17 definiții pentru milos

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MILÓS, -OÁSĂ, miloși, -oase, adj. 1. Plin de milă1, sensibil față de necazurile sau de nenorocirile altuia; blând, bun; compătimitor, milostiv. 2. Care dă de pomană; binefăcător, darnic. – Milă1 + suf. -os.

milos, ~oa [At: (sec. XVI) CUV. D. BĂTR. II, 417/1 / Pl: ~oși, ~oase / E: milă1 + -os] 1-2 smf, a (Persoană) plină de milă (1) față de necazurile sau nenorocirile altuia Si: blând, bun, îngăduitor, înțelegător, compătimitor, milostiv (1), (înv) milosârd (1-2), milosârdnic (1), miluitor (1-2). 3 a Care exprimă milă1 (1). 4 av (Îrg) Care stârnește milă1 (1) sau compătimire Si: jalnic, trist. 5 a (Rel; d. forțele divine) Care acordă omului bunăvoință și ajutor Si: îndurător, milostiv (4), (înv) milosârd (3), milosârdnic (2), miluitor (4), (îvr) milost. 6 sma (Îvp) Dumnezeu. 7-8 smf, a (Persoană) care dă cuiva, din milă, bani, obiecte etc. Si: binefăcător, darnic, milostiv (7-8), (înv) miluitor (6-7).

MILÓS, -OÁSĂ, miloși, -oase, adj. 1. Plin de milă1, sensibil față de necazurile sau de nenorocirile altuia; blând, bun; compătimitor, milostiv. 2. Care dă pomană; binefăcător, darnic. – Milă1 + suf. -os.

MILÓS, -OÁSĂ, miloși, -oase, adj. Plin de milă, sensibil (1) față de nenorocirile altuia; compătimitor, milostiv. V. îndurător. Îmi face rău, nepoată, s-aud guițînd [porcul]... c-așa sînt eu.. milos. DELAVRANCEA, H. T. 16. Ca om milos ce era zise: scobori, babă, de te-ncălzește. RETEGANUL, P. IV 51. Și cu inimă miloasă... un om.. fuse cîrmaciul. CONACHI, P. 300. ◊ Fig. Ochii ei painjeniți de lacrimi se îndreptară spre el adînci, miloși. EMINESCU, N. 76. ♦ Care dă milă; binefăcător, darnic. (Fig.) Cine-i mai milos pe lume? (Somnul). SBIERA, P. 320. ♦ (Adverbial) Jalnic, trist, stîrnind compătimire. O fată de-mpărat, cerînd Un loc de mas, sărmana, Și se ruga milos de blînd. COȘBUC, P. I 66.

MILÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care manifestă milă; sensibil la suferințele și nenorocirile altora; milostiv; îndurător. 2) Care dă pomană; bun la suflet; darnic; generos. /milă + suf. ~os

MILOS adj. (Mold.) Trist, jalnic. O prăviriște miloasă. DOSOFTEI, VS. Păseruica . . . cu miloase glasuri . . . moartea puilor săi cu jale cînta. CANTEMIR, IST. Etimologie: milă + suf. -os. Cf. j ă l a ș, o l e c ă i o s.

milos a. plin de milă, foarte îndurător.

milós, -oásă adj. (d. milă). Plin de milă, care simte milă p. alțiĭ, mizericordios, îndurător: un boĭer milos.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

milos adj. m., pl. miloși; f. miloasă, pl. miloase

milós adj. m., pl. milóși; f. sg. miloásă, pl. miloáse

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MILÓS adj. 1. v. bun. 2. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milostiv, (înv.) milosârd, priincios, priitor. (S-a arătat ~ față de nevoile lor.) 3. v. caritabil.

MILÓS adj. v. dureros, jalnic, nenorocit, trist.

MILOS adj. 1. (BIS.) bun, îndurător, îngăduitor, milostiv, (înv. și reg.) milostivnic, (înv.) cruțător, milosîrd, milosîrdnic, mizericordios. (O divinitate ~.) 2. binevoitor, compătimitor, îngăduitor, înțelegător, mărinimos, milostiv, (înv.) milosîrd, priincios, priitor. (S-a arătat ~ față de nevoile lor.) 3. caritabil, filantropic, milostiv. (Inimă ~.)

milos adj. v. DUREROS. JALNIC. NENOROCIT. TRIST.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

MÍLOS, insulă vulcanică, grecească, în M. Egee (arh. Ciclade); 158 km2. Localit. pr.: Milos și Adamas. Relief muntos cu alt. de 776 m. Climă și vegetație mediteraneene. Grâu, porumb, măslini. Pescuit. Expl. de marmură. Izv. termale. Aici a fost descoperită, în 1820, celebra statuie „Venus din Milo” (azi în Muzeul Luvru).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

Venus din Milosu expr. (er., înv.) femeie de moravuri ușoare.

Intrare: milos
milos adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • milos
  • milosul
  • milosu‑
  • miloa
  • miloasa
plural
  • miloși
  • miloșii
  • miloase
  • miloasele
genitiv-dativ singular
  • milos
  • milosului
  • miloase
  • miloasei
plural
  • miloși
  • miloșilor
  • miloase
  • miloaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

milos, miloaadjectiv

  • 1. Plin de milă, sensibil față de necazurile sau de nenorocirile altuia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Îmi face rău, nepoată, s-aud guițînd [porcul]... c-așa sînt eu... milos. DELAVRANCEA, H. T. 16. DLRLC
    • format_quote Ca om milos ce era zise: scobori, babă, de te-ncălzește. RETEGANUL, P. IV 51. DLRLC
    • format_quote Și cu inimă miloasă... un om... fuse cîrmaciul. CONACHI, P. 300. DLRLC
    • format_quote figurat Ochii ei painjeniți de lacrimi se îndreptară spre el adînci, miloși. EMINESCU, N. 76. DLRLC
  • 2. Care dă de pomană. DEX '09 DLRLC
    • format_quote figurat Cine-i mai milos pe lume? (Somnul). SBIERA, P. 320. DLRLC
    • 2.1. (și) adverbial Stârnind compătimire. DLRLC
      • format_quote O fată de-mpărat, cerînd Un loc de mas, sărmana, Și se ruga milos de blînd. COȘBUC, P. I 66. DLRLC
etimologie:
  • Milă + sufix -os. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.