14 definiții pentru amabil

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Din fr. aimable, lat. amabilis.

AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Din fr. aimable, lat. amabilis.

amábil, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 310 / Pl: ~i, ~e / E: fr aimable, lat amabilis] 1 Care este vrednic de a fi iubit. 2 Politicos. 3 Prietenos. 4 (Muz) Plăcut (ca termen de execuție).

AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. Aceste perle sînt, probabil, Surîsul tău mereu amabil. BENIUC, V. 68. Mihail Mihailovici a fost cît se poate de amabil. SAHIA, U.R.S.S. 96. ◊ (Adverbial) Asta s-o creadă alții, s-a hlizit dumneaei privindu-mă amabil. SADOVEANU, N. F. 183. ♦ (Neobișnuit) Atrăgător, plăcut. Stilul elegant al unuia din cei mai amabili poeți ai noștri. ODOBESCU, S. I 447.

AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Fr. aimable (lat. lit. amabilis).

AMÁBIL, -Ă adj. Prietenos, binevoitor; politicos. [Cf. it. amabile, lat. amabilis – vrednic de iubit].

AMÁBIL, -Ă adj. prietenos, binevoitor; politicos, sociabil. (< it. amabile, lat. amabilis)

AMÁBIL ~ă (~i, ~e) Care manifestă bunăvoință și serviabilitate; politicos. Om ~. /<lat. amabilis, fr. aimable

amabil a. 1. demn de iubire; 2. prietenos: e amabil cu toți.

*amábil, -ă adj., pl. f. e (lat. amábilis d. amare, a ĭubi). Plăcut, bine-voitor, prietenos: e amabil cu toțĭ Adv. A te purta amabil.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

amabil (prietenos) adj. m., pl. amabili; f. amabilă, pl. amabile

amábil adj. m., pl. amábili; f. sg. amábilă, pl. amábile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

AMÁBIL adj. 1. v. binevoitor. 2. v. serviabil. 3. v. curtenitor. 4. v. politicos.

AMABIL adj. 1. afectuos, binevoitor, cordial, prietenesc, prietenos, (livr.) afabil, (fig.) cald, călduros. (O primire ~.) 2. binevoitor, îndatoritor, serviabil, (livr.) complezent, (rar) prevenitor, (fam.) săritor. (S-a arătat extrem de ~.) 3. atent, curtenitor, drăguț, galant, gentil, (pop.) levent, (înv.) cortez, libovnic. (~ cu femeile.) 4. politicos, prevenitor. (Om~.)

Amabil ≠ bădărănos, brutal, grosolan, necuviincios[1] modificată

  1. Eliminat din listă „cuviincios”. — tavi
Intrare: amabil
amabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amabil
  • amabilul
  • amabilu‑
  • amabilă
  • amabila
plural
  • amabili
  • amabilii
  • amabile
  • amabilele
genitiv-dativ singular
  • amabil
  • amabilului
  • amabile
  • amabilei
plural
  • amabili
  • amabililor
  • amabile
  • amabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

amabil, amabilăadjectiv

  • 1. Binevoitor, politicos, prietenos, sociabil. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Aceste perle sînt, probabil, Surîsul tău mereu amabil. BENIUC, V. 68. DLRLC
    • format_quote Mihail Mihailovici a fost cît se poate de amabil. SAHIA, U.R.S.S. 96. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Asta s-o creadă alții, s-a hlizit dumneaei privindu-mă amabil. SADOVEANU, N. F. 183. DLRLC
    • 1.1. neobișnuit Atrăgător, plăcut. DLRLC
      • format_quote Stilul elegant al unuia din cei mai amabili poeți ai noștri. ODOBESCU, S. I 447. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.