12 definiții pentru prielnic

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRIELNIC, -Ă, prielnici, -ce, adj. Care favorizează apariția sau desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [Pr.: pri-el-] – Prii + suf. -elnic.

PRIELNIC, -Ă, prielnici, -ce, adj. Care favorizează apariția sau desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [Pr.: pri-el-] – Prii + suf. -elnic.

prielnic, ~ă a [At: CREANGĂ, O. 106 / P: pri-el~ / Pl: ~ici, ~ice / E: prii1 + -elnic] 1 Care favorizează apariția unei acțiuni, a unui fenomen etc. 2 Care favorizează desfășurarea unei acțiuni, a unui eveniment. 3 Care favorizează pe cineva Si: avantajos, favorabil, nimerit, oportun, potrivit2, propice, (pop) priincios, (înv) priitor, prios, (îvr) priicios. 4 (Rar) Care arată înțelegere, bunăvoință etc.

PRIELNIC, -Ă, prielnici, -e, adj. (Adesea urmat de determinări în dativ sau introduse prin prep. «pentru» sau prin conj. «ca să») Favorabil, avantajos; potrivit, apt. Ziua era prielnică pentru călătorie cu trăsura. SADOVEANU, O. V 3. Plotonul meu... așteaptă un moment prielnic să fugă. CAMIL PETRESCU, U. N. 367. – Pronunțat: pri-el-.

PRIELNIC ~că (~ci, ~ce) 1) Care priește; care este în favoarea cuiva sau a ceva; favorabil; propice. 2) (despre împrejurări) Care apare la locul și la timpul potrivit; corespunzător situației; oportun. [Sil. pri-el-] /a prii + suf. ~elnic

prielnic a. priincios: buruieni prielnice albinelor.

priélnic, -ă adj. (d. priesc). Priincĭos, favorabil: aer prielnic sănătățiĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

prielnic (desp. pri-el-) adj. m., pl. prielnici; f. prielnică, pl. prielnice

prielnic (pri-el-) adj. m., pl. prielnici; f. prielnică, pl. prielnice

prielnic adj. m. (sil. pri-el-), pl. prielnici; f. sg. prielnică, pl. prielnice

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRIELNIC adj. 1. v. favorabil. 2. v. binevenit. 3. v. binefăcător. 4. favorabil, propice, (fig.) surâzător. (Perspective ~.) 5. favorabil, nimerit, potrivit, propice, (pop.) priincios. (Un vânt ~ din spate.) 6. v. frumos.

PRIELNIC adj. 1. avantajos, favorabil, propice, (pop.) priincios, priitor, (înv.) îndemînatic. (Circumstanțe ~.) 2. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit oportun, potrivit, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 3. binefăcător, favorabil, propice, (livr.) benefic, (înv.) părtinitor. (Un efect ~.) 4. favorabil, propice, (fig.) surîzător. (Perspective ~.) 5. favorabil, nimerit, potrivit, propice, (pop.) priincios. (Un vînt ~ din spate.) 6. bun, favorabil, frumos. (Timp ~.)

Intrare: prielnic
prielnic adjectiv
  • silabație: pri-el-nic info
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • prielnic
  • prielnicul
  • prielnicu‑
  • prielnică
  • prielnica
plural
  • prielnici
  • prielnicii
  • prielnice
  • prielnicele
genitiv-dativ singular
  • prielnic
  • prielnicului
  • prielnice
  • prielnicei
plural
  • prielnici
  • prielnicilor
  • prielnice
  • prielnicelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

prielnic, prielnicăadjectiv

  • 1. Care favorizează apariția sau desfășurarea unei acțiuni, a unui fenomen, a unui eveniment. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ziua era prielnică pentru călătorie cu trăsura. SADOVEANU, O. V 3. DLRLC
    • format_quote Plotonul meu... așteaptă un moment prielnic să fugă. CAMIL PETRESCU, U. N. 367. DLRLC
etimologie:
  • Prii + sufix -elnic. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.