15 definiții pentru sprinten


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPRÍNTEN, -Ă, sprinteni, -e, adj. (Despre ființe; adesea adverbial) Care se mișcă repede și cu ușurință; vioi, iute; (despre mișcări, acțiuni ale ființelor) care arată vioiciune, iuțeală. ◊ Expr. Sprinten la minte = inteligent, deștept. ♦ Fig. (Rar; despre lucruri) Înalt, subțire, suplu, elegant. – Cf. sb. spretan.

SPRÍNTEN, -Ă, sprinteni, -e, adj. (Despre ființe; adesea adverbial) Care se mișcă repede și cu ușurință; vioi, iute; (despre mișcări, acțiuni ale ființelor) care arată vioiciune, iuțeală. ◊ Expr. Sprinten la minte = inteligent, deștept. ♦ Fig. (Rar; despre lucruri) Înalt, subțire, suplu, elegant. – Cf. scr. spretan.

SPRÍNTEN, -Ă, sprinteni, -e, adj. (Despre ființe) Care se mișcă cu ușurință; vioi, iute, agil. Și pe masa-mpărătească sare-un greier, crainic sprinten, Ridicat în două labe, s-a-nchinat bătînd din pinten. EMINESCU, O. I 87. Se pornea... să vîneze cu sprintena și tumultoasa lui haită de arcași. ODOBESCU, S. III 54. Albă ca o lăcrimioară, Dulce ca o primăvară, Era sprintenă, ușoară, Ca un pui de căprioară. ALECSANDRI,O. 101. ◊ (Uneori determinat prin «de picior») Cea de-a cincea [ciută]... mai sprintenă de picior, scăpă și fugi. ISPIRESCU, U. 37. ◊ (Despre obiecte văzute în mișcare) O barcă sprintenă ne duce prin mulțime de corăbii la vaporul francez. ALECSANDRI, O. P. 315. Sprintena săgeată, Cu care-ndemnai ostașii. CONACHI, P. 42. ◊ (Adverbial) Tot mai sprinten se-ngînă și se-ntrec melodiile, Tot mai larg peste țară înfloresc bucuriile. DEȘLIU, G. 45. În zorii reci și umezi, după ploaia nopții, pășea sprinten pe cărarea lunecoasă, cu pușca la spate. SADOVEANU, O. VIII 8. Zării în depărtare o femeie venind repede și sprinten, de-a lungul plaiului, spre noi. HOGAȘ, M. N. 211. ♦ (Determinat prin «la minte») Ager, deștept. Cel mai mic, care arăta să fie mult mai sprinten la minte... se amestecă de cîteva ori în vorbă. C. PETRESCU, Î. II 164. ♦ (Despre lucruri) Subțire, elegant, zvelt. Pe sub nalte coperișuri... Galerii cu mari lanterne și cu sprintene coloane Au comori de plante rare, ce la umbră înfloresc. ALECSANDRI, P. III 86. ♦ (Despre îmbrăcăminte, rar) Ușor, subțire. (Adverbial) Sosi la casa lui un străin mărunt la trup, cam sprinten îmbrăcat pentru un ger ce îngheța apa. GANE, N. II 4.

SPRÍNTEN ~ă (~i, ~e) 1) și adverbial Care vădește ușurință în mișcare; vioi; iute; ager; agil. Pași ~i.~ la minte isteț. 2) fig. (despre construcții) Care are forme elegante, ușoare. Colonadă ~ă. /<sl. suprentinu

sprinten a. care se mișcă ușor: ciute sprintene de munte EM. [Slav. *SŬPRẼTENŬ (cf. slovean SPRETEN, sprinten)].

sprínten, -ă adj. (vsl. *sŭprentĭnŭ, nsl. spreten, sîrb. spretan, sprinten). Care se mișcă (sare, fuge) ușor: căprioara e sprintenă, un poteraș sprinten. Vechĭ. Ușor armat: oaste sprintenă. – Dim. sprintenel, sprinteor și -teĭor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sprínten adj. m., pl. sprínteni; f. spríntenă, pl. spríntene

sprínten adj. m., pl. sprínteni; f. sg. spríntenă, pl. spríntene


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SPRÍNTEN adj. 1. v. iute. 2. focos, iute, (pop.) ortoman. (Cal ~.) 3. ager, agil, isteț, iute, repede, vioi, (reg.) zburatic. (~ în mișcări.) 4. iute, vioi, (livr.) alert. (O mișcare ~.) 5. săltat, săltăreț, vioi, zglobiu, (rar) săltător. (Zborul ~ al rândunicii.)

SPRÍNTEN adj. v. ager, deștept, dibaci, inteligent, iscusit, isteț, îndemânatic, priceput, subțire, ușor.

SPRINTEN adj. 1. iute, vioi, (rar) veloce, (înv.) pripelnic, (fig.) dezghețat. (Un om ~.) 2. focos, iute, (pop.) ortoman. (Cal ~.) 3. ager, agil, isteț, iute, repede, vioi, (reg.) zburatic. (~ în mișcări.) 4. iute, vioi, (livr.) alert. (O mișcare ~.) 5. săltat, săltăreț, vioi, zglobiu, (rar) săltător. (Zborul ~ al rîndunicii.)

sprinten adj. v. SUBȚIRE. UȘOR.

Sprinten ≠ greoi, molatic


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sprínten (-nă), adj.1. Agil, vioi, iute, rapid. – 2. Îmbrăcat lejer. – Var. înv. sprintin. Sl. *sŭprętinu (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 359; Tiktin; Conev 100), de la sŭprętati „a se strînge”, cf. slov. spreten „abil”, sb., cr. spretan „abil, iscusit”. – Der. sprinteni, vb. (a da agilitate; refl., Trans., a se lupta); sprintenior (var. sprinte(i)or), adj. (militar înarmat ușor); sprintenime, s. f. (trupă ușor înarmată); sprinteneală (var. sprintenie), s. f. (agilitate, ușurință).

Intrare: sprinten
sprinten adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sprinten
  • sprintenul
  • sprintenu‑
  • sprintenă
  • sprintena
plural
  • sprinteni
  • sprintenii
  • sprintene
  • sprintenele
genitiv-dativ singular
  • sprinten
  • sprintenului
  • sprintene
  • sprintenei
plural
  • sprinteni
  • sprintenilor
  • sprintene
  • sprintenelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)