi sta de-a fermeca, Nu farmec din vița ta, Ci farmec de viță bună, De-aș ședea-n temniț-o lună. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 270. ◊ (Substantivat) Mesenii, cu buni, cu proști, se plecară și le adunară [mărgăritarele]. ISPIRESCU, L. 40.

BUN-GÚST s. n. sg. Simț estetic rafinat.

BUN-SÍMȚ s. n. sg. Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor.

BUNAVESTÍRE s. f. Sărbătoare religioasă creștină (25 martie); blagoveștenie.

BUNĂ, bune, s. f. Bunică. ◊ Expr. De cînd a fost buna fată = de demult; de cînd era bunica fată (mare). Să vii, bade, și la mine, Ca să-mi fac milă de tine Cu-o cojiță de mălai... Pe poliță aruncată, De cînd a fost buna fată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 260.

BUNĂ-CREDÍNȚĂ s. f. (în opoziție cu rea-credință) Convingere intimă a cuiva că ceea ce face este bine; sinceritate, onestitate. ◊ Loc. adj. De bună-credință = sincer, cinstit, onest.

BUNĂ-CUVIÍNȚĂ s. f. Purtare cuviincioasă (față de cineva). V. politețe. Se purtă cu mare bună-cuviință. ISPIRESCU, L. 39. Buna-cuviință cerea ca vizitele lui să fie mai rari. NEGRUZZI, S. I 111.

PLÁTNIC, -Ă, platnici, -e, adj. (Determinat prin «bun» sau «rău»; adesea substantivat) Care plătește; care satisface obligațiile (bănești) pe care le-a contractat. La sfîrșitul săptămînii se întîmpla să nu capeți nimic, fiindcă nici patronul nu se alegea cu nimic de pe urma cîtorva imprimate făcute pentru firme nevoiașe, rău platnice. PAS, Z. I 304. Corăbierii, văzînd că-i platnic bun, i-au făgăduit că or abate pe-aici. SBIERA, P. 244. Să-i scrii și d-ta o vorbă, arătîndu-i că va avea în mine un bun mușteriu și bun platnic. CARAGIALE, O. VII 111.

RĂMÁS1, rămasuri, s. n. 1. Faptul de a rămîne; rămînere. ◊ (Mai ales în expr.) De ajuns și de rămas = din plin, din belșug, cu prisosință. Rămas bun (sau bun rămas), formulă de salut adresată de cei care pleacă celor care rămîn. Rămas bun, voinice, căci nu știu dacă ne-om mai vedea. POPESCU, B. I 38. Da, nu-ți fie cu bănat, om bun, că am șuguit și eu. Bun rămas!... și s-a tot dus înainte. CREANGĂ, P. 127. A-și lua rămas bun = a se despărți de cineva cu cuvinte de urare sau de afecțiune. Mi-am luat rămas bun de la gospodina casei. SADOVEANU, N. F. 110. Și după ce-și luă rămas bun, fata împăratului își cătă de drum. ISPIRESCU, E. 21. (Glumeț) În urma lor, trenul își luă rămas bun din gară, printr-un fluierat. MIRONESCU, S. A. 133. 2. (Regional) Prinsoare, rămășag. Se jurară amîndouă suratele pe acel rămas că-l vor ținea. MARIAN, O. II 71. ◊ Expr. A pune rămas = a face prinsoare. Un plugar fără științăși pe asta pun rămasE în stare să vă-nvîrte și să vă poarte de nas. COȘBUC, P. II 126. 3. (Învechit) Ceea ce rămîne de pe urma cuiva; moștenire. Caterina va avea zece mii de galbeni zestre din rămasurile mele. BOLINTINEANU, O. 464. Recunoscînd în nenorociții iobagi romîni origina, limba și alte rămasuri ale colonilor romani din Dacia. ODOBESCU, S. III 523. Să o iei drept simbrie și drept un bogat rămas. PANN, P. V. II 59.

BUN4, -Ă, buni, -e, adj. Care are însușiri pozitive. I. 1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții; binevoitor. ◊ Expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi. (Substantivat) Bun și rău = toată lumea, oricine. ♦ Care își îndeplinește obligațiile morale și sociale legate de o anumită situație. ♦ Îndatoritor, amabil. ◊ Expr. Fii bun! = te rog! ai bunătatea! 2. (Despre lucrurile și faptele oamenilor) Corect, cuviincios; frumos, milos. ◊ Loc. adv. Cu buna = cu binișorul; cu vorbe bune; de bunăvoie. ◊ Expr. Sfat bun = sfat înțelept. Bun suflet de om = om bun. A fi (sau a ajunge) în mîini bune = a fi (sau a ajunge) în mîini sigure. A pune o vorbă bună pentru cineva = a interveni pentru cineva. ◊ Compus: bună-purtare = purtare conformă normelor moralei și educației. Certificat de bună-purtare = a) (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc.; b) fig. recomandație orală sau laudă adusă cuiva. 3. (Despre copii) Cuminte, ascultător; care are grijă de părinți. 4. Caracteristic omului mulțumit, vesel. ◊ Expr. A fi în toane bune = a fi bine dispus. II. 1. Care face sau prinde bine; plăcut, satisfăcător, agreabil. ◊ Expr. (Ir.) A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i face (cuiva) o poznă sau un (mare) rău. Una bună = o întîmplare deosebită, spirituală. A o păți bună = a da de bucluc. Bună treabă! = frumos! n-am ce zice! Na-ți-o bună! = asta mai lipsea! asta-i acum! Na-ți-o bună că ți-am frînt-o! se spune aceluia care, într-o situație grea, propune o soluție nepotrivită. 2. (Despre mîncăruri și băuturi) Gustos. ◊ Expr. Poamă bună = termen injurios dat unui om de nimic, unei femei imorale sau unui copil neastîmpărat. 3. Bogat, îmbelșugat. 4. (Despre miros) Frumos, plăcut. 5. Liniștit, tihnit; fericit. Viață bună. ◊ (În formule de salut sau de urare) Bună ziua! Bună seara! Noapte bună! III. 1. Potrivit, apt pentru un anumit scop; p. ext. care-și îndeplinește bine menirea. ◊ Expr. (Adesea substantivat) Bun de tipar (sau de imprimat), formulă prin care cineva dă autorizația de a se tipari o lucrare, pe baza ultimei corecturi. Bun pentru... = valabil pentru... ◊ (Despre corpuri) Bun conducător de căldură (sau de electricitate) = prin care căldura (sau electricitatea) se transmite cu ușurință. 2. (Despre organele corpului) Care funcționează bine; (despre funcțiile fiziologice) care se îndeplinește normal. ◊ Expr. Bun de gură = vorbăreț, limbut. Bun de mînă = îndemînatic. Bun de picioare = sprinten. 3. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Neuzat; p. ext. nou; de sărbătoare. 4. De calitate superioară; p. ext. de preț, scump. ♦ Veritabil, autentic; pur. ◊ Expr. A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios. A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu insistență. A ști una și bună = a avea o părere hotărîtă, pe care nu o poate zdruncina nimeni. 5. (Despre bani) Care are putere de circulație; emis de o autoritate îndreptățită. ◊ Expr. A trăi (pe lîngă cineva) ca banul cel bun = a se bucura de mare considerație (din partea cuiva). IV. Înzestrat, talentat, priceput; p. ext. dibaci, iscusit. V. 1. Folositor, util; avantajos, rentabil. ◊ Expr. La ce bun? = la ce folosește? ♦ (Despre timp, fenomene atmosferice etc.) Favorabil, prielnic; frumos. 2. (În basme și superstiții) Prevestitor de bine. Aista nu-i semn bun (CREANGĂ). ◊ Expr. A nu fi (de-)a bună (cuiva) = a prevesti ceva rău. VI. 1. Zdravăn, strașnic. Trage un somnuleț bun (ISPIRESCU). ♦ Considerabil, mare. ◊ Loc. adv. O bună parte (din... sau dintre...) = o parte însemnată (din... sau dintre...). În bună parte = în mare măsură. O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc) = o bucată lungă (de timp, de loc). 2. Întreg, plin; deplin; p. ext. mai mult decît..., și mai bine. Mai erau ca două ceasuri bune (CAMILAR). ◊ Compus: bună-știință = conștiință deplină în săvîrșirea unei fapte. ♦ (Precedînd un adjectiv, accentuează ideea exprimată de acesta) Pe deplin, definitiv. Diata rămase bună făcută (CREANGĂ). 3. (În expr.) Într-o bună zi (sau dimineață) = într-o zi (sau într-o dimineață); pe neașteptate. VII. (Despre relații de înrudire) De sînge, adevărat. Tată bun.Văr bun = văr primar. ♦ (Despre prieteni, vecini etc.) Apropiat; devotat. VIII. (Reflectînd concepția claselor exploatatoare, despre familie, neam etc.) Nobil, ales. – Lat. bonus.

BUN-GÚST s. n. sg. Simț estetic rafinat. [Gen.-dat.: bunului-gust] – Din bun4 + gust.

BUN-SÍMȚ s. n. sg. Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor. [Gen.-dat.: bunului-simț] – Din bun4 + simț.

BUNAVESTÍRE s. f. Numele unei sărbători religioase creștine (25 martie). – Din bună + vestire (după v. sl. blagovĕstenije).

BUNĂ, bune, s. f. Bunică. – Lat. bona.

BUNĂ-CREDÍNȚĂ s. f. Convingere intimă a cuiva că ceea ce face este bine; sinceritate, onestitate. ◊ Loc. adj. De bună-credință = sincer, cinstit. [Gen.-dat.: bunei-credințe] – Din bună + credință.

BUNĂ-CUVIÍNȚĂ s. f. Purtare cuviincioasă. V. politețe. [Gen.-dat.: bunei-cuviințe] – Din bună + cuviință.

bun, -ă adj. în expresia pe bune (arg.) Adevărat, serios ◊ „Dacă recitim ultimele programe săptămânale apare o întrebare firească: de ce din trei filme, nici unul, dar nici unul nu a fost o comedie [...] «pe bune» cum se zice?” Săpt. 29 IV 77 p. 6. ◊ „Basmul, pe bune, se intitulează «O albă ca zăpada și cei șapte pitici negri ca noroiul»” R.lit. 38/93 p. 5. ◊ „Kelly e măritată «pe bune» de 4 ani.” As 146 p. 16 ♦ a fi pe bune (cu cineva), a se înțelege bine (cu cineva): ◊ „Adrian este pe bune cu Dragoș și cu Nicolae.” (C. Lupu în LL 3/77 p. 350)

BUN2 ~ă (~i, ~e) 1) (despre persoane) Care se deosebește prin calități morale pozitive; care face bine altora; binevoitor; blând. ~ la inimă. ◊ Fii ~! fii drăguț; fii amabil. Oameni ~i! formulă de adresare către mai mulți ascultători. 2) Care manifestă aptitudini în domeniul său de activitate; priceput; înzestrat. Scriitor ~. Șofer ~. 3) (despre manifestări ale oamenilor) Care este demn de laudă; corect; cinstit. Faptă ~ă. ◊ A fi sau a ajunge pe (sau în) mâini ~e a nimeri în condiții favorabile. A privi pe (a se uita la) cineva cu ochi ~i a simpatiza pe cineva. A pune o vorbă ~ă pentru cineva a interveni în favoarea cuiva; a susține pe cineva într-o chestiune. A fi în toane ~e a avea dispoziție bună. 4) (referitor la lucruri sau noțiuni abstracte) Care se distinge prin calitate. Stofă ~ă. Traducere ~ă. Marfă ~ă. 5) (despre mâncăruri) Care are gust plăcut; gustos. * Poamă ~ă (~ă poamă) calificativ negativ la adresa unei persoane cu apucături rele. 6) (despre recoltă) Care este în cantitate mare; din belșug; bogat; îmbelșugat. Roadă ~ă. 7) Care se caracterizează prin echilibru moral. A duce viață ~ă cu cineva. 8) Care are calități corespunzătoare destinației. Apă ~ă de băut. ~ de însurat. ~ă de măritat. ~ pentru tipar. 9) (despre organele corpului) Care funcționează bine. Ochi ~i. Dinți ~i. ◊ ~ de gură care vorbește mult; vorbăreț; guraliv. ~ de picior (sau de picioare) iute; sprinten. 10) (despre bani) Care are curs oficial; care circulă; care nu este fals. 11) (despre timp și fenomene atmosferice) Care este binevenit; favorabil. Ploaie ~ă. Vreme ~ă. 12) Care este convenabil; rentabil. Preț ~. 13) Care este suficient de mare. O bucată ~ă de timp (de loc, de teren etc.). ◊ A trage un somn ~ a dormi mult. 14) Care poate fi considerat o unitate. Cam de-o oră ~ă. 15) (despre relații de rudenie) Care au legături de sânge. Mamă ~ă. Văr ~. 16) (despre neam, origine) Care impune respect prin merite deosebite; nobil; ales; de viță. 17) (în diferite formule de salut sau de urare) ~ă ziua! Noapte ~ă! Drum ~! ~ sosit! 18) (despre îmbrăcăminte) Care nu este uzat; nou încă. 19) (în construcții care exprimă o atitudine ironică): A-i face cuiva una ~ă (sau a i-o face ~ă cuiva) a-i face cuiva o neplăcere, un rău. A o păți ~ă a da de dracul; a se încurca. ~ă treabă! frumos, n-ai ce zice. Na-ți-o ~ă! asta mai lipsea. Na-ți-o ~ă, că ți-am frânt-o (sau na-ți-o frântă, că ți-am dres-o!) se ripostează cuiva, care, pentru a ieși dintr-o situație, vine cu o propunere absurdă. /<lat. bonus

BUN3 ~ă (~i, ~e) m. și f. Persoană luată în raport cu nepoții săi; tată al tatălui sau al mamei în raport cu nepoții; bunel; bunic. /<lat. bonus

BÚNA-VESTÍRE f. rel. Sărbătoare creștină, marcată la 25 martie, închinată vestirii nașterii lui Isus Hristos; Blagoveștenie. /bună + vestire

CUVIÍNȚĂ ~e f. Conduită unanim acceptată; purtare cuviincioasă. ◊ A găsi (a crede, a socoti) de ~ a crede că este potrivit. După ~ după cum se cuvine. Bună-~ atitudine cuviincioasă; decență. [G.-D. cuviinței; Sil. -vi-in-] /<lat. convenientia

bun a. 1. care e așa cum cere natura sa: om bun; 2. care are calitățile dorite, potrivit: bun de popă, bun de însurat; 3. favorabil: vreme bună; 4. valabil: bun pentru trei persoane; 5. curat de origină, nefalșificat: aur bun; 6. adevărat (vorbind de legături de rudenie): văr bun; 7. mare: un bun număr de cetățeni. [Lat. BONUS]. ║ m. tatăl tatălui, bunic, moș: bunii auziseră dela străbunii lor ISP. [Lit. tată bun, ca termen de gingășie sau de dragoste].

Buna-vestire f. sărbătoare în amintirea sosirii îngerului Gavril, ca să vestească sfintei Fecioare nașterea Mântuitorului (25 Martie). [Traducere după slav. blagoveștenie].

bunacuviință f. ceeace se cuvine, purtare bună, în vorbire sau fapte.

bună f. bunică. ║ 1. piază, augur: nu-i a bună; 2. (ironic) bocluc, poznă: a face cuiva una bună; 3. una și bună, un singur lucru, absolut în ruptul capului: a ști, a ținea una și bună; 4. toate bune, fie și așa (V. bunăoară).

bun, -ă adj. (lat. bŏnus, vlat. dvonus și *benus, de unde vine bene, bine; it. buono, pv. bo, fr. bon, sp. bueno, pg. bom). Care are bunătate, care face bine: tată bun. Care posedă calitățile dorite, e propriŭ la ceva: cal bun, cal bun de călărie. Care se distinge: lucrător bun. Favorabil: timp bun. Tare, puternic: o lovitură bună. Valabil: bilet bun pentru treĭ persoane. Pur, nefalsificat: aur bun. Adevărat, drept, nevitreg: frate bun. Adevărat, primar: văr bun. Mare: un bun număr de cetățenĭ. Om bun la Dumnezeŭ, ĭubit de Dumnezeŭ. Bun de gură, elocŭent. Oamenĭ bunĭ! formulă de chemare adresată maĭ ales țăranilor și care corespunde cu domnilor. A pune un cuvînt bun pentru cineva, a stărui p. cineva. A fi bun plecat, bună plecată, a fi plecat pentru totdeauna. Nu e a bună (Munt.), nu e cea mai bună (treabă), nu e spre bine, e semn răŭ. A lua cu buna (Trans.), a lua cu binele, a proceda încet (cu ogodu). S.m. și f. Vechĭ. Bunic, bunică. S.n., pl. urĭ și e. Vechĭ. Bunătate. Azĭ (pl. urĭ). Avere (propriŭ și fig.): bunurĭ mobile și imobile, sănătatea e cel maĭ mare bun.Bun! interj. îld. bine!.

bunăcuviínță, bună-cuviínță saŭ búnă cuviínță f. politeță: buna cuviință, regulele buneĭ cuviințe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

bun-rămas (adio) s. n. (a-și lua ~; Bun-rămas!)

!Buna Vestire (sărbătoare) s. propriu f. art., g.-d. art. Bunei Vestiri

rămas-bun (adio) s. n. (a-și lua ~; Rămas-bun!)

bun1 adj. m., pl. buni; f. bună, pl. bune

bun gust (gust bun) adj. + s. n. (sarmalele au un ~ de afumătură)

*bun simț (bună intuiție) adj. + s. n. (are un ~ al culorilor)

bun-gust (simț estetic) s. n., art. bunul-gust (dar: bunul său gust), g.-d. art. bunului-gust

bun-plac (arbitrar) s. n., art. bunul-plac (dar: bunul său plac), g.-d. art. bunului-plac

*bun-platnic adj. m., s. m., pl. bun-platnici; adj. f., s. f. bun-platnică, pl. bun-platnice

bun-si (decență) (se poartă cu ~) s. n., art. bunul-si (dar: bunul său simț), g.-d. art. bunului-si

Buna Vestire (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. Bunei Vestiri

bu (bunică) (fam.) s. f., g.-d. art. bunei; pl. bune

bună creștere (dezvoltare bună) adj. + s. f. (o ~ a plantelor se realizează greu)

bună-credință (onestitate) s. f., art. buna-credință (dar: buna lui credință), g.-d. art. bunei-credințe

bună-creștere (politețe) (a dat dovadă de ~) s. f., art. buna-creștere (dar: buna lui creștere), g.-d. art. bunei-creșteri

bună-cuviință (politețe) (-vi-in-) s. f., art. buna-cuviință (dar: buna lui cuviință), g.-d. art. bunei-cuviințe

bun adj. m., s. m., pl. buni; f. sg. búnă, g.-d. art. búnei, pl. búne

bun-gúst s. n., art. búnul-gúst, g.-d. art. búnului-gúst

bun-plác s. n., art. búnul-plac, g.-d. art. búnului-plac

bun-símț s. n., art. búnul-símț, g.-d. art. búnului-símț

búnă-credínță s. f., art. búna-credínță, g.-d. art. búnei-credínțe

búnă-cuviínță s. f. (sil. -vi-in-), art. buna-cuviínță, g.-d. art. búnei-cuviínțe

bunăvestíre s. f., g.-d. art. bunăvestirii; (pl. -)

bună-cuviință, gen. bunei-cuviințe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

BUN adj., s. I. adj. 1. v. pozitiv. 2. v. binevenit. 3. v. propriu. 4. v. apt. 5. v. frumos. 6. v. blând. 7. cumsecade, îngăduitor, înțelegător, omenos, uman, (livr.) comprehensiv, (înv.) omenit. (S-a arătat ~ cu noi.) 8. (BIS.) îndurător, îngăduitor, milos, milostiv, (înv. și reg.) milostivnic, (înv.) cruțător, milosârd, milosârdnic, mizericordios. (Dumnezeu e considerat ~.) 9. v. ascultător. 10. v. judicios. 11. v. frumos. 12. v. apropiat. 13. v. valoros. 14. v. competent. 15. v. veritabil. 16. v. curat. 17. v. bogat. 18. avantajos, bănos, productiv, profitabil, rentabil, (livr.) lucrativ, (fig.) mănos. (O afacere ~.) 19. v. valabil. 20. v. apreciabil. 21. v. întreg. 22. grozav, strașnic, zdravăn. (Un somn ~ l-a refăcut.) 23. v. gustos. 24. v. ales. II. s. 1. v. avere. 2. valoare. (Deținător de ~uri.) 3. bun public v. patrimoniu. 4. v. produs.

BUN-GÚST s. distincție, eleganță, rafinament, (livr. și fam.) șic. (Îmbrăcat cu ~.)

BUN-SÍMȚ s. (înv. și pop.) simțire. (Lipsit de bun-simț.)[1]

  1. Viziune practică/realistă asupra lucrurilor. — dante

BUNA-VESTÍRE s. (BIS.) (pop.) blagoveștenie.

BÚNĂ s. v. bunică, mamă-mare.

BUNĂ-CUVIÍNȚĂ s. decență, jenă, maniere (pl.), pudoare, rușine, sfială, (rar) pudicitate, (latinism rar) pudiciție. (Lipsit de ~.)

BUN adj., s. I. adj. 1. pozitiv. (Latura ~ a fenomenului.) 2. adecvat, binevenit, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 3. adecvat, indicat, nimerit, potrivit, propriu. (Un teren ~ pentru literatură.) 4. apt, capabil, convenabil, potrivit, susceptibil. (~ pentru un anumit scop.) 5. favorabil, frumos, prielnic. (Timp ~.) 6. blajin, blînd, domol, pașnic, (livr.) mansuet, (reg.) pîșin, (înv.) lin. (Un om ~.) 7. cumsecade, îngăduitor, înțelegător, omenos, (înv.) omenit. (S-a arătat ~ cu noi.) 8. (BIS.) îndurător, îngăduitor, milos, milostiv, (înv. și reg.) milostivnic, (înv.) cruțător, milosîrd, milosîrdnic, mizericordios. (Dumnezeu e ~.) 9. ascultător, cuminte, docil, plecat, supus, (livr.) obedient, (înv.) ascultoi. (Copil ~.) 10. chibzuit, folositor, gîndit, înțelept, judicios, rațional, rezonabil, socotit, util, (fig.) sănătos. (Un sfat ~.) 11. frumos. (O faptă ~.) 12. apropiat, intim. (Prieten~.) 13. izbutit, realizat, reușit, valoros, (pop.) nimerit, (arg.) mișto. (O piesă de teatru ~.) 14. capabil, competent, destoinic, dotat, experimentat, încercat, înzestrat, pregătit, priceput, valoros, versat, vrednic, (rar) preparat, (înv. și pop.) harnic, (pop.) cercat, (înv.) ispitit, mîndru, practic, practicos, practisit, putincios. (Un profesor ~.) 15. autentic, curat, veritabil, (rar) patent. (Aur ~.) 16. curat, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, pur, purificat, salubru, sănătos, tare. (Un aer ~.) 17. abundent, bogat, îmbelșugat, îndestulat, mare, mănos, (înv. și reg.) belșugos, spornic, (înv.) sățios. (Recollă ~.) 18. avantajos, bănos, productiv, profitabil, rentabil, (livr.) lucrativ, (fig.) mănos. (O afacere ~.) 19. valabil. (Bani ~.) 20. apreciabil, considerabil, important, însemnat, mare. (S-a ales cu un cîștig ~.) 21. întreg, plin. (O zi ~.) 22. grozav, strașnic, zdravăn. (Un somn ~ l-a refăcut.) 23. apetisant, delicios, gustos, îmbietor, plăcut, savuros, suculent, (rar) pofticios, (arg.) mișto. (O gustare ~.) 24. ales, aristocrat, aristocratic, distins, ilustru, înalt, mare, nobil, (înv. și pop.) mărit, slăvit, (înv.) blagorod, blagorodnic, (grecism înv.) evghenicos, evghenis, (fam. si peior.) simandicos. (E de neam ~.) II. s. 1. avere, avut, avuție, bogăție, mijloace (pl.), situație, stare, (înv. și reg.) bogătate, prilej, prindere, (reg.) blagă, prinsoare, (prin Transilv.) apucătură, (Transilv.) iosag, (Olt., Ban. și Transilv.) vlagă, (înv.) bucate (pl.), periusic, (fam.) parale (pl.), (fig.) cheag, seu. (~ său se ridică la...) 2. valoare. (Deținător de ~uri.) 3. bun public = patrimoniu. 4. produs, (înv.) materie. (~uri ale țării.)

BUN-GUST s. distincție, eleganță, rafinament, (livr. și fam.) șic. (Îmbrăcat cu ~.)

BUN-SI s. (înv. și pop.) simțire. (Lipsit de ~.)

BUNA-VESTIRE s. (BIS.) (pop.) blagoveștenie.

BUNĂ-CUVIINȚĂ s. decență, jenă, manieră, pudoare, rușine, sfială, (rar) pudicitate, (latinism rar) pudiciție. (Lipsit de ~.)

Bun ≠ prost, rău, răutăcios, stricat, neplăcut

Bună-cuviință ≠ obrăznicie

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

bun (-nă), adj.1. Care are calități, cu fire generoasă sau cu inimă miloasă. – 2. Favorabil, propice. – 3. Inspirat, fericit, care produce satisfacție. – 4. Potrivit, adecvat. – 5. Desăvîrșit, de calitate. – 6. Adevărat, sincer. – 7. Legitim, autentic, veritabil. – 8. Direct, de gradul întîi. – 9. De neam mare, nobil. – 10. Capabil. – 11. Puternic, mare, în cantitate suficientă. – 11. Puternic, mare, în cantitate suficientă. – 12. (Antepus unui adj.) Complet, definitiv. – 13. (S. n.) Parte bună a ceva. – 14. Bogăție, avere. – 15. (Înv.) Bunătate. – 16. (Adv.) Introduce o propoziție printr-un acord sau o concesie retorică (se preferă, cu această funcție, adv. bine). – 17. Element de compunere care se combină cu unele substantive, pentru a le adăuga noțiunea de „desăvîrșit, perfect, autentic”: bună credință, bună cuviință, bun gust, bun plac, bunăstare, Buna-Vestire, etc. – Mr., megl. bun, istr. bur. Lat. bŏnus (Pușcariu 237); REW 1208; Candrea-Dens., 195; DAR); cf. it. buono, prov. bo(n), fr. bon, sp. bueno, port. bom. Cf. bun „bunic”, bunătate. Der. bunețe, s. f. (înv., bunătate); îmbuna (var. îmbuni), vb. (a îmbunătăți; a împăca, a liniști; înv., a adula, a linguși); îmbunător, adj. (înv., lingușitor); îmbunăciune, s. f. (adulare; bunăvoință); îmbunătăți (var. bunătăța), vb. (a face ca ceva să devină mai bun); îmbunătură, s. f. (înv., adulare, lingușire); nebun, adj. (dement, smintit; nemaipomenit; bufon; piesă de șah); nebunariță, s. f. (măselariță, Hyosciamus niger); nebunatic, adj. (neastîmpărat, năzdrăvan); nebuneală, s. f. (demență, sminteală, țicneală); nebunesc, adj. (de nebun, nebun); nebunește, adv. (ca un nebun); nebunie, s. f. (demență, sminteală; năzdrăvănie, poznă; aiureală, trăzneală); nebuni (var. înnebuni), vb. (a-și pierde mințile; a se prăpădi, a se da în vînt după ceva); răsbuna, vb. (a-și face singur dreptate), al cărui semantism („a îmbunătăți”) se potrivește cu cel al lui vindicarevindeca „a lecui”; răsbunător, adj. (vindicativ; care răzbună). Din rom. provine bg., sb., rut. bunika (Hyosciamus niger), cf. nebunariță (Capidan, Raporturile, 219).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Buna-Vestire, praznic împărătesc în cinstea Maicii Domnului, care se serbează la 25 martie (cu 9 luni înainte de nașterea lui Iisus), în amintirea veștii primite de Sfânta Fecioară Maria de la arhanghelul Gavriil că va naște ca om pe Fiul lui Dumnezeu; Blagoveștenie. La Nazaret, pe locul unde a avut loc acest eveniment, s-a înălțat o biserică. – Din bună + vestire.

À QUELQUE CHOSE MALHEUR EST BON (fr.) și răul e bun la ceva – În tot răul este și un bine.

ALEXANDRU CEL BUN, domn al Moldovei (1400-1432). A consolidat și a dezvoltat organizarea instituțională a țării, a sprijinit dezvoltarea comerțului, dînd privilegii negustorilor străini, și a aplanat conflictul dintre biserica moldovenească și Patriarhia din Constantinopol, care a recunoscut Mitropolia de la Suceava (1401); i-a ajutat pe poloni cu oaste în luptele cu cavalerii teutoni (1410; 1422). A respins primul atac turcesc împotriva Moldovei (1420).

ALL GOOD THINGS WHICH EXIST ARE THE FRUITS OF ORIGINALITY (engl.) toate lucrurile bune câte există sunt roadele originalității – J. St. Mill, „On Liberty”, Introducere. Efortul creator al omului este cel care conferă valoare lucrurilor.

APUD BONUM IUDICEM ARGUMENTA PLUS QUAM TESTES VALENT (lat.) în fața unui judecător bun, argumentele valorează mai mult decât martorii – Cicero, „De republica”, I, 38, 59.

BONUM VINUM LAETIFICAT COR HOMINIS (lat.) vinul bun înveselește inima omului – „Eclesiatul”, 40, 20.

CAPUL BUNEI SPERANȚE (CAPE OF GOOD HOPE), cap în S Africii, situat la 34°24′ lat. S și la 18°30′ long. E, denumit de către Bartolomeu Dias, în 1488, Capul Furtunilor (Cabo Tormentoso).

CTEMA EIS AEI (кτήμα ἔιζ αῑεῑ) (gr.) bun pentru veșnicie – Tucidide, „Istoria războiului peloponez”, I, 22. Istoricul grec își caracterizează opera ca fiind concepută pe baze strict documentare, spre a servi posterității drept sursă de informație.

CUI BONO? (lat.) la ce bun? – Cicero, „Roscio Amerino”, XXX.

DEO OPTIMO MAXIMO (D.O.M.) (lat.) zeului celui mai bun și celui mai mare – Formulă de dedicație lui Iupiter de pe inscripțiile votive romane.

FAUTE DE MIEUX (fr.) în lipsă de ceva mai bun – A recurge la o soluție faute de mieux, a o accepta, ca singura posibilă, deși nu e cea mai bună.

I MUST BE CRUEL, ONLY TO BE KIND (engl.) trebuie să fiu crud, numai pentru a fi bun – Shakespeare, „Hamlet”, act. III, scena 4.

ICH BIN BESSER ALS MEIN RUF (germ.) sunt mai bună decât îmi e reputația – Schiller, Maria Stuart, act. III, scena 4. Replică a eroinei la calomniile răspândite pe seama ei de răuvoitori.

IL FAUT BONNE MÉMOIRE APRÈS QU’ON A MENTI (fr.) trebuie o memorie bună după ce ai mințit – Corneille, „Le menteur”, act IV, scena 5.

LA RAISON DU PLUS FORT EST TOUJOURS LA MEILLEURE (fr.) dreptatea celui mai puternic este întotdeauna cea mai bună – La Fontaine, „Le Loup et l’agneau”.

PAUCA, SED BONA (lat.) puține, dar bune – Nu cantitatea ci calitatea contează. V. și Non multa, sed multum.

PĂTRAȘCU CEL BUN, domn al Țării Românești (1554-1557). Acordul său cu marea boierime a permis acesteia să-și întărească pozițiile. A susținut, în 1556, readucerea în Transilvania a lui Ioan Sigismund Zápolya. Sprijinitor al lui Coresi. A murit otrăvit.

STULTITIAM SIMULARE PRUDENTIA SUMMA EST (lat.) a simula prostia este cea mai bună măsură de prevedere în anumite situații – Cato, „Disticha moralia”, 2, 18.

SUPREMUM VALE (lat.) ultimul rămas-bun – Ovidiu, „Metamorphoseon libri,” X, 62. Act de despărțire dureroasă și definitivă de o ființă apropiată. Variantă: „Aeternum vale”.

TOUT EST POUR LE MIEUX DANS LE MEILLEUR DES MONDES POSSIBLES (fr.) totul se petrece cel mai bine în cea mai bună dintre lumile posibile – Teză deistă apologetică, enunțată de Leibniz în „Thaeodicaea”, pe care Voltaire a răstălmăcit-o ironic în „Candide”.

VIDEO MELIORA PROBOQUE, DETERIORA SEQUOR (lat.) văd pe cele bune și le aprob, dar urmez pe cele rele – Ovidiu, „Metamorphoseon libri”, VII, 20-21. Mărturisirea Medeii, care, deși înțelege rațional ce cale trebuie să urmeze, se lasă împinsă de pasiuni în direcția contrară.

VINDICTA BONUM VITA IUCUNDIUS IPSA (lat.) răzbunarea e bună, mai dulce chiar decât viața – Iuvenal, „Satirae”, XIII, 180. Satirizare a spiritului vindicativ.

Bons offices („Bune oficii”) – expresie franceză, care înseamnă un serviciu prietenesc. Prin extensiune, cuvintele a-și oferi bunele oficii au căpătat și și-au păstrat mai ales un caracter diplomatic, în sensul unei intervenții a unui stat sau a unui om politic influent, pentru aplanarea unui conflict, pentru încheierea unui tratat etc. IST.

Bonus vir semper tiro (lat. „Omul bun rămîne totdeauna începător”) – vezi: Semper homo… LIT.

Cui bono? Cuvinte latinești care înseamnă „la ce bun?” în sensul de „în folosul cui?”, „în interesul cui?”. Aceste cuvinte, dintr-o pledoarie a lui Cicero (Pro Roscio Amerino, cap. XXX), sînt puse în seama judecătorului roman Lucius Cassius Pedanius care, instruind un asasinat, dăduse dispoziție să se cerceteze „cui bono”, cui îi putea folosi omorul. Se mai spune că filozoful Cato avea obiceiul să întrebe, ori de cîte ori se propunea un proiect: cui bono? cui o să folosească? Se mai poate întrebuința și în înțeles de scop final. De pildă: „Nimic nu prezintă un interes serios, dacă nu se știe cui bono” (vezi și „Cui prodest?”). IST.

Чтение – лучший способ обучения (rus. „Lectura, iată învățătura cea mai bună”) – Cugetarea aceasta e un elogiu adus cărților, un îndemn la citit. Ea poartă semnătura marelui poet rus Pușkin, într-o scrisoare adresată fratelui său la 21 iulie 1822 și dată publicității în 1858. Cu două veacuri mai înainte, cronicarul nostru Miron Costin, în predoslovia la Neamul Moldovenilor din ce țară au ieșit strămoșii lor, exprima aceeași părere în dulce grai moldovenesc: „Nu ieste alta și mai frumoasă și mai de folos în toată viiața omului zăbavă decîtu cetitul cărților”. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a (nu) fi văzut cu ochi buni de către cineva expr. a (nu) avea parte de încrederea sau bunăvoința cuiva.

a avea o presă bună expr. a fi susținut de mass-media

a duce / face casă bună expr. a se înțelege perfect; a se potrivi perfect.

a muri de moarte bună expr. a deceda din cauze naturale, a muri de bătrânețe.

a privi cu ochi buni (pe cineva) expr. a avea o părere bună (despre cineva).

a-i face (cuiva) una bună expr. a produce (cuiva) un necaz / o neplăcere.

brânză bună în burduf de câine expr. persoană al cărei comportament îi umbrește calitățile.[1]

  1. Nu este argou, ci o expresie populară românească care descrie o persoană care are calități pe care, însă, nu le folosește. — raduborza

bucățică bună expr. 1. femeie frumoasă / atrăgătoare. 2. femeie de o moralitate îndoielnică.

bun de răzuit izmene expr. (d. – instrumente de tăiat) tocit.

bună, bune s. f. (d. femei) frumoasă, atrăgătoare.

e pe bune expr. (stud.) situația e rezolvată; lucrurile stau bine.

fată bună expr. (peior.) tânără care poate fi sedusă ușor.

găina bătrână face supa / ciorba / zeama / bună prov. (er.) femeia matură experimentată reprezintă pentru bărbați partenerul de sex ideal.

gâscă bună de jumulit expr. om naiv și credul, de pe urma căruia se poate profita ușor.

hoț de bună dimineața expr. (intl.) spărgător care operează în zorii zilei, pătrunzând în locuințe pe fereastra deschisă de la parterul unei clădiri.

în relații de bună ziua expr. (d. oameni) care se cunosc atât cât să se salute reciproc; care nu sunt în relații apropiate.

într-un ceas bun expr. într-un moment prielnic / fast.

pă bune, pe bune expr. serios, de-adevăratelea.

pă bune, pe bune expr. serios, de-adevăratelea.

pe mâini bune expr. în siguranță; care se bucură de o îngrijire bună.

vacă (bună) de muls expr. persoană / situație de care se profită pentru a obține foloase materiale.

Intrare: buna
substantiv feminin (F159)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buna
  • buna
plural
genitiv-dativ singular
  • bune
  • bunei
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bun (adj.)
bun1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bun
  • bunul
  • bunu‑
  • bu
  • buna
plural
  • buni
  • bunii
  • bune
  • bunele
genitiv-dativ singular
  • bun
  • bunului
  • bune
  • bunei
plural
  • buni
  • bunilor
  • bune
  • bunelor
vocativ singular
plural
Intrare: bun-gust
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bun-gust
  • bunul-gust
plural
genitiv-dativ singular
  • bun-gust
  • bunului-gust
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bun-plac
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bun-plac
  • bunul-plac
plural
genitiv-dativ singular
  • bun-plac
  • bunului-plac
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bun-platnic (adj.)
bun-platnic1 (adj.) adjectiv
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bun-platnic
  • bun-platnicul
  • bun-platnicu‑
  • bun-platnică
  • bun-platnica
plural
  • bun-platnici
  • bun-platnicii
  • bun-platnice
  • bun-platnicele
genitiv-dativ singular
  • bun-platnic
  • bun-platnicului
  • bun-platnice
  • bun-platnicei
plural
  • bun-platnici
  • bun-platnicilor
  • bun-platnice
  • bun-platnicelor
vocativ singular
plural
Intrare: bun-platnic (s.m.)
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bun-platnic
  • bun-platnicul
  • bun-platnicu‑
plural
  • bun-platnici
  • bun-platnicii
genitiv-dativ singular
  • bun-platnic
  • bun-platnicului
plural
  • bun-platnici
  • bun-platnicilor
vocativ singular
  • bun-platnicule
plural
  • bun-platnicilor
Intrare: bun-platnică
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bun-platnică
  • bun-platnica
plural
  • bun-platnice
  • bun-platnicele
genitiv-dativ singular
  • bun-platnice
  • bun-platnicei
plural
  • bun-platnice
  • bun-platnicelor
vocativ singular
  • bun-platnică
plural
  • bun-platnicelor
Intrare: bun-simț
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bun-si
  • bunul-si
plural
genitiv-dativ singular
  • bun-si
  • bunului-si
plural
vocativ singular
plural
Intrare: Buna Vestire
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • Buna Vestire
plural
genitiv-dativ singular
  • Bunei Vestiri
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • buna-vestire
plural
genitiv-dativ singular
  • bunei-vestiri
plural
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DMLR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bunăvestire
  • bunăvestirea
plural
genitiv-dativ singular
  • bunăvestiri
  • bunăvestirii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bună
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bu
  • buna
plural
  • bune
  • bunele
genitiv-dativ singular
  • bune
  • bunei
plural
  • bune
  • bunelor
vocativ singular
  • bu
  • buno
plural
  • bunelor
Intrare: bună-credință
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bună-credință
  • buna-credință
plural
genitiv-dativ singular
  • bune-credințe
  • bunei-credințe
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bună-creștere
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bună-creștere
  • buna-creștere
plural
genitiv-dativ singular
  • bune-creșteri
  • bunei-creșteri
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bună-cuviință
  • silabație: -vi-in-ță info
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bună-cuviință
  • buna-cuviință
plural
genitiv-dativ singular
  • bune-cuviințe
  • bunei-cuviințe
plural
vocativ singular
plural
Intrare: bună-știință
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bună-știință
  • buna-știință
plural
genitiv-dativ singular
  • bune-științe
  • bunei-științe
plural
vocativ singular
plural
Intrare: pelin-bun
substantiv masculin compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • pelin-bun
  • pelinul-bun
plural
genitiv-dativ singular
  • pelin-bun
  • pelinului-bun
plural
vocativ singular
plural
Intrare: rămas-bun / bun-rămas
substantiv neutru compus
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • rămas-bun
plural
genitiv-dativ singular
  • rămas-bun
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • bun-rămas
  • bun-rămasul
plural
genitiv-dativ singular
  • bun-rămas
  • bun-rămasului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

bunasubstantiv feminin

  • 1. Varietate de cauciuc sintetic. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

bun, buadjectiv

  • 1. Care prezintă calitățile necesare prin natura, funcția, destinația sa. DEX '09
    • diferențiere Care are însușiri pozitive. DLRLC
    • 1.1. Care face în mod obișnuit bine altora, care se poartă bine cu alții. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Maria era... frumoasă ca primăvara, bogată ca toamna și bună ca o fată mare. RETEGANUL, P. IV 64. DLRLC
      • format_quote Eu îs bun cît îs bun, dar și cînd m-a scoate cineva din răbdare! CREANGĂ, P. 253. DLRLC
      • format_quote Măria-ta, ca domn, fii bun și blînd, fii bun mai ales pentru aceia pentru care mai toți domnii trecuți au fost nepăsători sau răi. KOGĂLNICEANU, S. A. 110. DLRLC
      • 1.1.1. (și) substantivat Bun și rău = toată lumea (fără deosebire). DEX '09 DLRLC
        sinonime: oricine
        • format_quote Întindea masă mare pentru bun și pentru rău. ISPIRESCU, L. 80. DLRLC
        • format_quote În călătoria ta ai să ai trebuință și de răi și de buni. CREANGĂ, P. 198. DLRLC
      • 1.1.2. Amabil, drăguț, îndatoritor. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Spune-mi, dacă ești bun, unde vine strada asta. DLRLC
        • chat_bubble Fii bun! = te rog! ai bunătatea! DEX '09 DLRLC
          • format_quote Prea tare nu vă grăbiți, Ci fiți buni și zăboviți. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 495. DLRLC
      • chat_bubble Bun la inimă = milos, milostiv, îndurător. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Era bun la inimă... și nu asuprea pe văduvă, nici pe sărman. ISPIRESCU, L. 393. DLRLC
        • format_quote Ostașul acesta e un om bun la inimă și milostiv. CREANGĂ, P. 298. DLRLC
      • chat_bubble Bun, rău = oricum ar fi. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Biata baba mea, bună, rea cum este, tot a știut ce-mi trebuie la drum. CREANGĂ, P. 134. DLRLC
      • chat_bubble Oameni buni! = formulă cu care ne adresăm unor ascultători. DLRLC
        • format_quote Oameni buni! Toate cele spuse [în hârtia împăratului] sînt minciuni. BENIUC, V. 157. DLRLC
        • format_quote Iertați-mă, oameni buni. NEGRUZZI, S. I 149. DLRLC
    • 1.2. Care se achită de obligațiile morale și sociale. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Tată bun. Soț bun. Cetățean bun. DLRLC
      • format_quote Ion al Anei... L-ai știut... E mort de-un veac! Și bun creștin, Tot cinste ne-a făcut. COȘBUC, P. I 229. DLRLC
      • format_quote Purtare bună. Vorbă bună. Suflet bun. DLRLC
      • format_quote Bunicul făcuse o faptă bună, eram și eu părtaș la ea. SADOVEANU, N. F. 28. DLRLC
      • format_quote Inima ta cea bună te ajută. CREANGĂ, P. 214. DLRLC
      • format_quote Dă-le pildă bună. NEGRUZZI, S. I 250. DLRLC
      • format_quote ironic Cum i-a venit sufletul la loc, oligarchia și-a luat iar bunele clasice năravuri! CARAGIALE, O. III 188. DLRLC
      • 1.2.1. A privi (pe cineva) cu ochi buni. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială (și) substantivat Cu buna = cu vorbe bune; de bunăvoie. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Nu e chip să-i faci cu buna Să-și păzească drumul lor! COȘBUC, P. I 226. DLRLC
        • format_quote Nu-l înjugi așa cu buna Pe vițel. COȘBUC, P. I 96. DLRLC
        • format_quote Atunci să stăm și noi la bătaie. Însă numa cînd n-ar fi cu putință Dă a scăpa ș-a să-mpăca cu buna. BUDAI-DELEANU, Ț. 109. DLRLC
      • chat_bubble Sfat bun = îndemn înțelept, util, folositor. DEX '09 DLRLC
      • chat_bubble Bun suflet de om = om bun. DLRLC
        • format_quote Bun suflet de om e acesta și n-ar trebui să meargă nerăsplătit de la fața ta. CREANGĂ, P. 299. DLRLC
      • chat_bubble A fi (sau a ajunge, a încăpea etc.) în (sau pe) mâini bune = a fi sau a ajunge la o persoană de încredere. DEX '09 DLRLC
      • chat_bubble A pune o vorbă bună sau un cuvânt bun (pentru cineva) = a interveni pentru cineva, a susține pe cineva. DEX '09 DLRLC
      • chat_bubble compus Bun-simț = decență. DEX '09
        sinonime: decență
      • chat_bubble compus Bun-simț = capacitate bazată pe experiența cotidiană de a judeca, de a aprecia just oamenii, lucrurile, evenimentele. DEX '98
      • chat_bubble compus Bună purtare = comportare conformă normelor moralei și educației. DEX '09 DLRLC
        • chat_bubble compus ieșit din uz Certificat de bună-purtare = (ieșit din uz) certificat în care se atestă purtarea corectă a cuiva într-un serviciu, în școală etc. DEX '09 DLRLC
          • format_quote I-a trimis poza și două certificate: unul de absolvent a două clase de seminar, și altul de bună-purtare ca fost sergent la infanterie. BASSARABESCU, S. 73.
        • chat_bubble compus figurat Certificat de bună-purtare = recomandație orală sau laudă adusă cuiva. DEX '09 DLRLC
    • 1.3. (Despre copii) Care are grijă de părinți. DEX '09 DLRLC
    • 1.4. Caracteristic omului mulțumit, vesel, bine dispus. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Dispoziție bună. DLRLC
      • chat_bubble A fi în toane bune = a fi vesel, bine dispus. DEX '09 DLRLC
  • 2. Care face sau prinde bine. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Primire bună. DLRLC
    • format_quote Ce mai știi de pe la tîrg? – ... Ia, nu prea bune vești. CREANGĂ, P. 77. DLRLC
    • chat_bubble A i-o face bună sau a-i face (cuiva) una bună = a-i provoca cuiva o supărare. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Nu știu cine a fost pe la mine pe acasă în lipsa mea, că știu că mi-a făcut-o bună. CREANGĂ, P. 30. DLRLC
    • chat_bubble Una bună = o întâmplare deosebită, spirituală, o nostimadă. DEX '09
    • chat_bubble A o păți bună = a avea necaz. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mai duceți-vă și la altă casă, că eu unul știu c-am pățit-o bună. CREANGĂ, P. 160. DLRLC
    • chat_bubble ironic Bună treabă! = frumos! halal! n-am ce zice! DEX '09 DLRLC
      • format_quote Voi... să huzuriți de căldură, iară eu să crăp de frig. Buuună treabă! CREANGĂ, P. 252. DLRLC
    • chat_bubble Na-ți-o bună! = asta-mi mai lipsea! asta-i acum! DEX '09 DLRLC
      • format_quote Prin postul cel mare se răspîndește vuiet printre dascăli despre desființarea catiheților și trecerea celor mai tineri dintre noi la Socola. – Na-ți-o bună, zise Trăsnea. CREANGĂ, A. 114. DLRLC
    • chat_bubble Na-ți-o bună că ți-am dres-o (sau frânt-o), se spune atunci când ai dat de o situație dificilă sau inoportună; na-ți-o frântă că ți-am dres-o. DEX '09 DLRLC
  • 3. Despre mâncăruri și băuturi: ales, apetisant, gustos. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Vin bun. DLRLC
    • format_quote Peștele e bun numai viu, prins de mîna omului. SADOVEANU, N. F. 28. DLRLC
    • format_quote Nu era bolnav la care... să nu-i trimită ceva bun, îndată ce auzea de boala lui. RETEGANUL, P. IV 35. DLRLC
    • format_quote Bune sarmale ai mai făcut! CREANGĂ, P. 32. DLRLC
    • format_quote Găina bătrînă face zama bună. NEGRUZZI, S. I 251. DLRLC
    • chat_bubble Poamă bună, se spune despre un om de nimic, neserios, despre un derbedeu sau despre o femeie imorală. DEX '09 DLRLC
      sinonime: secătură
  • 4. Abundent, bogat, îmbelșugat. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Recoltă bună. DLRLC
  • 5. Despre miros: agreabil, frumos, plăcut. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Trandafir cu bun miros, Drag mi-i, doamne, cel frumos. JARNÍK-BÎRSEANU, 34. DLRLC
  • 6. Fără griji. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Viață bună. DEX '09
    • format_quote A duce viață bună cu cineva. DLRLC
    • format_quote De atunci nurorile n-au mai avut zi bună în casă cu baba. CREANGĂ, P. 12. DLRLC
    • format_quote De cînd maica m-a făcut, zile bune n-am avut. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 22. DLRLC
    • 6.1. Intră în compunerea formulelor de salut sau de urare. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Bună dimineața! Bună ziua! (sau ziua bună!) Bună seara! Noapte bună! DEX '09 DLRLC
      • format_quote Noroc bun! Într-un ceas bun! Drum bun! Rămas bun! DLRLC
      • format_quote De-ai sosit cu gînduri bune, Noi un «bun venit» ți-om spune. CASSIAN, în POEZ. N. 114. DLRLC
      • format_quote Mai bun lucru, moș Călifare! – Mulțumim d-tale, nepoate. GALACTION, O. I 47. DLRLC
      • format_quote Bun sosit la noi, voinice, zise craiul, cam cu jumătate de gură. CREANGĂ, P. 197. DLRLC
      • format_quote Bun întîlnișul, voinice! Nu ai trebuință de slugă la drum? CREANGĂ, P. 199. DLRLC
      • format_quote Bună calea, drumețule! – Bună să-ți fie inima, cum ți-i cătătura. CREANGĂ, P. 200. DLRLC
      • format_quote Bună vreme, măi băiete! – Mulțămim, voinic străin! EMINESCU, O. I 84. DLRLC
      • format_quote Bun lucru, bade, la plug! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 270. DLRLC
      • format_quote familiar La bună vedere (= la revedere), domnilor! SADOVEANU, P. M. 158. DLRLC
  • 7. Potrivit, apt pentru un anumit scop. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pământ bun pentru cultura bumbacului. Apă bună de băut. Vacă bună de lapte. DLRLC
    • format_quote Căruța lui... era o căruță bună, încăpătoare și îndemînatecă. CREANGĂ, P. 106. DLRLC
    • format_quote Ești bun de însurat. CREANGĂ, P. 154. DLRLC
    • format_quote Vreo șase salcîmi... ce nu sînt buni nici de foc, nici de umbră. NEGRUZZI, S. I 71. DLRLC
    • format_quote De nimic nu mai sînt bun. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 381. DLRLC
    • 7.1. prin extensiune Care-și îndeplinește bine menirea. DEX '09 DLRLC
    • 7.2. (Despre corpuri) Bun conducător de căldură (sau de electricitate) = prin care căldura (sau electricitatea) se transmite cu ușurință. DLRLC
      • format_quote Metalele sunt, în general, bune conducătoare de căldură și de electricitate. DLRLC
    • chat_bubble adesea substantivat Bun de tipar (sau de imprimat) = aprobare dată de autor, de editură, de redacție sau de alți beneficiari pe tiparul de corectură sau de probă, după care începe imprimarea tirajului. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Așteptăm bunul de tipar. DLRLC
    • chat_bubble Bun și aprobat, formulă care se pune pe acte sub semnătură privată, ca dovadă de aprobare. DLRLC
    • chat_bubble Bun pentru... = valabil pentru... DEX '09 DLRLC
  • 8. (Despre organele corpului sau despre funcțiunile lor) Care funcționează bine. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ochi buni. Dinți buni. Stomac bun. Digestie bună. Respirație bună. DLRLC
    • 8.1. Bun de mână = abil, îndemânatic. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Și mai are încă... Voinicei levinți Cu armele-n dinți, Feciori buni de mînă, Căliți, tari de vînă. ALECSANDRI, P. P. 63. DLRLC
    • 8.2. Bun de picioare = iute, sprinten. DLRLC
    • chat_bubble Bun de gură = guraliv, limbut, vorbăreț. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Bună de gură Tudorița, nevasta cantonierului. STANCU, D. 232. DLRLC
      • format_quote Nu fi bun de gură!... Vorba multă e sărăcie omului. NEGRUZZI, S. I 247. DLRLC
  • 9. (Despre îmbrăcăminte și încălțăminte) Care nu este uzat. DEX '09 DLRLC
    sinonime: neuzat
    • format_quote Am încălțat pantofii cei buni. DLRLC
    • format_quote Se îmbrăcă cu hainele ce le avea el mai bune. ISPIRESCU, L. 33. DLRLC
    • format_quote Săracă mîndra mea... O găsii c-o sucnă rea: Pe cea bună și-o cîrpea! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 442. DLRLC
  • 10. De calitate superioară. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Marfă bună. Stofă bună. DLRLC
    • format_quote Ștergarele erau de mătase și în țesătură cu fir de cel bun și cu mărgăritare. ISPIRESCU, L. 38. DLRLC
    • format_quote Calul bun și mîndrele, Alea-mi mîncă zilele. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 15. DLRLC
    • 10.1. prin extensiune De preț. DEX '09 DLRLC
      sinonime: nou scump
    • 10.2. Autentic, pur, veritabil. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Aur bun. Argint bun. DLRLC
      • chat_bubble A o lua de bună = a crede cele spuse; a lua (ceva) în serios. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Eu am făcut greșeala că te-am crescut prea moale și tu ai luat-o de bună. DUMITRIU, B. F. 45. DLRLC
      • chat_bubble A o ține (una și) bună = a susține un lucru cu încăpățânare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • chat_bubble A ști una și bună = a se încăpățâna în susținerea unui punct de vedere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Așa sînt eu în felul meu, știu una și bună. CREANGĂ, P. 203. DLRLC
      • chat_bubble A i se prinde (ceva) de bun = a trece drept adevărat, a fi crezut. DLRLC
        • format_quote Spînul, văzînd că i s-au prins minciunile de bune, chemă la sine pe Harap-Alb. CREANGĂ, P. 208. DLRLC
  • 11. (Despre bani) Care are putere de circulație. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Banii aceștia nu mai sunt buni. DLRLC
    • chat_bubble A trăi (pe lângă cineva) ca banul cel bun = a se bucura de mare considerație, de mare atenție și grijă (din partea cuiva), a fi foarte prețuit (de cineva). DLRLC
      • format_quote Am să te ieu cu mine și-i trăi pe lîngă noi ca banul cel bun. CREANGĂ, P. 175. DLRLC
  • 12. Capabil, destoinic, priceput, talentat, vrednic, înzestrat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mecanic bun. Profesor bun. Nuvelist bun. Tenor bun. Elev bun. DLRLC
    • format_quote Buni tîrgoveți, Nu s-ajung din preț. BENIUC, V. 162. DLRLC
    • format_quote De nu-ți fi mîncători și băutori buni, v-ați găsit beleaua cu mine. CREANGĂ, P. 259. DLRLC
    • format_quote Caută de casă, cum se cuvine unei bune gospodine. NEGRUZZI, S. I 147. DLRLC
  • 13. De folos. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ți-oi cădea și eu vreodată bun la ceva. ISPIRESCU, L. 19. DLRLC
    • format_quote Pribegia cui e bună? La feciorul fără mumă. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 198. DLRLC
    • format_quote Preț bun. DLRLC
    • format_quote Harabagia... e mai bună [decât cărăușia], că ai a face tot cu marfă vie, care la deal se dă pe jos, la vale – pe jos, iar la popas – în căruță. CREANGĂ, P. 107. DLRLC
    • 13.1. Despre timp, fenomene atmosferice etc.: favorabil, frumos, prielnic. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Ce vreme bună pentru semănături! DUMITRIU, B. F. 90. DLRLC
      • format_quote Cerul se arăta albastru și bun. Firele albe de nori se fărîmaseră ușoare ca fumul. SAHIA, N. 62. DLRLC
      • format_quote Dînd... un vînt bun, corăbiile mergeau ca săgeata. ISPIRESCU, L. 25. 2. DLRLC
    • chat_bubble A nu-i fi de-a bună = a nu avea niciun folos (de ceva), a nu-i folosi la nimic. DLRLC
      • format_quote La vreo șaptezeci de ani a plecat la Sfîntul Munte și la Ierusalim, unde a făcut daruri scumpe... Nu i-a fost de-a bună. PAS, Z. I 157. DLRLC
    • chat_bubble Ce fi-e bun (sau bună)? sau la ce bun? = la ce folosește? ce folos? DLRLC
      • format_quote Vine ea și turturica mai pe urmă, dar ce ți-e bună? CREANGĂ, P. 274. DLRLC
    • chat_bubble La ce bun? = la ce folosește? DEX '09 DEX '98
  • 14. în basme în superstiții Prevestitor de bine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Aista nu-i semn bun, după cît știu eu. CREANGĂ, P. 186. DLRLC
    • chat_bubble A nu-i fi (de-)a buna cuiva = a(-i) prevesti ceva neplăcut, rău. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mama lui clătină din cap: Nu-i a bună cu băiatul nostru! SANDU-ALDEA, D. N. 159. DLRLC
      • format_quote Ce să fie acolo?... – Ce e, nu e d-a bună. DELAVRANCEA, S. 196. DLRLC
  • 15. Puternic, solid, strașnic, zdravăn. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Trage un somnuleț bun. ISPIRESCU, L. 335. DLRLC
    • format_quote Cum s-a întors... acasă, a și poruncit să-i facă un foc bun în sobă. CREANGĂ, P. 87. DLRLC
    • format_quote Dăsagii pe cal punea, Una bună că-i dădea Și din gură mi-și grăia... TEODORESCU, P. P. 503. DLRLC
    • 15.1. Considerabil, mare, însemnat. DEX '09 DLRLC
      • format_quote O sumă bună de bani. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială O bună parte (din... sau dintre...) = o parte însemnată, un număr considerabil. DLRLC
        • format_quote Începură să răsară ca din pămînt valuri de oameni. Strada deveni neîncăpătoare și o bună parte se urcară pe clădiri. SAHIA, N. 107. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială În bună parte = în măsură importantă. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Lucrul e în bună parte terminat. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială O bună bucată sau o bucată bună (de timp, de loc etc.) = o parte însemnată (de timp, de locuțiune etc.). DEX '09
  • 16. Deplin, desăvârșit, plin, întreg. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am băut două pahare bune de vin. Până acolo sunt 10 kilometri buni. DLRLC
    • format_quote Pîn’la ziua albă mai erau ca două ceasuri bune și era vremea cînd plantele se umezesc. CAMILAR, TEM. 145. DLRLC
    • format_quote Baiazid, privind la dînsul, îl întreabă cu dispreț: Ce vrei tu? – Noi? Bună pace! EMINESCU, 0. I 146. DLRLC
    • 16.1. prin extensiune Mai mult decât..., și mai bine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pentru fiecare măr, patru sute bune [de lei]. RETEGANUL, P. II 78. DLRLC
    • 16.2. (Precedând un adjectiv și accentuând ideea exprimată de acesta) Pe deplin, de tot, cu desăvârșire, de-a binelea. DLRLC
      sinonime: definitiv
      • format_quote Ceilalți nemaiavînd încotro șovăi, diata rămase bună făcută. CREANGĂ, P. 15. DLRLC
      • format_quote Crezu că ce-i găsit îi bun găsit. EMINESCU, N. 108. DLRLC
      • format_quote M-o luat bun teafăr din sat. ALECSANDRI, I. 4. DLRLC
  • 17. adjectiv (Despre legături de rudenie) De sânge. DEX '09 DLRLC
    sinonime: adevărat
    • format_quote Tată bun. Mamă bună. Frate bun. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Ai fi zis că e soră bună și de mumă și de tată cu celelalte două. DELAVRANCEA, S. 92. DEX '09 DLRLC
    • format_quote figurat Apa e soră bună cu focul, dar apa e soră mai mare, căci biruie focul, îl stinge. ȘEZ. III 101. DEX '09 DLRLC
    • format_quote figurat Înșelătorul e frate bun cu amăgitorul. DEX '09 DLRLC
    • 17.1. Văr bun sau vară bună = văr primar sau vară primară. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 17.2. Despre prieteni, vecini etc.: apropiat, devotat, sincer. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Calu-i alb, un bun tovarăș, Înșeuat așteapt-afară. EMINESCU, O. I 103. DLRLC
      • format_quote Feciorul de lîngă tine Era bun pretin cu mine. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 244. DLRLC
      • 17.2.1. Ales, distins, nobil. DEX '09 DLRLC
        • format_quote Familie bună. Casă bună. DLRLC
        • format_quote Asta meserie, măi... Curată, cu lume bună de la care poți să înveți multe. PAS, Z. I 278. DLRLC
        • format_quote Spune bade, maică-ta Să nu mă grăiască-n sat, Că eu nu te-am fărmecat; Cînd voi sta de-a fermeca, Nu farmec din vița ta, Ci farmec de viță bună, De-aș ședea-n temniț-o lună. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 270. DLRLC
        • format_quote (și) substantivat Mesenii, cu buni, cu proști, se plecară și le adunară [mărgăritarele]. ISPIRESCU, L. 40. DLRLC
  • chat_bubble Într-o bună zi (sau dimineață) = pe neașteptate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ai! ce s-or mișca-ntr-o bună zi Munții Apuseni! BENIUC, V. 27. DLRLC
    • format_quote Într-o bună dimineață, feciorul... îi și aduce o noră pe cuptiori. CREANGĂ, P. 8. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială De cu bună vreme = de timpuriu; din timp. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Pe la cina cea bună = pe înnoptate. DLRLC
      • format_quote Colo pe la cina cea bună nimerește... într-un sat. RETEGANUL, P. I 11. DLRLC
etimologie:

Buna Vestiresubstantiv propriu feminin, substantiv feminin

  • 1. Numele sărbătorii creștine (25 martie) închinate vestirii nașterii lui Isus Hristos. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:

bu, bunesubstantiv feminin

  • 1. Bunică, mamă-mare. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble De când a fost buna fată = de demult; de când era bunica fată (mare). DLRLC
      • format_quote Să vii, bade, și la mine, Ca să-mi fac milă de tine Cu-o cojiță de mălai... Pe poliță aruncată, De cînd a fost buna fată. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 260. DLRLC
etimologie:

bună-credințăsubstantiv feminin

  • 1. Obligație de comportare corectă pe care părțile trebuie s-o respecte la încheierea și la executarea contractelor sau, în cazul statelor, a tratatelor. DEX '09
  • 2. Convingere a unei persoane că acționează în temeiul unui drept și conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine. DEX '09 DLRLC

bună-creșteresubstantiv feminin

  • 1. Educație aleasă. DEX '09

bună-cuviințăsubstantiv feminin

  • 1. Purtare cuviincioasă (față de cineva). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Se purtă cu mare bună-cuviință. ISPIRESCU, L. 39. DLRLC
    • format_quote Buna-cuviință cerea ca vizitele lui să fie mai rari. NEGRUZZI, S. I 111. DLRLC

bună-științăsubstantiv feminin

  • 1. Conștiință deplină în săvârșirea unei fapte. DLRLC
    • format_quote Complicele a înlesnit delictul cu bună-știință. DLRLC

bun-gustsubstantiv neutru

etimologie:
  • bun + gust DLRM

bun-placsubstantiv neutru

  • 1. Este folosit în locuțiuni și expresii. DEX '09
    • chat_bubble locuțiune adverbială După bunul-plac (al cuiva) = după capriciul (cuiva). DEX '09
    • chat_bubble A fi la bunul-plac al cuiva = a fi la discreția, la cheremul cuiva. DEX '09

bun-platnic, bun-platnicisubstantiv masculin
bun-platnică, bun-platnicesubstantiv feminin
bun-platnic, bun-platnicăadjectiv

  • 1. (Persoană) care își îndeplinește bine obligațiile bănești, care plătește ușor și la timp. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Corăbierii, văzînd că-i platnic bun, i-au făgăduit că or abate pe-aici. SBIERA, P. 244. DLRLC
    • format_quote Să-i scrii și d-ta o vorbă, arătîndu-i că va avea în mine un bun mușteriu și bun platnic. CARAGIALE, O. VII 111. DLRLC

bun-simțsubstantiv neutru

  • 1. Normă logică de apreciere, comună marii majorități a oamenilor. DEX '09 DLRLC

rămas-bunsubstantiv neutru invariabil
bun-rămassubstantiv neutru

  • 1. Formulă de salut adresată de o persoană care pleacă celui sau celor care rămân. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Rămas bun, voinice, căci nu știu dacă ne-om mai vedea. POPESCU, B. I 38. DLRLC
    • format_quote Da, nu-ți fie cu bănat, om bun, că am șuguit și eu. Bun rămas!... și s-a tot dus înainte. CREANGĂ, P. 127. DLRLC
    • chat_bubble A-și lua rămas bun = a se despărți de cineva. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Mi-am luat rămas bun de la gospodina casei. SADOVEANU, N. F. 110. DLRLC
      • format_quote Și după ce-și luă rămas bun, fata împăratului își cătă de drum. ISPIRESCU, E. 21. DLRLC
      • format_quote glumeț În urma lor, trenul își luă rămas bun din gară, printr-un fluierat. MIRONESCU, S. A. 133. DLRLC

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic