14 definiții pentru onest

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ONEST, -Ă, onești, -ste, adj. Cinstit, de treabă, corect. – Din lat. honestus, it. onesto.

ONEST, -Ă, onești, -ste, adj. Cinstit, de treabă, corect. – Din lat. honestus, it. onesto.

onest, ~ă a [At: CALENDARIU (1794) 30/28 / Pl: ~ești, ~e / E: lat honestus, -a, -um, it onesto] Cinstit.

ONEST, -Ă, onești, -ste, adj. Cinstit, de treabă, corect. Scriitorul rus, zice... Gorki, a fost luptător onest, martir suprem al adevărului. SADOVEANU, E. 191. Îl sprijinim pentru că dumnealui este cel mai onest cetățean al nostru. CARAGIALE, O. I 141. Orice om onest nu va suferi a pune sau a vedea a se pune o piedică dreptății. BOLINTINEANU, O. 255.

ONEST, -Ă adj. Cinstit, corect. [< lat. honestus, cf. it. onesto].

ONEST, -Ă adj. cinstit, corect, incoruptibil. (< lat. honestus, it. onesto)

ONEST ~stă (~ști, ~ste) Care se conformează corectitudinii morale; corect și de bună credință; cinstit; integru. /<lat. honestus, it. onesto

onest a. 1. conform legilor onoarei, probității: vieață onestă; 2. cinstit, prob, virtuos: om onest. ║ n. ceeace e onest: a prefera utilului onestul.

*onest, -ă adj. (lat. honestus). Plin de onestitate, cinstit, prob, virtuos: om onest, vĭață onestă. Adv. Cu onestitate.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

onest adj. m., pl. onești; f. onestă, pl. oneste

onest adj. m., pl. onești; f. onestă, pl. oneste

onest adj. m., pl. onești; f. sg. onestă, pl. oneste

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ONEST adj. cinstit, corect, incoruptibil, integru, leal, necoruptibil, (livr.) prob, (înv.) neademenit, nemitarnic, (fig.) curat, nepătat. (Funcționar ~; comportare ~.)

Onest ≠ corupt, depravat, josnic, necinstit, neonest

Intrare: onest
onest adjectiv
adjectiv (A6)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • onest
  • onestul
  • onestu‑
  • onestă
  • onesta
plural
  • onești
  • oneștii
  • oneste
  • onestele
genitiv-dativ singular
  • onest
  • onestului
  • oneste
  • onestei
plural
  • onești
  • oneștilor
  • oneste
  • onestelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

onest, onestăadjectiv

  • 1. De treabă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
    • format_quote Scriitorul rus, zice... Gorki, a fost luptător onest, martir suprem al adevărului. SADOVEANU, E. 191. DLRLC
    • format_quote Îl sprijinim pentru că dumnealui este cel mai onest cetățean al nostru. CARAGIALE, O. I 141. DLRLC
    • format_quote Orice om onest nu va suferi a pune sau a vedea a se pune o piedică dreptății. BOLINTINEANU, O. 255. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.