potrivit², ~ă [At: GHEORGACHI, ap. LET. III, 328 / Pl: ~iți, ~e / E: potrivi] 1 a Care are însușiri comune cu cineva sau ceva Si: asemănător. 2 a Care se armonizează, concordă cu cineva sau cu ceva ori între ei. 3 a Care corespunde în bune condiții scopului urmărit, unor cerințe, unor situații etc. Si: adecvat, corespunzător, indicat, nimerit. 4 a (Îs) Cheie ~ă Cheie de care se servește cineva pentru a descuia broasca unei uși, a unui seif etc. străine. 5 av (Ccd sau udp „cu”) Conform cu... 6 av (Ccd sau udp „cu”) În raport cu... 7 a Întocmit, alcătuit, aranjat corespunzător dorințelor, necesităților etc. sau într-un anume fel. 8 a Care are dimensiunea, calitatea, valoarea, temperatura, intensitatea etc. situate între extrema inferioară și cea superioară Si: mijlociu, moderat, temperat. 9 a Bine proporțional. 10 a (Spc; d. suprafețe de teren) Care este neted, șes. 11 a (Mol; Mun; spc; d. oameni) Cumpătat. 12 a (D. substanțe) Care are compoziția cerută. 13 a (D. alimente) Care este dozat atât cât trebuie. 14 a (Îrg) Împărțit în două sau mai multe părți egale. 15 a Bine ales Si: indicat. 16 a (Pex) Acceptabil.

POTRIVIT², -Ă, potriviți, -te, adj. 1. Care se potrivește (bine), care se armonizează sau are însușiri comune cu cineva sau cu ceva. Tu și cu talpa-iadului sînteți potrivită păreche. CREANGĂ, P. 318. Abia începuse a gusta dulcețile unei căsătorii potrivite, cu întîiul ei bărbat și moartea îl seceră. NEGRUZZI, S. I 41. De mîndrie boul stăpînit, Se credea că este decît toți mai mare, Că cu dînsul nimeni nu e potrivit. ALEXANDRESCU, P. 64. 2. Corespunzător, indicat, apt pentru..., bun de..., adecvat. Totul era în regulă. Nici n-ar fi visat un om mai potrivit planurilor sale ascunse și de mult pregătite. C. PETRESCU, C. V. III. În loc să facă bucatele bune și potrivite și să lele copiii... cum i-a lăut fata moșneagului de bine, ea i-a opărit pe toți. CREANGĂ, P. 292. Au găsit într-un loc prundos niște pietre... din care au ales una potrivită trebuinții sale. DRĂGHICI, R. 53. ◊ Loc. adv. Potrivit (cu)... = în conformitate cu; în raport cu; după, conform. Unii dintre acești cărturari, potrivit înclinărilor personale, se izolează, căutînd răgaz pentru preocupările lor. SADOVEANU, E. 30. Încăpățînarea lui creștea potrivit cu stăruințele ei. CARAGIALE, S. 80. Să-i zici Păsări-Lăți-Lungilă mi se pare că e mai potrivit cu năravul și apucăturile lui. CREANGĂ, P. 245. ♦ Bine ales, nimerit, indicat. În jurul lor se țesea lumea bîlciului. Unii se opreau și-i priveau zîmbind o clipă. Mitrea simți că locul nu e potrivit pentru vorbele ce aveau să-și spună. SADOVEANU, M. C. 80. Rupe din gard vreascuri, cînd nu-i gardul ei. Dar pe vremea asta? Tocmai potrivită, Pe cînd toată lumea doarme liniștită. COȘBUC, P. I 252. Răspunsul este nu numai caracteristic, dar și potrivit. NEGRUZZI, S. I 315. ◊ (Adverbial) Spune-mi, bre omule, cine te-a învățat pe tine să răspunzi așa de potrivit. ISPIRESCU, L. 178. 3. Aranjat, așezat; alcătuit, întocmit, făcut, meșteșugit. Mă dusei să privesc în altar, printr-un ciob de geam, potrivit între bîrne. GALACTION, O. I 42. Își face... un lăcaș... potrivit pe a lin vrere. CONACHI, P. 263. ◊ Cheie potrivită = cheie falsă, v. fals. 4. Moderat, temperat; de mijloc. Pe malul dimpotrivă, la o depărtare potrivită... se desfăcea în lumină un plai înalt. GALACTION, O. I 62.

potrivit a. 1. asemenea: amândoi sunt foarte potriviți; 2. mijlociu, moderat: om potrivit; 3. convenabil: baie potrivită de caldă ISP. ║ adv. 1. cuviincios: răspunde potrivit; 2. cumpătat: să bei potrivit.

potrivít, -ă adj. Care se potrivește, care convine alăturea de altu: doĭ tinerĭ potrivițĭ. Mijlociŭ, moderat, cît trebuĭe, nu prea: mărime potrivită, căldură potrivită, gusturĭ potrivite. Conform: un ordin potrivit situațiuniĭ saŭ cu situațiunea. Adv. Convenabil, cuviincĭos: a răspunde potrivit. Moderat: a bea potrivit. După, conform: potrivit legiĭ saŭ cu legea.

+potrivit¹ (desp. po-tri-) adj. m., pl. potriviți; f. potrivită, pl. potrivite

potrivit² (desp. po-tri-) adv. (Se îmbracă totdeauna ~/~ ocaziilor/~ cu ocaziile.)

*potrivit¹ (po-tri-) adv.

POTRIVIT adj., adv. 1. adj. v. mijlociu. 2. adj. v. convenabil. 3. adj. v. blând. 4. adj. v. armonios. 5. adj. v. nimerit. 6. adv. v. recomandabil. 7. adv. v. conform. 8. adj. v. propriu. 9. adj. v. binevenit. 10. adj. v. favorabil. 11. adj. v. apt. 12. adj. v. mediocru.

POTRIVIT adj., adv. 1. adj. mijlociu. (De statură, de mărime ~.) 2. adj. acceptabil, accesibil, convenabil, moderat, rezonabil, (livr.) modic, (fam.) pasabil. (Prețuri ~.) 3. adj. blînd, moderat, temperat, (fig.) dulce. (Climă ~.) 4. adj. armonios. (Culori ~.) 5. adj. adecvat, conform, convenabil, corespunzător, cuvenit, indicat, nimerit, oportun, recomandabil, recomandat, (livr.) pertinent. (înv.) cuviincios, răspunzător, (fig.) sănătos. (Mijlocul cel mai ~ pentru...) 6. adv. adecvat, indicat, nimerit, oportun, recomandabil. (Nu e ~ să...) 7. adv. conform, după. (A lucrat ~ planului.) 8. adj. adecvat, bun, indicat, nimerit, propriu. (Un teren ~ pentru arte.) 9. adj. adecvat, binevenit, bun, favorabil, fericit, indicat, nimerit, oportun, prielnic, propice, (livr.) pertinent, (pop.) priincios. (Un prilej ~.) 10. adj. apt, bun, capabil, convenabil, susceptibil. (~ pentru un anumit scop.) 11. adj. comun, mediocru, mijlociu. (Un elev ~.)

Potrivit ≠ nepotrivit

THE RIGHT MAN IN THE RIGHT PLACE (engl.) omul potrivit la locul potrivit – Din discursul rostit de Sir Austen Henry Layard, în parlament, la 15 ian. 1855.

Non erat his locus (lat. „Nu era locul potrivit pentru acestea”), Horațiu, Arta poetică (vers. 19). Poetul vorbește despre digresiuni devenite locuri comune și plasate în mod nepotrivit. LIT.

The right man in the right place (engl. „Omul potrivit la locul potrivit”) – cuvinte rostite de omul de stat britanic Austin Layard în ședința Camerei Comunelor din 15 ianuarie 1855. Au devenit o expresie universală, prin care constatăm sau cerem, propunem sau salutăm numirea omului cuvenit în postul care se potrivește chemării, pregătirii și priceperii sale. IST.