14 definiții pentru convenabil
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONVENABIL, -Ă, convenabili, -e, adj. Care convine sau poate conveni; potrivit, acceptabil; mulțumitor, satisfăcător; avantajos. ♦ (Despre prețuri sau mărfuri) Ieftin. – Din fr. convenable.
CONVENABIL, -Ă, convenabili, -e, adj. Care convine sau poate conveni; potrivit, acceptabil; mulțumitor, satisfăcător; avantajos. ♦ (Despre prețuri sau mărfuri) Ieftin. – Din fr. convenable.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
convenabil, ~ă a [At: CARAGIALE, N. F. 100 / Pl: ~i, ~e / E: fr convenable] 1 Care convine (1) Si: acceptabil, potrivit. 2 Mulțumitor. 3 Avantajos. 4 (D. prețuri sau mărfuri) Ieftin. 5 (Înv) Cuviincios.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONVENABIL, -Ă, convenabili, -e, adj. Care convine sau poate conveni, acceptabil, mulțumitor, satisfăcător; în conformitate cu cerințele, cum trebuie. Făcea versuri corecte și adesea foarte convenabile. CARAGIALE, N. F. 100. ◊ (Adverbial) Să îngrijești, cît se poate, să apar convenabil, fără greșeli, mai ales de punctuație. CARAGIALE, O. VII 339. ◊ (Despre prețuri sau mărfuri) Ieftin. Prețurile textilelor sînt. foarte convenabile.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONVENABIL, -Ă adj. Care convine sau poate conveni, acceptabil, mulțumitor (ca preț, calitate etc.). ♦ (Despre mărfuri, prețuri) Ieftin. [Cf. fr. convenable].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONVENABIL, -Ă adj. care convine sau poate conveni; acceptabil, mulțumitor. ◊ (despre mărfuri, prețuri) ieftin. (< fr. convenable)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONVENABIL ~ă (~i, ~e) Care convine; care poate fi acceptat; acceptabil. Moment ~. Salariu ~. /<fr. convenable
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
convenabil a. ce se cuvine: situațiune convenabilă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*convenábil, -ă adj. (fr. convenable, d. convenir, a conveni). Care convine, care îmĭ vine la socoteală: ofertă convenabilă. Potrivit, proporționat: recompensă convenabilă. Decent, cuviincĭos: asta nu e convenabil. Adv. În mod convenabil.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
convenabil adj. m., pl. convenabili; f. convenabilă, pl. convenabile
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
convenabil adj. m., pl. convenabili; f. convenabilă, pl. convenabile
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
convenabil adj. m., pl. convenabili; f. sg. convenabilă, pl. convenabile
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONVENABIL adj. 1. v. nimerit. 2. v. apt. 3. v. acceptabil. 4. acceptabil, admisibil, bunicel, suportabil, tolerabil, (fam.) pasabil. (O situație ~.) 5. acceptabil, accesibil, moderat, potrivit, rezonabil, (livr.) modic, (fam.) pasabil. (Pretenții materiale ~.) 6. v. ieftin.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONVENABIL adj. 1. adecvat, conform, corespunzător, cuvenit, indicat, nimerit, oportun, potrivit, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent, (înv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Calea cea mai ~ pentru...) 2. apt, bun, capabil, potrivit, susceptibil. (~ pentru un anumit scop.) 3. acceptabil, admisibil, mulțumitor, satisfăcător, (fam.) pasabil. (O soluție ~ pentru ambele părți.) 4. acceptabil, admisibil, bunicel, suportabil, tolerabil, (fam.) pasabil. (O situație ~.) 5. acceptabil, accesibil, moderat, potrivit, rezonabil, (livr.) modic, (fam.) pasabil. (Prețuri ~.) 6. avantajos, ieftin, jos, mic, scăzut, (Transilv. și Ban.) lesne. (Marfă la prețuri ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Convenabil ≠ inconvenabil, neconvenabil
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
convenabil, convenabilăadjectiv
- 1. Care convine sau poate conveni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: acceptabil avantajos mulțumitor potrivit satisfăcător antonime: inconvenabil neconvenabil
- Făcea versuri corecte și adesea foarte convenabile. CARAGIALE, N. F. 100. DLRLC
- Să îngrijești, cît se poate, să apar convenabil, fără greșeli, mai ales de punctuație. CARAGIALE, O. VII 339. DLRLC
- 1.1. Despre prețuri sau mărfuri: ieftin. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: ieftin
- Prețurile textilelor sunt foarte convenabile. DLRLC
-
-
etimologie:
- convenable DEX '09 DEX '98 DN