13 definiții pentru folositor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

folositor, ~oare [At: CORESI, EV. III/7 / Pl: ~i, ~oare / E: folosi + -tor] 1 a Care aduce folos (1) Si: util. 2 a Profitabil. 3 smf (Bis; înv; cu referire mai ales la instanța divină) Protector.

FOLOSITÓR, -OÁRE, folositori, -oare, adj. Care aduce folos, care este de folos, care servește unui scop (bun); util. – Folosi + suf. -tor.

FOLOSITÓR, -OÁRE, folositori, -oare, adj. Care aduce folos, care este de folos, care servește unui scop (bun); util. – Folosi + suf. -tor.

FOLOSITÓR, -OÁRE, folositori, -oare, adj. Care aduce folos, care este de folos, care servește în vederea unui scop (bun); util. Lucrare folositoare. Substanță folositoare.Dacă ce-am găsit în laborator e just, atunci trebuie să fie și folositor. BARANGA, I. 195. ◊ (Adverbial) Dar parcă tot mai folositor ar fi pentru țară, dacă moșiile ar ajunge în mîinile țăranilor. REBREANU, R. I 88.

FOLOSITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care folosește (la ceva); care este de folos; util. /a folosi + suf. ~tor

folositor a. care folosește la ceva.

folositór, -oáre adj. Util, profitabil, avantajos. Adv. Cu folos: a cheltui folositor. Vechĭ. S. m. Feritor, protector.

feritor, ~oare [At: CORESI, 13/2-3 / Pl: ~i, ~oare / E: feri + -(i)tor] 1-2 smf, a (Persoană) care respectă legea, tradițiile etc. 3-4 smf, a (Persoană) care se conformează unui ordin. 5 sm (Înv) Păzitor. 6 (Înv) Ocrotitor. 7 sf (Trs) Loc unde se adăpostesc minerii în timpul exploziilor.

feritór, -oáre s. Vechĭ. Protector. – Și folositor.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

folositór adj. m., pl. folositóri; f. sg. și pl. folositoáre

folositór adj. m., pl. folositóri; f. sg. și pl. folositoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FOLOSITÓR adj. 1. v. util. 2. v. binevenit. 3. eficace, eficient, operativ, practic, productiv, util, (rar) operant, (înv.) putincios. (O metodă ~oare.) 4. v. judicios.

FOLOSITOR adj. 1. necesar, trebuincios, util, (rar) trebuitor, (înv.) trebnic. (O muncă ~.) 2. binevenit, salutar, util, (fig.) binecuvîntat. (O ploaie ~; o măsură ~.) 3. eficace, eficient, operativ, practic, productiv, util, (rar) operant, (înv.) putincios. (O metodă ~.) 4. bun, chibzuit, gîndit, înțelept, judicios, rațional, rezonabil, socotit, util, (fig.) sănătos. (Iată un sfat ~.)

Folositor ≠ dăunător, inutil.

Intrare: folositor
folositor adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • folositor
  • folositorul
  • folositoru‑
  • folositoare
  • folositoarea
plural
  • folositori
  • folositorii
  • folositoare
  • folositoarele
genitiv-dativ singular
  • folositor
  • folositorului
  • folositoare
  • folositoarei
plural
  • folositori
  • folositorilor
  • folositoare
  • folositoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)