CUVIINCIOS, -OASĂ, cuviincioși, -oase, adj. 1. Care respectă regulile bunei-cuviințe, care corespunde acestor reguli; decent, politicos; cuvios (2). 2. (Înv.) Potrivit, corespunzător; convenabil. [Pr.: -vi-in-] – Cuviință + suf. -ios.

cuviincios, ~oasă a [At: AMIRAS, ap. LET. III, 174 / Pl: ~oși, ~oase / E: cuviință + -os] (înv) 1 Care îi revine cuiva pe drept, pe merit. 2 Potrivit (corespunzător). 3 Competent. 4 Suficient. 5 Motivat. 6 Just. 7 Necesar. 8 Prețios. 9 Conform cerințelor societății, moralei sau religiei. 10 Politicos. 11 Decent. 12 Cuvios.

CUVIINCIOS, -OASĂ, cuviincioși, -oase, adj. 1. Care respectă regulile bunei cuviințe, care corespunde acestor reguli; decent, politicos; cuvios (2). 2. (Înv.) Potrivit, corespunzător, convenabil. [Pr.: -vi-in-] – Cuviință + suf. -ios.

CUVIINCIOS, -OASĂ, cuviincioși, -oase, adj. 1. Care respectă regulile bunei-cuviințe, care corespunde (pe deplin) acestor reguli; decent, politicos. Vorba «leliță» e cuviincioasă la noi la Păstrăveni. SADOVEANU, N. F. 7. Între țăranii fruntași... era și moș Ion Roată, om cinstit și cuviincios. CREANGĂ, A. 151. ◊ (Adverbial) Harap-Alb... se înfățișează cuviincios înaintea împăratului. CREANGĂ, P. 257. 2. (Învechit și arhaizant) Potrivit, nimerit, corespunzător, convenabil. N-am nimerit totdeauna florile cele mai cuviincioase. GALACTION, O. I 33. I-au dat sfat cuviincios. CONTEMPORANUL, I 162. Merse cătana-n pătatul împărătesc și, după ce făcu cele cuviincioase, și după ce-l salută cum se cade...zise... RETEGANUL, P. III 18. Acum s osind vremea cuviincioasă... împlinim și cea... de pe urmă datorie. DACIA LIT. 40.

CUVIINCIOS ~oasă (~oși, ~oase) Care respectă buna-cuviință; decent. [Sil. -vi-in-] /cuviință + suf. ~ios

cuviincios a. care se cuvine, cum se cuvine: convenabil, demn. [Dela cuviință].

cuviincĭós, -oásă adj. (d. cuviință). Care se cuvine, convenabil, demn, decent. Adv. A te purta cuviincĭos.

cuviincios (desp. -vi-in-cios) adj. m., pl. cuviincioși; f. cuviincioasă, pl. cuviincioase

cuviincios (-vi-in-cios) adj. m., pl. cuviincioși; f. cuviincioasă, pl. cuviincioase

cuviincios adj. m. (sil. -vi-in-cios), pl. cuviincioși; f. sg. cuviincioasă, pl. cuviincioase

cuviincios

CUVIINCIOS adj. v. adecvat, cerut, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, meritat, necesar, nimerit, oportun, potrivit recomandabil, recomandat, trebuincios, trebuitor.

CUVIINCIOS adj. v. politicos.

CUVIINCIOS adj. decent, politicos, respectuos, (livr.) reverențios. (O atitudine ~.)

cuviincios adj. v. ADECVAT. CERUT. CONFORM. CONVENABIL. CORESPUNZĂTOR. CUVENIT. INDICAT. MERITAT. NECESAR. NIMERIT. OPORTUN. POTRIVIT. RECOMANDABIL. RECOMANDAT. TREBUINCIOS. TREBUITOR.

Cuviincios ≠ neamabil, indecent, obraznic, impertinent, insolent, nerușinos