oricine pnh [At: PRAV. 20 / V: (înv) ~cene, (îpp) orc~ / G-D: oricui / E: ori + cine] 1 Indiferent care persoană. 2 Cineva. 3 Fiecare. 4 (Dep) Persoană neînsemnată Si: oarecare, (pop) orișicine.

ORICINE pron. nehot. Indiferent ce persoană. Se întîlnea cu Ana uneori, dar nu-i vorbea. Îi dădea binețe ca oricine. REBREANU, I. 79. Oricine s-a afla să-i facă, de la casa aceluia și pînă la curțile împărătești, un pod de aur... aceluia îi dă fata. CREANGĂ, P. 77. ◊ (Cu intercalarea unei prepoziții) împăratul d-auzea... Șapte pungi făgăduia, Ori la cine s-o afla. TEODORESCU, P. P. 605. ♦ (Peiorativ) Cineva neînsemnat, un oarecare. Știau că lui But nu-i place să-i dea bună seara oricine. DUMITRIU, N. 159. Că-s fecior, nu mărăcine Să mă iubesc cu oricine! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 372. – Gen.-dat.: oricui.

ORICINE pron. nehot. Indiferent cine. /ori + cine

orcine pnh vz oricine corectat(ă)

oricene pnh vz oricine corectat(ă)

órĭ-cíne, órĭ-cé pron. indefinit (orĭ și cine, orĭ și ce. P. accent, vezĭ la orĭ-care). Nu importă cine, nu importă ce. – Și orĭ-și-cine, orĭ-și-ce.

oricine (desp. ori-) pr., g.-d. oricui

oricine (ori-) pr., g.-d. oricui

oricine pr. (sil. ori-), g.-d. oricui

oricine (3 sil.)

oricine, -cui gen.

*ori cine conjcț. + pr. (cine poate ~ vrea)

ORICINE pron. cine, fiecare, fiecine, oricare, orișicare, orișicine, (înv. și pop.) care, (pop.) fieșcare, fieșcine, fitecine, (înv. și reg.) careși, cineși, (înv.) neștine, vericare, vericine. (Zică ~ ce ar vrea.)

ORICINE pron. cine, fiecare, fiecine, oricare, orișicare, orișicine, (înv. și pop.) care, (pop.) fieșcare, fieșcine, fitecine, (înv. și reg.) careși, cineși, (înv.) neștine, vericare, vericine. (Zică ~ ce ar vrea.)

NEC CUIVIS HOMINI CONTINGIT ADIRE CORINTHUM (lat.) nu este dat oricui să ajungă la Corint – Horațiu, „Epistulae”, I, 17, 36. Traducerea proverbului grecesc „U panthos andros eis Korinthon est ho plus” („Nu oricăruia îi este dat să navigheze până la Corint”). Cetatea Corint exercita o puternică atracție prin lux și rafinament, dar nu oricui îi dădea mâna să o viziteze. P. ext. Nu oricine are posibilități materiale sau înzestrare spirituală pe măsura unor înalte aspirații.