15 definiții pentru oricine


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

oricine pnh [At: PRAV. 20 / V: (înv) ~cene, (îpp) orc~ / G-D: oricui / E: ori + cine] 1 Indiferent care persoană. 2 Cineva. 3 Fiecare. 4 (Dep) Persoană neînsemnată Si: oarecare, (pop) orișicine.

ORICÍNE pron. nehot. Indiferent care persoană; cineva, orișicine. ♦ (Depr.) Cineva neînsemnat, fără importanță, un oarecare. [Gen.-dat.: oricui] – Ori + cine.

ORICÍNE pron. nehot. Indiferent care persoană; cineva, orișicine. ♦ (Depr.) Cineva neînsemnat, fără importanță, un oarecare. [Gen.-dat.: oricui] – Ori + cine.

ORICÍNE pron. nehot. Indiferent ce persoană. Se întîlnea cu Ana uneori, dar nu-i vorbea. Îi dădea binețe ca oricine. REBREANU, I. 79. Oricine s-a afla să-i facă, de la casa aceluia și pînă la curțile împărătești, un pod de aur... aceluia îi dă fata. CREANGĂ, P. 77. ◊ (Cu intercalarea unei prepoziții) împăratul d-auzea... Șapte pungi făgăduia, Ori la cine s-o afla. TEODORESCU, P. P. 605. ♦ (Peiorativ) Cineva neînsemnat, un oarecare. Știau că lui But nu-i place să-i dea bună seara oricine. DUMITRIU, N. 159. Că-s fecior, nu mărăcine Să mă iubesc cu oricine! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 372. – Gen.-dat.: oricui.

ORICÍNE pron. nehot. Indiferent cine. /ori + cine

órĭ-cíne, órĭ-cé pron. indefinit (orĭ și cine, orĭ și ce. P. accent, vezĭ la orĭ-care). Nu importă cine, nu importă ce. – Și orĭ-și-cine, orĭ-și-ce.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

oricíne (ori-) pr., g.-d. oricúi

oricíne pr. (sil. ori-), g.-d. oricui

*ori cíne conjcț. + pr. (cine poate ~ vrea)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ORICÍNE pron. cine, fiecare, fiecine, oricare, orișicare, orișicine, (înv. și pop.) care, (pop.) fieșcare, fieșcine, fitecine, (înv. și reg.) careși, cineși, (înv.) neștine, vericare, vericine. (Zică ~ ce ar vrea.)

ORICINE pron. cine, fiecare, fiecine, oricare, orișicare, orișicine, (înv. și pop.) care, (pop.) fieșcare, fieșcine, fitecine, (înv. și reg.) careși, cineși, (înv.) neștine, vericare, vericine. (Zică ~ ce ar vrea.)


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

NEC CUIVIS HOMINI CONTINGIT ADIRE CORINTHUM (lat.) nu este dat oricui să ajungă la Corint – Horațiu, „Epistulae”, I, 17, 36. Traducerea proverbului grecesc „U panthos andros eis Korinthon est ho plus” („Nu oricăruia îi este dat să navigheze până la Corint”). Cetatea Corint exercita o puternică atracție prin lux și rafinament, dar nu oricui îi dădea mâna să o viziteze. P. ext. Nu oricine are posibilități materiale sau înzestrare spirituală pe măsura unor înalte aspirații.

Intrare: oricine
  • silabație: ori-ci-ne
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P35)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • oricine
plural
genitiv-dativ singular
  • oricui
plural

oricine

  • 1. Indiferent care persoană.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: cineva orișicine 3 exemple
    exemple
    • Se întîlnea cu Ana uneori, dar nu-i vorbea. Îi dădea binețe ca oricine. REBREANU, I. 79.
      surse: DLRLC
    • Oricine s-a afla să-i facă, de la casa aceluia și pînă la curțile împărătești, un pod de aur... aceluia îi dă fata. CREANGĂ, P. 77.
      surse: DLRLC
    • Împăratul d-auzea... Șapte pungi făgăduia, Ori la cine s-o afla. TEODORESCU, P. P. 605.
      surse: DLRLC
    • 1.1. depreciativ Cineva neînsemnat, fără importanță, un oarecare.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Știau că lui But nu-i place să-i dea bună seara oricine. DUMITRIU, N. 159.
        surse: DLRLC
      • Că-s fecior, nu mărăcine Să mă iubesc cu oricine! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 372.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • Ori + cine
    surse: DEX '09 DEX '98