14 definiții pentru amabil


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

amábil, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 310 / Pl: ~i, ~e / E: fr aimable, lat amabilis] 1 Care este vrednic de a fi iubit. 2 Politicos. 3 Prietenos. 4 (Muz) Plăcut (ca termen de execuție).

AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Din fr. aimable, lat. amabilis.

AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Din fr. aimable, lat. amabilis.

AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. Aceste perle sînt, probabil, Surîsul tău mereu amabil. BENIUC, V. 68. Mihail Mihailovici a fost cît se poate de amabil. SAHIA, U.R.S.S. 96. ◊ (Adverbial) Asta s-o creadă alții, s-a hlizit dumneaei privindu-mă amabil. SADOVEANU, N. F. 183. ♦ (Neobișnuit) Atrăgător, plăcut. Stilul elegant al unuia din cei mai amabili poeți ai noștri. ODOBESCU, S. I 447.

AMÁBIL, -Ă, amabili, -e, adj. Prietenos, binevoitor; politicos. – Fr. aimable (lat. lit. amabilis).

AMÁBIL, -Ă adj. Prietenos, binevoitor; politicos. [Cf. it. amabile, lat. amabilis – vrednic de iubit].

AMÁBIL, -Ă adj. prietenos, binevoitor; politicos, sociabil. (< it. amabile, lat. amabilis)

AMÁBIL ~ă (~i, ~e) Care manifestă bunăvoință și serviabilitate; politicos. Om ~. /<lat. amabilis, fr. aimable

amabil a. 1. demn de iubire; 2. prietenos: e amabil cu toți.

*amábil, -ă adj., pl. f. e (lat. amábilis d. amare, a ĭubi). Plăcut, bine-voitor, prietenos: e amabil cu toțĭ Adv. A te purta amabil.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

amábil (prietenos) adj. m., pl. amábili; f. amábilă, pl. amábile

amábil adj. m., pl. amábili; f. sg. amábilă, pl. amábile


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

AMÁBIL adj. 1. v. binevoitor. 2. v. serviabil. 3. v. curtenitor. 4. v. politicos.

AMABIL adj. 1. afectuos, binevoitor, cordial, prietenesc, prietenos, (livr.) afabil, (fig.) cald, călduros. (O primire ~.) 2. binevoitor, îndatoritor, serviabil, (livr.) complezent, (rar) prevenitor, (fam.) săritor. (S-a arătat extrem de ~.) 3. atent, curtenitor, drăguț, galant, gentil, (pop.) levent, (înv.) cortez, libovnic. (~ cu femeile.) 4. politicos, prevenitor. (Om~.)

Amabil ≠ bădărănos, brutal, grosolan, necuviincios[1] modificată

  1. Eliminat din listă „cuviincios”. — tavi
Intrare: amabil
amabil adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • amabil
  • amabilul
  • amabilu‑
  • amabilă
  • amabila
plural
  • amabili
  • amabilii
  • amabile
  • amabilele
genitiv-dativ singular
  • amabil
  • amabilului
  • amabile
  • amabilei
plural
  • amabili
  • amabililor
  • amabile
  • amabilelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

amabil

etimologie: