11 definiții pentru devotat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEVOTÁT, -Ă, devotați, -te, adj. Plin de devotament, de abnegație față de cineva sau de ceva; credincios. – V. devota.

DEVOTÁT, -Ă, devotați, -te, adj. Plin de devotament, de abnegație față de cineva sau de ceva; credincios. – V. devota.

devotat, ~ă smf, a [At: NEGRUZZI, S. I, 345 / Pl: ~ați, ~e / E: devota] 1-2 (Persoană) care manifestă devotament pentru o persoană, o idee, o cauză etc. Si: credincios, fidel.

DEVOTÁT, -Ă, devotați, -te, adj. Plin de devotament, de abnegație; credincios. Învățătorimea, legată de popor și devotată poporului, trebuie să lupte pe întregul front, pe frontul ridicării nivelului învățămîntului, al creșterii de cadre noi pentru industrie, agricultură, comerț, cooperație, pentru diferitele sectoare ale vieții culturale, să lupte pentru lichidarea analfabetismului și răspîndirea culturii în mase. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 464. Ne aflăm în fața unui bărbat devotat datoriei. CARAGIALE, O. II 173. ◊ (Substantivat) Încă de mult devotatul a ieșit tiptil înainte ca ministrul să fi băgat măcar de seamă că cineva tușise intrînd. ARGHEZI, P. T. 58.

DEVOTÁT, -Ă adj. Plin de devotament, de abnegație. [< devota, după fr. dévoué].

DEVOTÁT, -Ă adj. plin de devotament, credincios unei cauze, unei persoane; devot (2). (< devota)

devotat a. plin de devotament: amic devotat.

* devotát, -ă adj. (lat. devotatus și fr. dévoué). Plin de devotament.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

devotát adj. m., pl. devotáți; f. sg. devotátă, pl. devotáte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

DEVOTAT adj. cinstit, credincios, fidel nestrămutat, statornic, (livr.) leal, loial, (reg.) slugarnic, (înv.) smerit. (O soție ~; un prieten ~.)

Devotat ≠ adulter, infidel, necredincios

Intrare: devotat
devotat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • devotat
  • devotatul
  • devotatu‑
  • devota
  • devotata
plural
  • devotați
  • devotații
  • devotate
  • devotatele
genitiv-dativ singular
  • devotat
  • devotatului
  • devotate
  • devotatei
plural
  • devotați
  • devotaților
  • devotate
  • devotatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

devotat

  • 1. Plin de devotament, de abnegație față de cineva sau de ceva; devot.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00 sinonime: credincios devot, -ă fidel 3 exemple
    exemple
    • Învățătorimea, legată de popor și devotată poporului, trebuie să lupte pe întregul front, pe frontul ridicării nivelului învățămîntului, al creșterii de cadre noi pentru industrie, agricultură, comerț, cooperație, pentru diferitele sectoare ale vieții culturale, să lupte pentru lichidarea analfabetismului și răspîndirea culturii în mase. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 464.
      surse: DLRLC
    • Ne aflăm în fața unui bărbat devotat datoriei. CARAGIALE, O. II 173.
      surse: DLRLC
    • (și) substantivat Încă de mult devotatul a ieșit tiptil înainte ca ministrul să fi băgat măcar de seamă că cineva tușise intrînd. ARGHEZI, P. T. 58.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi devota
    surse: DEX '09 DEX '98 DN