13 definiții pentru iscusit inscusit iscosit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

iscusit, ~ă [At: NEAGOE, ap. GCR I, 169/18 / V: ins~, ~cos~ / Pl: ~iți, ~e / E: iscusi] 1-2 smf, a (Persoană) care are multă experiență Si: expert, priceput. 3-4 smf, a (Persoană) cu pregătire într-un anumit domeniu Si: învățat. 5-6 a, av (În mod) inteligent. 7-8 a, av (În mod) viclean. 9-10 a, av (Care este) făcut cu pricepere, cu măiestrie, cu artă. 11 a (Înv; d. oameni, națiuni) Cu o cultură avansată Si: civilizat. 12 a (Înv; irn; d. oameni) Infatuat. 13 a (Înv; d. oameni) Cu aspect fizic plăcut Si: arătos, chipeș. 14 a (Înv) Fin. 15 a (Înv) Bun pentru un anumit lucru Si: potrivit.

ISCUSÍT, -Ă, iscusiți, -te, adj. 1. Îndemânatic, dibaci, abil, ingenios, priceput; învățat. 2. Făcut cu pricepere, cu măiestrie, cu artă. – V. iscusi.

ISCUSÍT, -Ă, iscusiți, -te, adj. 1. Îndemânatic, dibaci, abil, ingenios, priceput; învățat. 2. Făcut cu pricepere, cu măiestrie, cu artă. – V. iscusi.

ISCUSÍT, -Ă, iscusiți, -te, adj. 1. (Despre oameni și manifestările lor) Îndemînatic, dibaci, abil, ingenios, priceput; învățat. Între toate sistemele de prins raci... meșteșugul lui moș Hau mi se pare cel mai iscusit și mai vrednic de luat în samă. SADOVEANU, N. F. 89. Și, doamne, peste ce profesor înțelept și iscusit a dat. CREANGĂ, A. 18. Cerea cezarului Domițian să-i trimită meșteri iscusiți în orice măiestrii, pentru țara lui. NEGRUZZI, S. I 200. ◊ Fig. Mult iscusita vremii slovă Nu spune clipa milostivă, Ce ne-a-nfrățit pe veci necazul Și veselia deopotrivă. GOGA, P. 15. ◊ (Adverbial). Ceea ce încurcă lucrurile e că n-ai procedat prea iscusit. VORNIC, P. 174. ♦ (Substantivat, rar) Înțelept. Din ce parte s-aducă vrun iscusit? Ca să-l poată-nvăța carte cu vrun metod osebit. PANN, P. V. II 6. 2. (Învechit, despre obiecte) Făcut cu pricepere, executat cu măiestrie, cu artă. După ce mi-oi strînge așa bani făr-de samă de mulți, m-oi duce la tîrg, mi-oi alege de pin dughene rochiile... cele mai iscusite și mai frumoase și m-oi îmbrăca cu ele. SBIERA, P. 250. Ceaiul vărsat prin pahare luă o văpsea purpurie... Toți sorbeau astă iscusită băutură – care face nu mai puțină cinste aflătorului ei decît aflătorului tipografiei. NEGRUZZI, S. I 74.

ISCUSÍT ~tă (~ți, ~te) și adverbial 1) (despre persoane) Care face totul cu ușurință și cu pricepere; abil; îndemânatic; dibaci. 2) Care este realizat cu dexteritate și inteligență. Critică ~tă. /v. a iscusi

iscusit a. priceput, dibaciu. [Slav. ISKUSITI, a cerca, a ispiti].

iscusít, -ă adj. (d. vsl. is-kusiti, a încerca, a ispiti. V. za-cuscă). Priceput, îndemănatic. Iscusit la minte, ager la minte.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ISCUSÍT adj. 1. v. îndemânatic. 2. îndemânatic, priceput, (înv.) practicos, practisit. (Un doctor iscusit.) 3. ingenios. 4. v. inventiv. 5. v. artistic. 6. v. inteligent.

ISCUSÍT adj. v. arătos, chipeș, frumos, înțelept.

ISCUSIT adj. 1. abil, deștept, dibaci, ingenios, isteț, îndemînatic, meșter, priceput, (pop.) mehenghi, (înv. și reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meșteșugareț, practic, (fam. fig.) breaz. (Om ~.) 2. îndemînatic, priceput, (înv.) practicos, practisit. (Un doctor ~.) 3. ingenios, inventiv, subtil. (Un procedeu ~.) 4. creator, imaginativ, ingenios, inventiv, iscoditor, născocitor, (înv.) scornaci. (Spirit ~.) 5. artistic, măiestrit, meșteșugit, (rar) măiestru. (O broderie ~.) 6. ager, deștept, dibaci, inteligent, isteț, indemînatic, priceput, (pop.) mintos, (înv. și reg.) marghiol, pricopsit, (prin Transilv.) artut, (Mold. și Bucov.) hîtru, (Transilv.) ocoș, ștram, (înv.) scornaci, (fig.) dezghețat, sprinten, (fam. fig.) breaz. (O minte ~.)

iscusit adj. v. ARĂTOS. CHIPEȘ. FRUMOS. ÎNȚELEPT.

Iscusit ≠ nepriceput, neiscusit, netalentat, stângaci

Intrare: iscusit
iscusit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • iscusit
  • iscusitul
  • iscusitu‑
  • iscusi
  • iscusita
plural
  • iscusiți
  • iscusiții
  • iscusite
  • iscusitele
genitiv-dativ singular
  • iscusit
  • iscusitului
  • iscusite
  • iscusitei
plural
  • iscusiți
  • iscusiților
  • iscusite
  • iscusitelor
vocativ singular
plural
inscusit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
iscosit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

iscusit inscusit iscosit

  • exemple
    • Între toate sistemele de prins raci... meșteșugul lui moș Hau mi se pare cel mai iscusit și mai vrednic de luat în samă. SADOVEANU, N. F. 89.
      surse: DLRLC
    • Și, doamne, peste ce profesor înțelept și iscusit a dat. CREANGĂ, A. 18.
      surse: DLRLC
    • Cerea cezarului Domițian să-i trimită meșteri iscusiți în orice măiestrii, pentru țara lui. NEGRUZZI, S. I 200.
      surse: DLRLC
    • figurat Mult iscusita vremii slovă Nu spune clipa milostivă, Ce ne-a-nfrățit pe veci necazul Și veselia deopotrivă. GOGA, P. 15.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial Ceea ce încurcă lucrurile e că n-ai procedat prea iscusit. VORNIC, P. 174.
      surse: DLRLC
  • 2. Făcut cu pricepere, cu măiestrie, cu artă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • După ce mi-oi strînge așa bani făr-de samă de mulți, m-oi duce la tîrg, mi-oi alege de pin dughene rochiile... cele mai iscusite și mai frumoase și m-oi îmbrăca cu ele. SBIERA, P. 250.
      surse: DLRLC
    • Ceaiul vărsat prin pahare luă o văpsea purpurie... Toți sorbeau astă iscusită băutură – care face nu mai puțină cinste aflătorului ei decît aflătorului tipografiei. NEGRUZZI, S. I 74.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi iscusi
    surse: DEX '98 DEX '09